6,113 matches
-
aer preocupat, de profesionist al caloriilor arse, scot din geantă o copie și i-o dăruiesc cu un zâmbet cald. M-am gândit însă că fac o discriminare. Poate că sunt mulți alți oameni care, sătui de kilogramele în plus, disperați că mănâncă puțin și tot nu slăbesc, și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Neavând ideea de a merge la un medic nutriționist (omagii Roxanei, colega de editură care mi-a dat pontul), se tot dau jos de pe cântar cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
spre-a compune poezii cu fitil pentru ielele zbânțuite de alcool prin bălăriile pădurii... Doamna Irina Horea era foarte în temă, tradusese Stăpânul inelelor! Întors acasă, am căutat ca nebunul prin cele câteva biblioteci ce-mi acopăr pereții, am scotocit disperat, cu sentiment și of adânc, volumașele în format de buzunar; nu le-am găsit... deși le pusesem anume la vedere... În schimb, am dat peste prima traducere, cea cu ielele lungance și vesele... hohotitoare nonstop, uimindu-mă ce-am subliniat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
chiar dacă apoi o distruge 102, este de părere Butterfield. Încă de acum câteva milenii, profetul Isaia identifica acest instrument al voinței divine în regatul asirian. Eșecurile istorice sunt și ele rodnice, și adesea mai mult decât succesele: " Prin dezastre mai disperate decât cele ale popoarelor lumii actuale, vechii evrei, în virtutea resurselor lor interioare, și-au transformat tragedia într-unul din cele cinci sau șase momente creatoare ale istoriei lumii"103. Cazurile Japoniei și Germaniei postbelice sunt edificatoare în acest sens, deși
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoria imperiilor servește Biserica creștină. Totuși, deduce autorul Discursului, istoria umană în ansamblu rămâne o disciplină a suferinței călăuzite de credință, omul avându-l ca exemplu pe însuși Hristos, care, prin jertfa Sa dusă pînă la capăt, trecând prin momentul disperat, zdrobitor, al abandonului patern pe cruce, rămâne standardul interpretării creștine a istoriei. Începând din secolul al XVII-lea se recurge tot mai des la conceptul mâinii invizibile pentru a explica diversele aspecte ale procesului istoric 82. Fiecare parte a naturii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan, 3, 16). Mai mult, pentru a se împăca cu lumea, Tatăl preferă jertfa Fiului, ignorând apelul disperat al Acestuia în agonie. "Dovada supremă a dragostei Tatălui pentru lume este aceea că atunci când Fiul ajunge pe cruce, Tatăl pare să nu mai aibă timp pentru El"121. Aparenta retragere a lui Dumnezeu din lume nu se datorează dezamăgirii
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de stradă, cere să fie dusă mai departe. Studenta mai împinge puțin (oamenii se uită ciudat - ce-i ăsta, film?), dar se grăbește să ajungă undeva. Își cere scuze, spune că e greu și nu mai poate împinge. Țiganca urlă disperată să n-o lase în mijlocul drumului și aruncă niște blesteme pe care, din fericire, fata nu le-a priceput. Ce concluzie am tras eu din toate astea? Că ar fi cazul s-o las mai moale cu facerea de bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
costume hilare, cu câțiva autohtoni vopsiți á la Dracula pe față și câteva dame vopsite á la prințesele lui Dracula. Reacția lui Bourdain? „Cred c-am atins nivelul cel mai de jos al carierei mele.“ Și-apoi, cu o privire disperată: „Am nevoie de alcool. Cât mai mult alcool!“. Cum ați fi reacționat dumneavoastră la acel spectacol idiot, de sfânta sărbătoare tradițională românească a Halloween-ului? Și-apoi, Maramureșul. Săpânța. Bourdain nu e prea vesel în Cimitirul Vesel, dar e totuși impresionat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
o adunare solemnă, organizată în cinstea lui. După ședință, a avut loc partea neoficială a programului, în timpul căreia reprezentanții aleși ai instituției se distrară grozav agitându-și păhărelele și strigându-i lui Sause: Pânâla fund, pânâla fund!“. După 10 zile disperate, inginerul trimite o scrisoare logodnicii sale și îi spune: „Draga mea Tilly. De 10 zile sunt în Cernomorsk, dar n-am început încă să lucrez la concernul Hercules. Mi-e teamă să nu mi se scadă aceste zile din sumele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de terapie genică în SIDA (din Strachan și Read, 2004). Celulele manipulate in vitro manifestă înaltă rezistență la infecția cu HIV, precum și in vivo cu grefe de măduvă osoasă, rezistența durează câteva luni până la unul sau doi ani. În cazuri disperate, se urmărește distrugerea măduvei osoase a pacientului pe cale chimică sau prin iradiere și realizarea de grefă de măduvă osoasă cu celule T rezistente la infecția HIV-1. Utilizarea ribozimelor (molecule ribonucleice autocatalitice) în terapia anticanceroasă vizează anihilarea componentei ARN a telomerazei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acest nivel efectuîndu- se pe ambele canale, atît cît va trebui să lărgim gura de anastomoză bilio-digestivă. Operația este mai pretențioasă, dar pentru rezolvarea în condiții cît mai bune a stenozei gurii de anastomoză primară merită efectuarea acesteia. în situații „disperate”, cînd stenoza gurii de anastomoză este strînsă și trebuie neapărat înlocuită și nu avem indicația nici unuia din procedeele amintite, recurgem, deci în extremis, la derivațiile bilio-digestive cu canalele biliare intrahepatice, operații care au dat rezultate bune la cei care le
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
Quentin și tatăl său), de dialogul încîlcit din pagina pe care, în mod repetat, remarca lui A la adresa lui B este urmată, înainte de replica celui din urmă, de cererea lui C către D; de plîngerile insuportabile ale lui Jason; de situația disperată în care se află Nancy; și de felul în care o relatare ale cărei teme sînt dependența de droguri, încercarea de suicid și teama de a fi omorît, dezvăluie un final nefericit, cu Nancy care declară că este „doar o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește până la capăt în itinerarul spre moarte, cu o loialitate impecabilă. Barbellion se detașează de existență transformându-și suferința și dezamăgirea în literatură. Conștiința morții, acutizată pe alocuri în accente insuportabil disperate, are funcția precisă de a stabili o perspectivă ce focalizează esențialul, oferindu-i celui ce se știe murind șansa de a contempla și înțelege realitatea cu luciditate, semnalând incandescența ultimă a unui spirit înfrânt. Tot spre final se strecoară imperceptibil
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere lumea" și să se "bucure de viață". Citește capodoperele literaturii universale, și descoperă că această artă e "abia în epoca pietrei" și se declară "disperat și dezamăgit". Magnet pentru toate speciile de șarlatani, de la vrăjitori la entomologi pasionați de păduchi, miliardarul străbate continente exotice ale umanității, acumulând experiențe halucinante, insațiabil în dorința de a-și explora infinita libertate. Având la îndemână mijloacele necesare, Gog își
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fata și ginerele meu, Cornelia și Matei, au primit un ziar despre ceea ce se întâmplă la Giurgeni. Mi l-au trimis prin poștă. Am citit acolo că la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului se fac vindecări. Cum eram disperată am plecat singură în necunoscut spre Roman. Am luat autobuzul până în satul Cuci. Am coborât într-o intersecție și am mers până la mănăstire pe jos 2-3 km. Când am intrat pe poarta mănăstirii nu am văzut pe nimeni, așa că am
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ar fi Egalitatea, Națiunea, Libertatea, au dispărut ca mijloace de unificare. Or, toate aceste figuri permiteau să se vadă mai clar, înlesneau situarea în lume, acțiunea conștientă. În această cavitate săpată de eșecul lor se naște comunicarea, ca o întreprindere disperată de a lega analize specializate, medii compartimentate la maximum. Ca o nouă teologie, cea a timpurilor moderne, rod al confuziei valorilor și al fragmentărilor impuse de tehnologie, Jacques Ellul și Școala de la Frankfurt descoperiră coroziunea socialului de către tehnică 3. Agent
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
într-un asemenea abis social se agață de cea mai mică speranță. Cum să te mai miri atunci că a stat să asculte un lider care vocifera cu talent, o calitate care trebuie să-i fie recunoscută? Mulțimile înstrăinate și disperate care îl urmăreau nu puteau să prevadă măcar în parte că retorica electorală ar putea deveni cu timpul un macabru program de guvernare, Verba volant! Astăzi, din perspectiva filosofiei istoriei, ne putem întreba ce s-ar fi întâmplat dacă bătrânul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Însăși, În primii timpi, nu avea În nici un caz profilul și „ambiția” unui alt destin decât cel al grupului, al comunității românești postbelice. Acest Început de „revoltă” (care a durat mai mult de un deceniu, În acele decenii infinite și „disperate”, cum e psihologia cuiva care se află pe o banchiză În derivă, vânturile și curenții o duc spre necunoscut, În timp ce propria ei substanță se topește văzând cu ochiiă semăna mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile” - pentru aproape
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mari eforturi personale. Ce și mai ales cine este acest eu de care „se bucură” nu puțini, dar cu care mulți nu știu „ce să facă”, șoarece insistent, indelebil, care ne urmărește până În cele mai obscure cotloane ale psihicului, accentuând disperat, strident, nepotrivirea noastră nu atât „cu lumea”, cât cu ceea ce am fi dorit „să fim”, singurătatea nedorită, incomodă În care ne aflăm, dar, În același timp, interzicându-ne tocmai această singurătate, strecurându-se după noi „peste tot”, ca un valet
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de hârtie, Încă din zorii pubertății, n-am făcut eu Însumi „o carte”, „o fugă spre alții”?.. Speriat cum am fost - și sunt și azi! - de singurătate, mi-am făcut din Ea, fantoma lumii moderne - mai ales „occidentale”, arogante și disperate - o redută, o cetate, cu adevărat un turn de fildeș, de unde am aruncat peste „omenire”, ca În vremea asediilor ce durau luni sau ani, torente de pucioasă aprinsă, cu o sintaxă uneori discutabilă, dar... aprinsă, aprinsă! Și săgeți sau pietroaie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
asediilor ce durau luni sau ani, torente de pucioasă aprinsă, cu o sintaxă uneori discutabilă, dar... aprinsă, aprinsă! Și săgeți sau pietroaie, „un David Înfierbântat, sortit victoriei!”, cum scriam Într-unul dintre poemele mele din Elegii parisiene. Omul, omul singur, disperat, slab, atât de slab Încât Începe să creadă ceea ce spun aproape toți despre el, anume că este... slab! Mai mult: inexistent! Căci, ce era anonimatul din care nu putem ieși mai bine de un deceniu, Între 18 și 30, deceniul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia medievalitate probabil, și cum, sperăm, nu se va mai repeta În curând! Dar uriașul ecou pe care-l dădea vocea liberă a Europei Libere În conștiința a milioane de Români
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
considera Anteus, sunt mai puternic mai autentic, mai prolific, pe solul nașterii mele, și acesta poate fi, printre altele, și răspunsul la Întrebarea multora, În diverse epoci, Întrebare pe care și-a pus-o și eul meu călător, nesigur și disperat uneori, pe Întinsul unor jumătăți de noapte: de ce mă Întorc mereu „acolo” unde cărțile mele sunt scoase din biblioteci cu fiecare nouă apariție, reușită după ani și sute, mii de eforturi, umilințe și, mai ales, cheltuind enorm din rezervorul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Însuși, luptând nu numai cu teama de necunoscut, de eșec, dar și de abrutizare În fața unui cortegiu atât de monoton de suferință și ruină fizică! Sau polițistul care se plânge de vreme, ploi și vânt, de Întuneric și de inși disperați care-l confundă nu rareori cu absurditatea unui sistem social! Sau preotul nemulțumit de anonimatul În care i se scufundă prestigiul, omul de stat, onest, văzându-se confundat cu atâția impostori și escroci, plugarul de vreme - el, care de secole
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că personajul e medic și filosof, judecat (pentru omor involuntar, într-o întâmplare stupidă) și achitat. Fusese pe punctul de a se căsători cu frumoasa Ozana, fiica profesorului universitar Dumitrescu, dar în urma întâmplării tragice fata înnebunise. Nefericitul tată îl caută disperat și îl solicită pe tânăr să reapară în câmpul vizual al fetei, pentru ca printr-un șoc (scontat de specialiști) aceasta să revină la normal. Plecarea lui Daniel Durban întrerupe brusc idila (aflată în stadiu incipient) cu Donia (ființa arzătoare, croită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se întâmplă însă ceva neobișnuit": o înaltă vizită la Opăriți. Oaspeții au impresionante titluri științifice: "Leon Dumitrescu, doctor docent la Universitatea din Iași" și "academicianul francez de reputație mondială, laureat al premiului Nobel pentru medicină, Jean Pitou". Primul, un tată disperat, îl caută aici pe "doctorul Daniel Durban", singurul care i-ar mai putea, după opinia somității franceze, vindeca de nebunie fiica, pe Ozana, printr-"un alt șoc psihic". Revenit la sentimentul de datorie, falsul suplinitor promite să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]