5,938 matches
-
ales al construcțiilor de locuințe. Localitatea Vladimirescu este atractivă atât prin valea Mureșului și prin serviciile oferite de unitățile de profil, cât și prin vestigiile arheologice. În centrul satului, în locul numit "La Bisericuță", se află ruinele unei mănăstiri romanice, atestată documentar în secolul al XIII-lea cu numele "Bizere". Din această mănăstire benedictină veche se mai păstrează doar ruinele bisericii, care a fost o bazilică romanică mare, cu trei nave, transept (naos transversal), cor ("presbyterium") cu deambulatoriu și două turnuri în
Vladimirescu, Arad () [Corola-website/Science/300312_a_301641]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Zărandul este situat la confluența râului Cigher cu Crișul Alb, la o distanță de 46 km de municipiul Arad și la 12 km de Pâncota. Localitatea Zărand, atestată documentar pentru prima dată în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea cu
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
că ar fi trăit fericiți dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuși Monroe a susținut mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes. Marilyn a divorțat de Dougherty pe 13 septembrie 1946. În documentarul din 2004 "Marilyn's Man", Dougherty a făcut trei afirmații semnificative: el a inventat personajul "Marilyn Monroe"; Fox a obligat-o să divorțeze de el; ea spera mereu să fie din nou împreună. Nu există nici o dovadă care să susțină
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra a trecut prin numeroase încercări și primejdii printre
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
Munte (< apelativul munte < lat. mons, -tem). Localitatea Poienile de sub Munte este situată în nord-estul județului la poalele munților Maramureșului, pe drumul județean DJ187 Leordina - Ruscova - Poienile de sub Munte, și este străbătută de râul Ruscova. Satul Poienile de sub Munte este atestat documentar în anul 1353, facând parte din teritoriul "Cnezatului de Vale" al neamului Bogdăneștilor, fiind întărită și hotărnicită în 1353 fiilor lui Iuga. După alte surse, din 1411 (Polyna). . Faptul că Poienile de sub Munte a făcut parte în 1353 din moșia
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
possessio "Yod"" 1427; Jod 1451; "Joodh", "Jwdh" 1469; "Joód", "Jend" și "Ieud" 1828. Etimologia numelui localității: posibil dintr-un antroponim Ieud(i), atestat în perioada medievală. Ieudul este așezat pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. A fost atestat documentar în anul 1365. Fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă. La Ieud, biserica bătrână din deal a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului XVII. Biserica este cu un secol mai veche decât biserica de
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
de Sus (în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Rona (< magh. rona „neted, câmpie" < sl. ravinŭ „șes, platou") + de + Sus. Comună Rona de Sus este atestata documentar din 14 mai 1360 (possessio olachalis Felseurouna Stani filii Petri Olahy, Felseu Rouna). , într-un document emis de regele Ludovic cel Mare, în care dăruiește localitatea "Felsew Rowna" (Rona de Sus) nobilului român Stan Sarea miocena a fost în trecut
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
drum forestier de Razoare. Ținutul pe care îl numim azi "Țara Lăpușului, "în care este situat și satul Peteritea, apare atestat pentru întâia oară în 1315 într-un document sub denumirea de Terra Lăpuș. Localitatea Peteritea apare prima dată atestata documentar în anul 1467, ceea ce nu înseamnă nicidecum dată întemeierii așezării. Profesorul de istorie Ilie Sălceanu apreciază că localitatea Peteritea are o vechime mult mai mare, anume cel târziu în secolul al VIII-lea și cel mai probabil și secolul VI-
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
desinența de pl. -i) + determinantul de Sus. Numele vechi a localității este "Tăuții lui Gerod". Tăuții de Sus este o localitate așezată de-a lungul drumului ce leagă orașele Baia Mare și Baia Sprie, așezare atipică în raport cu toate satele învecinate. Atestată documentar din anul 1336, cu numele Totfalu, localitatea Tăuții de Sus de astăzi, a existat cu siguranță cu mult înainte de această dată. După alte surse, prima atestare datează din 1400 (Tothfalu alio nomine Gerod). Datorită așezării sale, ea a căpătat de la
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
pietre au fost ascunse comori, mai ales că se bănuiește că piciorul prestolului este făcut tot dintr-o piatră cu inscripțiune veche luată tot din acel loc. ” Aceste câteva documente arată că suntem în fața unei localități vechi care este atestata documentar încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. În tradiția locală există unele legende legate de acest domnitor despre care se spune că ar fi avut aici grajdurile pentru caii folosiți în războaie. Documentul de atestare a localității datează din 10
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Buruienești (în maghiară "Burjánfalva") este un sat în comuna Doljești din județul Neamț, Moldova, România. Satul Buruienești a fost atestat documentar din 8 mai 1587, cănd domnitorul Petru Șchiopul l-a dăruit lui Pârvu, pârcălab din Soroca. În anul 1708, sătul a ajuns în posesia familiei Sturza, iar înainte de anul 1772 moșia satului a ajuns în proprietatea mănăstirii Bărboi din Iași
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
mănăstirii Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Satul Buruienești face parte din actuala comună Doljești, județul Neamț, așezat pe malul stâng al Șiretului, la circa 10 km depărtare spre nord-est de orașul Român. Satul este foarte vechi, fiind atestat documentar la 8 mai 1587, cănd domnitorul Petru Șchiopul l-a numit pe Pârvu, pârcălab de Soroca. Documentele ulterioare ne arata fărâmițarea proprietății satului și concentrarea ei în mâinile câtorva persoane. La 15 mai 1622, Ștefan Tomșa, voievodul Moldovei, cu un
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
aflat pe locul numit Ceru, nume dat și satului. Lipsiți de resurse de apă, locuitorii s-au mutat în zona pârâului Tudorești și a pânzei freatice existente la 3-4 metri adâncime, numindu-și așezarea Deveselu. Sub acest nume este atestat documentar în 1637 (până în acest an jumătate de sat a fost a banului Preda Buzescu; tot acum, spătarul Preda Buzescu, fiul marelui logofăt Theodosie Buzescu și nepot al banului Preda Buzescu, a vândut această jumătate de sat marelui pitar Dumitru Filișanul
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Scăpău, satul Dunărea Mică purtând inițial numele de Batoți - Moșneni și datând aproximativ din aceeași perioadă, fiind format prin împroprietărirea țăranilor moșneni din zona muntelui din moșiile ce aparțineau statului. Satul Mileni are de asemenea o vechime destul de însemnată, neatestata documentar, vechime anunțată pe cale orală de bătrânii satului. Astfel se spune că locuitorul Ion Buda născut în Serbia în anul 1775, s-a stabilit în actualul Mileni prin anul 1800 deja creat în acel an, că primii săi locuitori au fost
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
numele fiind de origine slavona el însemnând noua sate "«deviat selo»". După numele pădurii de ceroi, locuitorii s-au stabilit aici, ca și cei din împrejurimi, și au numit comuna Cer iar pe locuitori Cerani. Satul Scăpău îl găsim atestat documentar în 1723 în harta austriacului mai sus menționată. Legenda spune că satul a fost cândva așezat într-un loc numit Saliste. Bordeiele erau dese, viața își urma cursul normal până când o epidemie de holera a secerat sute de vieți. Cei
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Batesti"), scutind locuitorii acestor zone de dări și slujbe. Satul Negoiești apare și el atestat la mijlocul aceluiași veac, la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești. Satul Popești apare atestat documentar pentru prima oară la 28 mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan, logofăt din Popești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1776, se dă autorizația pentru înfințarea unei manufacturii de hârtie
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
23' Est. Este un sat de dimensiuni relativ mici, cu o populație între 100 și 150 de locuitori. Aici putem găsi o biserică, o școală cu clase de la I la IV, 3 magazine universale și baruri. Satului Orțăști este atestat documentar pentru prima dată la la 29 ianuarie 1522 într-un document redactat în vremea lui Ștefăniță Vodă, document din care reiese și faptul că așezarea există încă din vremea lui Alexandru cel Bun „și au vândut din uricul lor drept
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,8%), cu o minoritate de penticostali (2,34%). Pentru 3,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul de reședință este atestat documentar din secolul al XVI-lea. Prima așezare numită "Filipești" a fost "Filipeștii de Târg", cu care acuala așezare Filipeștii de Pădure se mărginește înspre sud și est. Numele locului a fost luat de la familia boierească Filipescu. Prima așezare a fost
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
așezare veche, prima atestare arheologică datând din secolul II d. Hr.. Principalul său obiectiv turistic îl constituie biserica de lemn din localitate, care poartă hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" și făcea parte din fosta Mănăstire Topolița. Satul este atestat documentar de Domnitorul Ieremia Movilă în aprilie 1598, dar mănăstirea exista deja cu mult inaintea acestei date, ctitorul său fiind Domnitorul Petru Șchiopul (n. 1537 - m. 1594). În această ctitorie s-au mutat, pe la 1550, călugărițele de la Mănăstirea Boiștea (atestată printr-
Topolița, Neamț () [Corola-website/Science/301689_a_303018]
-
Târzia este un sat în comuna Brusturi din județul Neamț, Moldova, România. Satul Târzia este atestat documentar într-un document din 29 ianuarie 1522, din timpul domnului Ștefăniță Vodă, document prin care nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști se menționează faptul că acesta se învecina cu moșia Târziilor. Deși
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]
-
din județul Satu Mare, Transilvania, România. Satul Decebal este situat în zona de câmpie din vestul județului Satu Mare, pe DN19 la o distanță de 23 km față de orașul Cărei și 7 km față de municipiul reședința de județ. Numele localității este atestat documentar din secolul al XIV-lea sub forma "Balkan-Decebal”. Se pare că în 1241, în urma mării năvăliri tătare, acest sat împreună cu Doba au fost pustiite. A avut și un castel al carui ruine datează din secolul 18 și care se mai
Decebal, Satu Mare () [Corola-website/Science/301761_a_303090]
-
de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721, respectiv de dascăli ai școlilor sătești, se poate conchide că, deși neatestată documentar până acum, cel puțin începând cu [[secolul al XVIII-lea]], în sat a ființat o școală modestă, care a putut funcționa pe lângă „Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în acele vremuri, el fiind menționat de [[Nicolae
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Prilog () este un sat în comuna Orașu Nou din județul Satu Mare, Transilvania, România. Satul Prilog este atestat documentar din anul 1270. Satul Prilog este locuit de oșeni și este cea mai veche localitate din Țara Oașului. Pe domeniul satului a fost găsit în anul 1870 un depozit de materiale din bronz, iar în 1897 un nucleu din jasp
Prilog, Satu Mare () [Corola-website/Science/301770_a_303099]
-
Localitatea Băcia este situată pe Drumul Național 66, la jumătatea distanței dintre orașele Simeria și Călan, pe partea stângă a râului Strei, la poalele estice ale munților Poiana Rusca și cele nordice ale Munților Sebeșului. Localitatea Băcia a fost atestata documentar începând cu anul 1332, apărând de la inceput sub numele pe care îl poartă și astăzi. După Marea Unire de la 1918, sătul Bacia a fost arondat la Plasa Deva, urmând ca dupa reforma administrativă din anul 1968 să aparțină comunei Băcia
Băcia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300536_a_301865]
-
de Jos se află și satul Brotuna, așezat la distanță de aproximativ 3 km de Vata de Jos, în depresiunea Zarandului pe malul drept al Crișului Alb, fiind străbătut de DN 76 care face legătura Oradea - Deva. Satul este atestat documentar la 1439 sub denumirea de "Brothuna" ce aparținea domeniului cetății Siria. Se pare ca vechimea așezării este mult mai mare deoarece în apropierea localității s-au găsit materiale ceramice și un topor de piatră, perforat, aparținând Culturii Cotofeni. În ceea ce privește toponimia
Brotuna, Hunedoara () [Corola-website/Science/300540_a_301869]