5,717 matches
-
cele dintâi au primit domnul pe Petru cel Mare, și în acestea din urmă doamna au dat masă împărătesei lui, când acesta, la anul 1711, au venit în Moldova asupra turcilor. Pe locul unde cu doi ani înainte era poarta domnească, ridicată, în starea ce am văzut-o și noi, de către Alexandru Moruz, în capul Uliței Mari, era un turn cadrat (pătrat), în felul celui ce este și astăzi deasupra porții Goliei. În acest turn reînnoit de bătrânul Grigorie Ghica v.v.
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am văzut-o și noi, de către Alexandru Moruz, în capul Uliței Mari, era un turn cadrat (pătrat), în felul celui ce este și astăzi deasupra porții Goliei. În acest turn reînnoit de bătrânul Grigorie Ghica v.v. (1727-1733) se afla paraclisul domnesc, în care se făceau toate ceremoniile religioase ale curții și jurămintele politice ale boierilor; într-aceasta s-au jurat și tratatul de alianță încheiat între Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir. Pe pereții capelei erau în rând cronologic așezate portretele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
rămăsese în țară din arhiva națională dusă în Polonia de către mitropolitul Dosoftei, sub Sobiețchi, cu odoarele domniei, toate fură prada unui al patrulea foc, mai cumplit decât cele dintâi trei, carele la anul 1783, sub Alexandru Mavrocordat, din toată curtea domnească nu lăsă piatră peste piatră. Domnul se mută atunci în casele Mitropoliei, care și ele fură prefăcute în cenușă; Mavrocordat, urmat de pojar, se trase în cetățuia Galata, dar și de acolo fu iarăși silit a ieși prin un foc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un foc ce izbucni în mănăstire; și urmat de numele Pârlea Vodă, cu care îl porecli norodul, el se așeză în casele hatmanului Costachi Ghica, astăzi ale hatmanului Alecu Roset Roznovanu(Sucursala Academiei de astăzi la UMF). De atunci rezidența domnească fu când în acest palat, când în casele d-sale logofătului Alecu Mavrocordat, mai în sus de biserica Buna Vestire (Liceul Oltea Doamnă de astăzi). La anul 1803 însă, domnul Alexandru Moruz se hotărî a rezidi curțile vechi. După ce adunară
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vara anului 1806. Atunci zidirea era gata desăvârșită. (...) Moruz au fost păstrat zidul împrejurul curților precum era înainte; numai cât l-au reînnoit, precum și turnurile din el. În locul însă al Paraclisului ce era la capătul Uliței Mari, au zidit Poarta domnească, cu o galerie deasupra, în care muzica turcească - meterhaneaua - cânta la ceremoniile mari, la vreme de masă, când prânzea domnul, și seara la chindie. Palatul în această stare, a slujit de rezidență domnească până în vremea lui Ioan Sturza v.v. La
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
crede și nu cerceta... Am în față un hrisov al lui Grigorie Alexandru Ghica voievod din 10 iulie 1764, care m-a pus pe gânduri. Despre ce-i vorba, fiule? Aici se spune că, pe când veneau solii Porții la Curtea domnească din Iași, erau găzduiți în case boiererști, la negustori „sau alți pământeni și orășeni de aicea din Ieși”. Și care-i baiul? Păi nepoftiții musafiri „îi scotea de prin casile lor totdeauna. Și câtu ce mai mare greu îi scotea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prăpădeau de rămânea orășenii păguboși”. Cunoscând în cele din urmă aceste necazuri ale târgoveților, voievozii, Scarlat Ghica și apoi Ioan Theodor Calimah au cercetat lucrurile „și au aflatu un loc de casă aicea în Ieși care loc este aproape de Curtea domnească, pe care loc au mai fostu casă făcute de domnie sa Mihai vodă Racoviță pentru oaspeții turci și s-au stricatu de n-au rămas nimică. Dar fiindu că acestu loc de casă este a mănăstirii și fiindcă locul este
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Din când în când, mă opream asupra unui hrisov sau zapis care mi se părea mai însemnat din punctul meu de vedere. M-am plimbat cu nesaț prin cărțile înșirate în fața mea... Tocmai pe când mă afundasem în dezlegarea unui hrisov domnesc, glasul trimbiței m-a adus la realitate... Cărăruia ce duce la grădina din poveste a bătrânului am străbătut-o cu repeziciune, fiindcă, drept să spun, soarele, se așezase drept inimă. Un gând însă nu-mi dădea pace... „Orice mâncare ar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Chișărăii și Roșienii ce sânt pe Jijie, în ținutul Iașilor, și cu vad de moară în jijie”. El pune o condiție însă: atât timp cât va trăi soția lui, Safta „Să aibă ea a se hrăni din venitul acestor moșii”. Vama mare domnească a fost mereu sursă de venit pentru mănăstiri. Mănăstirea Dancul nu a rămas pe dinafară. La 8 noiembrie 1734 (7243) se înfruptă și ea din aceasta, prin hotărârea lui Constantin Nicolae (Mavrocordat) voievod, care îi dă o sută de lei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Am aflat un lucru, părinte, care nu-i unul oarecare și merită atenția noastră. Care-i acela? Apoi la 14 mai 1761 (7269) Ioan Theodor Calimah voievod a hotărât „ca oricâte cară s-ar sui în dealu la piatră; or domnești, or boierești, or mănăstirești, or neguțitorești sau ori a cui a fi, să aibă a lipăda de tot carul cu piatră câte o piatră de caru la bisărica ce va să se facă”. Despre ce biserică ar fi vorba? Păi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spune: „Dreptu aceea, cercetat-am... și pentru sfânta mănăstire Dancul de aicea din Ieși... Și mai vârtos, fiind lipsită de robi țigani care să fie de slujba mănăstirii,... domniia mea... am miluit pe această... mănăstire cu... țigani din drepți țiganii domnești”. Întreb eu atunci ca un neștiutor: unde-s țiganii care au tot fost dăruiți mănăstirii Dancul ba de unii ba de alții? Nu știi vorba că de ce ai de ce ai mai vrea? Drept-îi, sfințite părinte. Și, ca un făcut, iată
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la modă. Așa se face că la 30 iunie 1712 (7220) Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod a dăruit mănăstirii Copou un sălaș de țigani. Dacă ne oprim la intervalul dintre <1712 septembrie 1 - 1713 august 31>, iată ce spune un pisar domnesc: „Un ispisoc din anii 7221 fără lună, de la măriia sa Nicolae Alexandru (Mavrocordat) voievod în care scrie... pentru mănăstire Copou, fiind căzută și lipsită, o au miluit cu o bucată de loc din hotarul târgului Eșului, care loc este alăture
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pomeți și cu paragină de vii, și cu loc de grădină, și cu pădure și cu tot venitul... ca să fie de la domnia sa dreaptă ocină și moșie...” Apoi la „Vălet 7223” același voievod dă 50 de lei pe an din vama domnească. De asemenea nu uită ca la 1 mai 1715 (7223) să dăruiască mănăstirii Sfântul Atanasie din Copou trei sălașe de țigani. Voievozii și enoriașii au tot ajutat mănăstirea Copou să se ridice din nevoi. De aceea la 12 octombrie 1755
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și cai. Apoi la 21 ianuarie 1757 (7265) același voievod dăruiește mănăstirii venitul cântarului din Târgul Făinii: câte un leu pentru fiecare sac de făină vândut. Toate cele făcute până aici sunt bune, fiule, dar abia acum urmează o faptă domnească demnă de toată lauda - cea din 24 iunie 1758 (7266) a lui Scarlat Grigorie Ghica voievod! Sunt numai urechi, părinte. „Am socotit de lipsa unui lucru... trebuincios țării aceștiia,... adică a fi spitale pentru hrana, chiverniseala, căutarea și odihna săracilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ținută la mare cinste din moment ce i se dăruise de către vodă o asemenea trusă. Aș mai adăuga că doftorul, spițerul și gerahul (chirurgul) trebuia să aibă grijă de boieri, dar și de ceilalți locuitori ai orașului Iași! Uite și un dregător domnesc și anume banul Gheorghe Gheorghiu, pe care îl trage ața mai mult spre mănăstire decât spre viața mirenească. Iată ce spune Grigorie Alexandru Ghica voievod în hrisovul din 1 aprilie 1766: „fiind om cu capul și slobod și de a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pui cenușă în cap, ți-o pui și gata! Dar ce să-i faci? Asta era hotărârea lui. Vodă l-a scutit numai de dări... Căutând alte surse de venit pentru „spitalie”, Grigorie Alexandru Ghica voievod, văzând neorânduiala din vama domnească, hotărăște la 15 noiembrie 1766: „Nefiindu pus nici la o orânduială sau supt purtare de grijă a cuiva, să făce multe asupreli și strâmbătăți de către cantaragii Vămii”. El stabilește cât și cum se plătește la cântărirea mărfurilor în vama Iașilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce tebuia să-i ia mănăstirea de la Ocnă primea sare, dar nici aceea la vreme, și nu o mai puteau vinde când trebuia. La scăderea veniturilor se mai adăugau și lefile pentru doctorii din spital, puși de doctorii din Curtea domnească „prin hatâr” astfel „se împărtășeau și dohtorii domnești... Și... se mai orânduia lefe și pe alte obraze”. Pentru aceea, vodă hotărăște: „Prin acest al nostru domnesc hrisov, înoim și întărim ca de acum înainte... să se urmeze, adică: veniturile a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
primea sare, dar nici aceea la vreme, și nu o mai puteau vinde când trebuia. La scăderea veniturilor se mai adăugau și lefile pentru doctorii din spital, puși de doctorii din Curtea domnească „prin hatâr” astfel „se împărtășeau și dohtorii domnești... Și... se mai orânduia lefe și pe alte obraze”. Pentru aceea, vodă hotărăște: „Prin acest al nostru domnesc hrisov, înoim și întărim ca de acum înainte... să se urmeze, adică: veniturile a toate moșiile și de pe dughenile și de pe orice
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să coborâm mai afund în cele hrisoave și să luăm aminte la cele ce se mai spune în ele. Sunt gata să te ascult. Aici la Spiridonie, cum spuneam, a luat ființă - odată cu mănăstirea - și bolnița târgului. Apoi, prin vrere domnească, bolnița a fost prefăcută în „spitalie”. Iaca ce spune hrisovul lui Constantin Mihail Cehan Racoviță din 1 ianuarie 1757 (7265), dat în vederea înființării spitalului Sfântul Spiridon pe lângă mănăstirea cu același nume: „Am socotit de lipsa unui lucru prea trebuincios al
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
rânduiților epitropilor mănăstirii ca oricând se vor sminti din orice pricină, îndată să se tocmească prin marafetul suiulgiilor calfii Costandin șatrar, căruia deosebit de milile ce are de la răpăosatul... domniia sa Grigorie Ghica voievoda... am mai adaos... asupra lui din milele domnești cu deosebit hrisov spre răsplătire purtării de grijă și tocmirii a tuturor apelor din orașul Iașii”. Din câte am citit eu, părinte, a existat și un al doilea suiulgiu, care era fratele lui Costandin, pe nume Dima... Amândoi au devenit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
1465ă. Fiul său vornicul Drăghici a moștenit averea din Breaza până în jurul anului 1498, când izvoarele istorice îl amintesc pe fiul său cel mic, Neagoe Drăghici, drept stăpân peste aceste locuri. Cele afirmate mai sus sunt întărite de un hrisov domnesc datat 27 mai 1510. Semnat de domnul Țării Românești, Vlad cel Tânăr, hrisovul menționa: "[...] am dăruit domnia mea acest de față hrisov al domniei mele prea cinstitului Vlastelin jupân Neagoe al lui Drăghici cu fiii lui [...] și nepoților lui, fiii
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Pe când avea 12 ani, ea a fost ucisă cu securea de tatăl ei fiindcă dădea săracilor merindele pe care trebuia să i le aducă lui pe câmp, la plug. Moaștele acestei fecioare au fost aduse la Curtea de Argeș, cu mare alai domnesc, în secolul XVI. Ea este zugrăvită cu securea la picioare. Prafu’ de pe salcie “Așa am aflat: am plătit și m-am rugat la Dumnezeu. N-a trecut nici o o săptămână și cei trei securiști au intrat cu mașina-n salcie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
umbra soțului ei ucis, hotărî să se puie la o cale cu Lachanas, 139 {EminescuOpXIV 140} încheie cu el în anul 1278 un tratat formal de prietenie și de căsătorie, deschise porcarului biruitor porțile capitalei și împărți cu el scaunul domnesc și patul conjugal. Fără nici o îndoială inițiativa unei asemenea relații a pornit de la Maria și Lachanas se zbătea la început contra ideei de-a câștiga pe calea tratativelor și a învoielii, ceea ce izbândise prin spada și puterea sa, de aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
schimbări de Domn, iar acestea toate exercitau o reacțiune stricăcioasă asupra existenței statului, a consolidării liniștei si a bunei orânduieli dinlăuntru, precum și asupra caracterului poporului. O astfel de soartă avu și Dan II, care fu răsturnat prin ucidere din scaunul domnesc și înlocuit prin fratele și urmașul său vrednic de mirare, căci acest din urmă, fiu asemenea legitim al unui Radu-Vodă, dinast îndreptățit la domnie, dar care n-a ajuns să stea în scaun, s-au arătat capabil nu numai a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și preste orasul Silistria". Daca răposă egumenul Nicodim, stătu în locu-i proistos mănăstirii ieromonahul Agathon. Mircea iar se dovedi darnic, căci descărcă toate moșiile ce i se cădeau mănăstirii Tismana de orice dare, prestație sau sarcină cătră visterie și Curtea domnească, descărcare ce se cuvenea esclusiv numai acestei mănăstiri ca proprietară adevărată a acelor bunuri. Principele sârbilor, Ștefan, reînnoi în anul 1407 dania făcută deja de tată-său, Lazăr, a bunurilor aflătoare în Serbia și, fiindcă aceste erau pustiite și fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]