7,291 matches
-
1972. 61 Cotidianul "Scânteia", 28 octombrie 1960. 62. Cowles Encyclopedia of Nations, New York, 1968. 63. Statele lumii Mică Encliclopedie, Editura Meronia, 1995. 64. Arhiva M.A.E., Fond Războiul de Independență, vol.93, p. 228. 65. Arhiva M.A.E., Dos.22, Reprezentanțe S.7. 66 Société des Nations, Quatrième Assemblée, Geneva, 1923, p. 104. 67 Société des Nations, Journal Officiel, Supplément spécial No.84, Geneva, 1930, p. 30. 68. Arhiva M.A.E., "Războiul de Independență", vol.93, p. 232
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lumii (Mică Enciclopedie), Editura Mironia, 1995, p. 1o1. 105 Reprezentanțele diplomatice ale României, vol. III, Costa Rica, Editura Politică, București, 1973, pp. 194-195. 106 Arhiva M.A.E., Fond Războiul de independență, vol. 93, p. 228. 107 Arhiva M.A.E., Dos. 22, Reprezentanțe S.7; C. I. Turcu, "Venezuela", in Reprezentanțele diplomatice ale României, vol. III, Editura Politică, București, 1973, pp. 549-556. 108 Société des Nations, Quatrième Assemblée, Geneva, 1923, p. 104. 109 Société des Nations, Journal Officiel, Supplément special No
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
premise și concluzie) în relații determinate de reguli stricte; dacă ar fi fost vorba despre o inversiune a sensului operațiilor de constituire silogistică, atunci demersul său nu ar avut șansa de a fi cel "corect". Așadar, chiar această direcție "pe dos" este căpătată de cunoașterea însăși; mai bine zis, pentru a respecta punctul de vedere al lui Aristotel, nu de cunoașterea pur și simplu, ci de știință. Aristotelic vorbind, așadar, silogismul este o construcție care se bizuie pe termeni, pe trei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Autorul Capitolul I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile unei bărbi enorme, roșie ca sîngele proaspăt. Costică purta niște opinci din piele de bou, avea pantaloni din suman și un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În spate ducea o desagă din pînză de sac și pe cap avea o căciulă imensă, roasă pe la margini și mițoasă rău. Omul acesta părea mai sălbatic decît un viking care rătăcise pe aici cu multe secole în urmă. Cîmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gura ăstuia! Privește individul care, sigur pe el, o mîngîie rînjind satisfăcut de o victorie așa de ușoară Dinții acestuia sînt galbeni și mulți dintre ei sînt lipsă. Cînd vorbește, stropește abundent. Rodica simte cum i se întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
s" decît foarte rar. Îmi amintesc de o insistență a mea, pentru a mă lămuri. Cît costă? întreb clar vînzătorul. Do, răspunde cubanezul. Ridic sprîncenele și cred că n-am auzit bine și reiau întrebarea. Doce? No, segñor, do. Poate dos? Sí, sí, do. Dos. Sí, do. Por favor, d-o-s. Sí...dos, reușește să spună cubanezul. Rafael, însă, vorbește clar și te poți înțelege ușor cu el. Nu este un om simplu, este o enciclopedie ambulantă și știe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Îmi amintesc de o insistență a mea, pentru a mă lămuri. Cît costă? întreb clar vînzătorul. Do, răspunde cubanezul. Ridic sprîncenele și cred că n-am auzit bine și reiau întrebarea. Doce? No, segñor, do. Poate dos? Sí, sí, do. Dos. Sí, do. Por favor, d-o-s. Sí...dos, reușește să spună cubanezul. Rafael, însă, vorbește clar și te poți înțelege ușor cu el. Nu este un om simplu, este o enciclopedie ambulantă și știe și toaca în cer. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă lămuri. Cît costă? întreb clar vînzătorul. Do, răspunde cubanezul. Ridic sprîncenele și cred că n-am auzit bine și reiau întrebarea. Doce? No, segñor, do. Poate dos? Sí, sí, do. Dos. Sí, do. Por favor, d-o-s. Sí...dos, reușește să spună cubanezul. Rafael, însă, vorbește clar și te poți înțelege ușor cu el. Nu este un om simplu, este o enciclopedie ambulantă și știe și toaca în cer. Pentru a mai cunoaște cîte ceva despre Cuba, îl invit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un cosor uriaș (macetă)* taie gazonul pe lîngă bordură și eu admir precizia cu care execută această operație. Maceta are vreo trei kilograme, dar negrul parcă nu simte efortul. Boabe de transpirație apar pe frunte și el le șterge cu dosul mîinii. Privește pe furiș la mine și constat că nu are o privire amabilă, ci mai degrabă plină de ură. Sînt intrigat de contrastul existent între privirea această hidoasă și amabilitatea exagerată a personalului de aici. Îl chem la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lîngă mine, rîde pișicher și-mi face cu ochiul. Vrei și tu o bere? întreabă blînd. No, muchas gracias, señor*, răspund deloc gelos. Mulatra a terminat înghețata, ronțăie ceva de prin pachete și strigă la moș cu gura plină: Y dos helados... y la cerveza bien fria, por favor...!** Sí, sí, răspunde mogîldeața cu supușenie. Proză scurtă Ambasadorul Hassan fusese profesor universitar și, pe deasupra, mai avea și meteahna de a scrie proză scurtă. Acestea sînt volumele mele, îmi spune pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jos până unde se vor împlini acei 25 stânjini, și în lățime din dreptul gardului de târg despre apa Racovei și până în gardul grădinei (viei) proprietății, despre răsărit; 3.Asemenea mai cedează comunei pentru totdeauna și 100 fălci imaș în dosul târgului, pe coasta numită Morile de Vânt și a Porcărețului de la deal de grădina proprietății, și anume: începând din sus de la hotarul pământului bisericesc și al locuitorilor săteni și mergând în jos până unde se vor împlini; megieșându-se despre vale
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Știu, și „la centru“, în țări cu democrații stabile, există conflicte, replici dure, nervi. Dar la noi ele au devenit pâinea zilnică. „Bărbații de stat“ nu mai vor să fie decât bărbați. Bărbați vajnici, virili, păroși, nespălați, crunți, campioni ai dosului de palmă și ai sudălmii groase. Problemele statului se amână. Până și cele câteva femei care traversează, la răstimpuri, peisajul și-au luat maniere de mascul. Sunt ofensive, contondente, necruțătoare. Evident, nimeni nu așteaptă de la Traian Băsescu o gracilitate de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ei, după o eclipsă de cîteva milenii, o figură rituală căreia și-au asumat astfel sarcina, sub pretextul de a o distruge, să-i dovedească ei înșiși perenitatea nu este cel mai mic paradox al acestei povești neobișnuite. „Totul pe dos” Cu aproape două mii cinci sute de ani în urmă, Herodot, vizitînd Egiptul, se mira în fața unor obiceiuri opuse celor pe care putuse să le observe în alte părți. Egiptenii, scrie el, se poartă în toate pe dos în comparație cu celelalte popoare
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
neobișnuite. „Totul pe dos” Cu aproape două mii cinci sute de ani în urmă, Herodot, vizitînd Egiptul, se mira în fața unor obiceiuri opuse celor pe care putuse să le observe în alte părți. Egiptenii, scrie el, se poartă în toate pe dos în comparație cu celelalte popoare. Nu numai că femeile fac negoț, în timp ce bărbații stau acasă și țes, dar, pe deasupra, aceștia încep urzeala de jos, și nu de sus, ca în celelalte țări. Femeile urinează din picioare, bărbații - lăsîndu-se pe vine. Nu duc
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Femeile urinează din picioare, bărbații - lăsîndu-se pe vine. Nu duc lista mai departe. Mai aproape de noi în timp, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, englezul Basil Hall Chamberlain, multă vreme profesor la Universitatea din Tokyo, a intitulat „Topsy-Turvidom”, „lumea pe dos”, un articol al cărții sale alcătuite sub formă de dicționar Things Japanese, pentru că, explica el, . Urmează o serie de exemple care se aseamănă cu cele menționate de Herodot cu douăzeci și patru de secole mai înainte în legătură cu altă țară, la fel de exotică pentru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mirat, vru să știe care era sursa zgomotului. Omul îi explică cum că era anusul lui care vorbea. Duhul îi mărturisi că el nu avea anus. Indianul îi propuse să-i facă unul și-i înfipse cu atîta putere în dos o șipcă de lemn bine ascuțită, încît îl omorî pe Duh. Din această gaură se scoate astăzi lutul, care este carnea putrezită a Duhului (Gómez-Imbert, 1990, pp. 193-227). Fusese necesară o argumentație complexă, întinsă pe o sută de pagini, pentru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să se repete mereu, este un efect, afirmă Vico, al planurilor providenței. Atunci cînd, prin teoria despre corsi e ricorsi, oamenii devin conștienți de această lege căreia i se supune istoria, un colț al vălului se ridică. Pe ușa din dos, dacă se poate spune așa, ei ajung să cunoască aceste planuri și devin totodată capabili să le recunoască în acțiune pe o scenă mult mai mare, în cazul de față cea pe care o constituie ansamblul fenomenelor vieții, din care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
scoică de-a dreptul banală. Taman din zona Eforiei. Mă interesa cu totul altceva de la micul golf În care pescarii aruncau tot ceea ce nu corespundea standardului, iar marinarii ceea ce le prisosea: Într’un cuvânt, deșeuri. Natura le pusese bine la dos, la dospire, astfel Încât ajunseseră un fel de mâzgă, sapropel În devenire, sub un strat gros de apă sărată. Dar... Norii deși, ce nu prevesteau nimic bun, m’au determinat să scotocesc repede după câteva midii și oleacă de apă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un biocâmp negentropic. Și vrea, implicit, un mediu entropic. Pe care-l găsește În omul bolnav, ori În locul metehnei lui: o durere de șale ori o fractură, precum a mea, atât de mediatizată. À propos: atunci aveam biocâmpul exact pe dos, adică entropic, iar motanul „meu“ numai pe piciorul meu rupt a tors. Vindecându-mă. Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și, pe urmă, cu un vinuț pe cinste la mare Înghesuială. Autorul/inițiatorul? Cât se poate de firesc, responsabilul cu zâmbetul, Aurel Brumă care, luat de gură pe dinainte, mă doctorește la microfon... Multă vreme m’a Încurcat hârtia - un dos de articol - pe care, În fuga mare, am așternut câteva jaloane, până acum când, ca să scap de ele, căci și articolul l’am publicat, mă descarc În cele ce urmează. Așa este. Am susținut teza joi; am „beneficiat“ primul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-i transforme mâinile - foste picioare - În „aripi“? Oricum, În baza lui dumnezeu ori a zeilor, religia trebuie să rămână doar o practică, nu să capete un rol de decizie În societate, așa cum preconizează, mai pe față, mai pe din dos, clericii, unii - dacă nu toți - dorind chiar puterea de a cenzura știința. Iar asta În baza unor precepte zise revelate, dar de fapt manifestare a limitelor unor oameni de odinioară, aceiași care postulau că Pământul e plat, În centrul Universului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai bine, nu-i așa? Păi pisica e o excedentară, pe când câinele un deficitar. Ca specie. Dar, atenție! Experimentul spune că intervine și dimensiunea verticală. Anume, ce e jos, la nivelul solului, de pildă un loc „rău“, devine exact pe dos ceva mai sus, cam la 0,8 m. Treaba se complică deci, când e vorba să ne alegem locul de odihnă ori, dimpotrivă, de studiu/muncă: intervine caracterul - excedentar ori deficitar - biocâmpului propriu care trebuie să-și găsească o antiteză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
este la fel, excedentară: un șoarece ori un peștișor... pentru care fac ca toți dracii. Cristi nu Înțelege nici acum de ce am refuzat niște delicatese - zice el - pe care le-a Împărțit cu mine: midii. Păi acelea sunt taman pe dos, adică deficitare. Orice pisică are un biocâmp excedentar. De aceea spune poporul - al vostru - că un leac miraculos e „căldura de pisică“, adică bunăvoința ei de a se așeza pe locul dureros: șale, de exemplu, care nu-i altceva decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rupt În doar două săptămâni. Dar, În loc de laudă, ne acuzați iarăși: Cică ne place grozav să smântânim oalele cu chișleag. Eu nu refuz lăpticul, ci doar aștept să devină chișleag, și-l lempăi tot. Laptele are un biocâmp exact pe dos decât al meu dar, imediat ce se covăsește cât de cât, devenind sediul vieții unor microorganisme, bacteriile lactice, capătă un biocâmp excedentar, numai potrivit mie. Chiar egal, zice Cristi, care n’a găsit altceva mai bun de făcut În laborator decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]