5,930 matches
-
Totuși, fără a nega posibilitatea că, în fapt, militarii intervin pentru motive corporative, o analiză a lui Zuk și Thompson [1982] asupra a șaizeci de țări din lumea a treia, între 1967 și 1976, arată că nu există nicio susținere empirică a ipotezei conform căreia loviturile de stat militare duc la o creștere a cheltuielilor militare. Cu alte cuvinte, chiar dacă inițial sunt conduși de propriile interese, militarii guvernului vor fi apoi supuși acelorași presiuni, întrebări și restricții ale guvernelor civile precedente
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și după cel de-al Doilea Război Mondial). Pentru a înțelege asemenea tranziții este necesar să începem cu dinamica internă a regimului democratic și, apoi, cu cea a regimului autoritar. 2. Criză și colaps democratic: definiții Făcând referință la definiția empirică deja sugerată și nu la teoriile normative ale democrației (vezi cap. 1), criza "democratică" (sau a "democrației") reprezintă ansamblul de fenomene prin care rezultă alterarea funcționării mecanismelor tipice ale regimului democratic. Mai exact, se poate numi "criza democratică" momentul în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în care proprietatea privată și economia de piața rămân aspecte cruciale pe care se bazează înseși structurile democratice. Pe lângă criza "democrației", a cărei posibilă definiție s-a schițat deja, în democrație deosebim crize ce evoluează în (cel puțin) două sensuri empirice: a) paralizarea funcționării (sau funcționarea deficitară), pe baza normelor existente, a unor structuri, mecanisme sau procese cruciale ale regimului (de exemplu, crize guvernamentale), ca și pe cea a raporturilor legislativ/ executiv sau dintre alte structuri, proprii fiecarui tip de regim
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de fluiditate - în alinieri și chiar în redistribuirea (de multe ori difuză) a resurselor - se manifestă: creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării (principal aspect al mobilizării), și, într-un final, a instabilității guvernamentale. Pe plan empiric, așadar, criza democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării și a instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aspect al mobilizării), și, într-un final, a instabilității guvernamentale. Pe plan empiric, așadar, criza democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării și a instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt referințe frecvente în literatură. Polarizarea constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților autoritari rămâne aceea
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
crizei autoritare? Dacă regimul și-a consolidat poziția, atunci e nevoie să ne uităm la factorii pe termen lung, și, în plus, la anumite aspecte pe termen scurt și mediu. Dacă însă nu a existat o astfel de consolidare, analiza empirică se va concentra, în mod necesar, pe intervale scurte și medii. Comparativ cu primul grup de factori, următoarele trei ipoteze se dovedesc cele mai importante. Prima ipoteză: dacă există transformări în structura și opțiunile grupurilor sociale și economice care alcătuiesc
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
trecerii regimurilor militare și civil-militare la un regim civil democratic, o problemă este și cea a instalării democrației, acțiune aflată sub influența unor factori relevanți în contextul criză-colaps sau criză-transformare. Există cel puțin alte două efecte posibile, de o importanță empirică, care necesită atenție. Primul efect este tranziția de la un regim militar sau civil-militar la un regim civil de natură (încă) autoritară. Acesta este un caz destul de rar, fiind marcat, într-o prima etapă, de consolidarea precedentului regim autoritar și, apoi
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
coordonate de O'Donnell și Schmitter [1986, 3] asupra tranzițiilor spre democrație în Europa de Sud și în America Latină, se afirmă, în mod explicit, că nu există o teorie specifică. După mai mulți ani și după multe cercetări publicate, unele empirice, Valerie Bunce [2000], în studiul său de sinteză a cunoștințelor acumulate pe parcursul unor cercetări ample, răspunde, de asemenea, negativ. El face o distincție clară între modelele teoretice (cu un nivel ridicat de generalitate) și modelele "regionale" care se referă la
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Pierson este totuși, una generală, care explică mai degrabă continuitatea decât schimbarea. În plus ea se referiră la politicile publice, și așa dificil de reformat. Deci, cel puțin în stadiul actual (de elaborare), nu pare util (din punct de vedere empiric) a construi o teorie a tranziției către democrație. Atunci cum să continuăm? Dintr-o perspectivă generală, pornind de la cauzele schimbării instituționale, se remarcă trei posibilități diferite de transformări, stabilite de Goodin [1996, 24-25]: instituțiile se pot schimba în timp din
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unei teorii generale a schimbării de regim (dincolo de câteva caracteristici generale care permit elaborarea unor modele simplificate de tranziție). Motivele pentru alegerea acestei strategii de cercetare sunt relativ simple: dincolo de abordarea și metoda folosită, complexitatea și bogăția enormă a realității empirice fac dificilă o sinteză a acestor elemente fără simplificări excesive. Denaturarea unor trăsături este aproape inevitabilă. În acest sens, un framework teoretic (ca bază de dezvoltare a diferitelor modele și tipuri, are șansa (din punct de vedere empiric), de a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
faptului ca este împărtășită de numeroși autori ca, de pildă, Linz, Lipset (1959) Almond și Verba (1963), care, studiind democratizarea centrată pe elite, recunosc importanța legitimării (v. Higley și Gunther, 1992). Cu toate acestea, unii autori subliniază capcanele teoretice și empirice generate de acest concept, chiar dacă, în cele din urmă, nu se pot evita referințe legate de anumite aspecte ale acestuia. Schmitter, de exemplu, se referă la "consimțământul contingent" (Schmitter și Karl, 1993) sau la "sprijin" (Schmitter, 1992); O'Donnell (1992
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cele ale maselor sunt incompatibile, așa cum se deduce din cercetări și studii: la fel de inconsistente pot fi atitudinile și comportamentele. În plus, factorii care împiedică transpunerea atitudinilor în comportamente sunt elemente importante care au multe fațete și care merită o analiză empirică atentă 33. Sondajele de opinie sunt într-adevăr mijlocul cel mai simplu pentru a verifica existența consensului sau al acceptării regulilor democratice. De asemenea, este utilă analiza absenței sau prezenței unor comportamente negative, cum ar fi episoadele de violență și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cel mai simplu pentru a verifica existența consensului sau al acceptării regulilor democratice. De asemenea, este utilă analiza absenței sau prezenței unor comportamente negative, cum ar fi episoadele de violență și revoltă, chiar la nivelul maselor. În realitate, însă, aspectul empiric esențial este interacțiunea dintre consens și legitimitate: în termeni de consolidare este mai importantă atingerea unui consens - și nu reacțiile negative la nivelul maselor - și legitimitatea (sau legitimarea) la nivel de elite. Exprimarea legitimității și a sprijinului este concentrată substanțial
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
gen sunt reprezentate de schimbările foarte lente în partidele de extrema stângă sau dreaptă din Italia și Portugalia, mulți ani după instaurarea democratică 34. O altă problemă trebuie menționată. Chiar și având în vedere ambiguitățile referitoare la colectarea de date empirice, ar trebui să se facă distincție între un proces de legitimare a democrației latu sensu și un proces care se referă la un regim democratic specific. Această distincție este esențială pentru analiza tranziției de la un regim democratic la altul și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distincție între un proces de legitimare a democrației latu sensu și un proces care se referă la un regim democratic specific. Această distincție este esențială pentru analiza tranziției de la un regim democratic la altul și poate fi urmărită prin analiza empirică a expresiilor de protest sau sprijin, fie la nivel de elită, fie de mase. Această analiză poate fi efectuată și în raport cu atitudini individuale, care pot fi evaluate folosind interviuri și sondaje. În cultura politică a cetățenilor din sud-estul Europei există
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
legitimitatea (și consensul)?". Sunt mai mulți autori care au abordat această chestiune, în moduri foarte diferite și, uneori, opuse. Pentru unii, fiind vorba de un concept încărcat de valoare, prin însăși natura sa el exclude o analiză bazată pe indicatori empirici tradiționali; pentru alții, este un concept imposibil de studiat empiric (Schaar, 1981; O'Kane, 1993). Literatura de specialitate pe această temă se caracterizează printr-o discrepanță între nivelul relativ ridicat de dezvoltare teoretică și conceptuală și indicatorii empirici "slabi" utilizați
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pe indicatori empirici tradiționali; pentru alții, este un concept imposibil de studiat empiric (Schaar, 1981; O'Kane, 1993). Literatura de specialitate pe această temă se caracterizează printr-o discrepanță între nivelul relativ ridicat de dezvoltare teoretică și conceptuală și indicatorii empirici "slabi" utilizați până acum (Weatherford, 1992). Analiza empirică pe care am realizat-o cu alte ocazii (Morlino, 1998) subliniază utilitatea folosirii atât a datelor calitative, cât și a celor cantitative, pentru a monitoriza diseminarea atitudinilor și a comportamentelor legate de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
concept imposibil de studiat empiric (Schaar, 1981; O'Kane, 1993). Literatura de specialitate pe această temă se caracterizează printr-o discrepanță între nivelul relativ ridicat de dezvoltare teoretică și conceptuală și indicatorii empirici "slabi" utilizați până acum (Weatherford, 1992). Analiza empirică pe care am realizat-o cu alte ocazii (Morlino, 1998) subliniază utilitatea folosirii atât a datelor calitative, cât și a celor cantitative, pentru a monitoriza diseminarea atitudinilor și a comportamentelor legate de legitimitate și consens din rândul maselor. Apare astfel
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Luttbeg, 1974) pentru a sublinia relația asimetrică (de sus în jos) și efectul de stabilizare al "ancorei". Această metaforă are un fundament important în psihologia cognitivă, fapt dovedit de contribuția inovativă a lui Tverski și Kahnemann (1974), fructul unei cercetări empirice realizată cu acuratețe. Tverski și Kahneman văd în "ancorare" (anchoring) una dintre schemele mentale - euristics - prelucrate de oameni în situații de incertitudine, așa cum sunt etapele de tranziție și de instaurare democratică. Sintetizând teza acestor doi autori, împărtășită și adoptată de către
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bine definită care poate bloca, într-o rețea instituțională mai mult sau mai puțin densă, activitatea majorității persoanelor implicate. 4) În ceea ce privește "ancora" în discuție (realizată de legăturile dintre partide și elite economice, sindicate și alte asociații economice), pare crucială observația empirică conform căreia partidele și sistemul de partide, în ansamblul lor, sunt capabile de a exercita un rol de gatekeeper vizavi de grupuri. Este vorba, mai precis, de rolul jucat de un partid în guvern și în opoziție (sau de însuși
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
articulate, cu diferite tipuri de elite independente, non-politice, precum și cu varii rețele asociative, inclusiv grupuri de interese. Acestea sunt cele două fețe ale aceleiași monede. O societate civilă reală, a cărei existență este ușor de confirmat din punct de vedere empiric, implică un public activ, diferite tipuri de elite, prezența presei și a rețelelor de televiziune independente, un "țesut" social bogat în asociații (mai mult sau mai puțin organizate). În această situație, raportul cu elitele partidului va fi unul de neutralitate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de partid, sub diferite forme, sunt așadar "ancore" principale care se pot suprapune, amplificând procesul de consolidare. Legitimitatea "exclusivă" și "inclusivă" sunt cele două rezultate principale ale procesului de legitimare, cu adaosul aspectelor consensuale. Ipoteza de bază, derivată din analiza empirică a situației Italiei din anii de după război și a situației din alte trei țări din sudul Europei (Spania, Portugalia și Grecia) în anii șaptezeci și optzeci, demonstrează că o descriere mai eficientă a consolidării politice trebuie să pornească de la conexiunile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
descriere mai eficientă a consolidării politice trebuie să pornească de la conexiunile diferite și de la schimbările care intervin între legitimare și un set clar de "ancore" instituționale. Se va ilustra o astfel de ipoteză din analiza unor cazuri concrete. 4. Analiza empirică: Europa de Sud În acestă etapă se cere analizarea tuturor conexiunile empirice dintre instituțiile statului, partidele politice și populația obișnuită, descrierea articulării intereselor lor, precum și modul în care este afectat procesul decizional în cele patru cazuri luate în considerare și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și de la schimbările care intervin între legitimare și un set clar de "ancore" instituționale. Se va ilustra o astfel de ipoteză din analiza unor cazuri concrete. 4. Analiza empirică: Europa de Sud În acestă etapă se cere analizarea tuturor conexiunile empirice dintre instituțiile statului, partidele politice și populația obișnuită, descrierea articulării intereselor lor, precum și modul în care este afectat procesul decizional în cele patru cazuri luate în considerare și în intervalele de timp selectate. De o importanta majoră este identificarea (empirică
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]