32,222 matches
-
lungi discuția și a face speculații, mai amintesc doar faptul că Ion Iliescu a semnat un tratat de vasalitate cu Gorbaciov (parcă ministru de Externe era Adrian Năstase)! Astfel Ion Iliescu și întreaga ,emanație" s-au situat pe linia salvării esenței sistemului și menținerii României sub suzeranitatea Kremlinului. Lovitura de stat a constat în ignorarea deliberată a voinței timișorenilor și a tineretului și impunerea unei formule reacționare. Și, pentru împlinirea scopului, ,emanația" a utilizat orice mijloace: teroriști, mineri, dezinformare, calomnii, culminând
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
temă balzaciană - modelarea în prosperitate nu priește tuturor, ea pretinde un grad de adaptabilitate la rândul său condiționat de anumite predispoziții și calități. De altfel, mai adesea mutațiile creează hibrizi. La fel, în cercul închis de care am vorbit, în esență defensiv, pătrund în chip fatal și oameni vechi, din timp trecuți cu regimul și, prin urmare, cu acces la același borcan cu miere, dacă nu și cu un anume ascendent - asupra proaspeților aristocrați ai comunismului. Simpla situație e un scandal
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
associazioni sindacali, politiche, culturali, generalmente dette "private" per contraddistinguerle dalla sfera "pubblica" dello Stato. Îl marxismo dialettico di Gramsci, lo abbiamo già visto, impedisce però tale distinzione netta, "organică". Egli - a partire da una lettura di Hegel che non pare esențe da forzature - sostiene fin dal Quaderno 1 che partiți e associazioni costituiscono i momenti tramite i quali și costruisce îl consenso. Lo Stato è îl soggetto di tale iniziativa pur agendo per mezzo sia di canali esplicitamente pubblici, sia di
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
o, tanto meno, anarchia, la democrazia è "legge dello Stato". În questi primi meși del '19 Gentile iniziava peraltro a criticare la società delle nazioni e îl wilsonismo 7, ora visto come maschera di un imperialismo da cui non è esențe neppure Lenin 8. Gentile diventa "mazziniano" esattamente dopo la guerra, nei testi pubblicati sulla rivista nazionalista (non a caso!) "Politica", nel '19,9 dopo qualche spunto, în questo senso, all'inizio della guerra (mentre prima, da buon liberale di destra
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Clivajul centru-periferie, dar mai ales competiția între multitudinea de grupuri etnice alimentează un conflict politic, mai degrabă simbolic dar care uneori se poate transforma și într-o disputa reală, cu valente violente. Dacă cel din urmă capitol amintit a surprins esență fricțiunilor și a tensiunilor dintre grupările entice făcând apel la clivajele existente în acest microsistem relațional, următorul capitol, adică al 3- lea va surprinde esență etnosimbolismului, pe care autorul o dezvolta spre o bună înțelegere a cititorului a conceptelor cu
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
într-o disputa reală, cu valente violente. Dacă cel din urmă capitol amintit a surprins esență fricțiunilor și a tensiunilor dintre grupările entice făcând apel la clivajele existente în acest microsistem relațional, următorul capitol, adică al 3- lea va surprinde esență etnosimbolismului, pe care autorul o dezvolta spre o bună înțelegere a cititorului a conceptelor cu care acesta lucrează în acest volum. Această din urmă se înțelege că fiind situațional legată de interesul elitelor pentru dominarea spațiului public prin utilizarea simbolisticii
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de ,indiferență". Sau, totuși, este, întrucît spaima blochează, reduce la sterilitate? Admițînd ,indiferența", n-am putea contesta ,curajul" celui ce se opune extincției printr-un gest constructiv, însă nici ,imaginația" în afara căreia n-ar fi posibilă pagina literară, ficțiune în esența sa. Ni se pare că aci ,curajul" și ,imaginația" se cuplează. Dar nu e orice fel de imaginație. Ci o imaginație specifică unei instinctive tendințe de defensivă, un camuflaj, care-l îndeamnă pe autor a reduce, a aplatiza, a micșora
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
într-un omagiu adus primei soții și a profesiunii sale, d-na Roth de astăzi, pe care, după divorț, până la sfârșitul vieții, a însoțit-o pe ea și pe copiii săi cu aceeași constantă afecțiune. ,Balsam de Canada" este o esență oleo-rășinoasă, extrasă dintr-o specie de conifere canadiene, folosită în perioada interbelică în Facultățile de Medicină, pentru conservarea preparatelor microscopice. Romanul începe abrupt, printr-o așteptare tensionată, sfâșiată de țipătul subretei, într-un timp prezent din care naratorul se întoarce
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
problema sufletului național. Autorul afirmă că ,sentimentul național", ,sufletul național" sau ,spiritul național" sunt metafore de care facem uz grație unei mentalități esențialiste de care nu am reușit încă să ne dezbărăm. Cu alte cuvinte, spiritul național nu este o esență și nici o substanță pe care să le putem găsi ca atare în lume. În concluzie, sentimentul național (,sentimentul românesc" scrie Andrei Cornea, cu trimitere subînțeleasă la Noica) este o metaforă căreia nu-i corespunde nimic în realitate. A nu împărtăși
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
-i corespunde nimic în realitate. A nu împărtăși această opinie înseamnă, potrivit lui Andrei Cornea, a cădea în ,eroarea epistemologică a naționalismului" (p. 36). Sînt în întregime de acord că spiritul (sau sufletul) național nu a fost și nu este o esență sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel de esențe transcendente pogorîndu-se izbăvitor peste capetele noastre și întrupîndu-se apoi în popoare înzestrate cu har mesianic sau în profeți apocaliptici vestind
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
naționalismului" (p. 36). Sînt în întregime de acord că spiritul (sau sufletul) național nu a fost și nu este o esență sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel de esențe transcendente pogorîndu-se izbăvitor peste capetele noastre și întrupîndu-se apoi în popoare înzestrate cu har mesianic sau în profeți apocaliptici vestind paradisul unui anumit popor, o asemenea idee trebuie lăsată deoparte. La fel, ideea unor spirite ascunse în zestrea genetică a
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
idee trebuie așezată în vitrina cu exponate a istoriei culturii. În numele unor astfel de suflete naționale a curs prea mult sînge și s-au iscat prea multe tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi. Prin urmare, esența transcendentă sau imanentă a sufletului național e flatus vocis. Dar dacă sufletul național nu este o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
curs prea mult sînge și s-au iscat prea multe tragedii ca cineva să le mai poată lua în seamă astăzi. Prin urmare, esența transcendentă sau imanentă a sufletului național e flatus vocis. Dar dacă sufletul național nu este o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există deloc? Cu alte cuvinte, de ce trebuie să spun că, dacă un spirit nu este o esență, el
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
o esență sau o substanță unică etnică - fie ea transcendentă sau imanentă -, de ce să trebuiască să deduc de aici că un asemenea suflet nu există deloc? Cu alte cuvinte, de ce trebuie să spun că, dacă un spirit nu este o esență, el nu există? El există, doar atît că el nu este ,esențial" (adică nu este o esență, o substanță), el nefiind nimic altceva decît o emoție colectivă. Chiar asta înseamnă sentimentul (sufletul) național: emoția discretă sau expansivă pe care oamenii
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
de aici că un asemenea suflet nu există deloc? Cu alte cuvinte, de ce trebuie să spun că, dacă un spirit nu este o esență, el nu există? El există, doar atît că el nu este ,esențial" (adică nu este o esență, o substanță), el nefiind nimic altceva decît o emoție colectivă. Chiar asta înseamnă sentimentul (sufletul) național: emoția discretă sau expansivă pe care oamenii o împărtășesc prin chiar faptul că aparțin aceleiași comunități. Orice grup uman are o stare de spirit
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
ea vrea să spună un singur lucru: că fiecare națiune are o temperatură a existenței ei, adică o banală și firească dispoziție afectivă a celor care știu că fac parte din acea națiune. Ea este o rezultantă statistică, nu o esență căzută din cer și nici o substanță ieșită din copca unui pretins genotip național. Această dispoziție afectivă este chiar spiritul (sufletul) acelei națiuni. Ea, această emoție colectivă, este cea în numele căreia putem vorbi cu îndreptățire de sentiment național sau de suflet național
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
sentimentului național ține mai curînd de psihologia colectivă decît de epistemologia contemporană. Eroarea epistemologică a esențialismului naționalist nu poate desființa realitatea sentimentului național. Greșeala lui Andrei Cornea este că, afirmînd pe bună dreptate că sentimentul (sufletul) național nu este o esență, ajunge să afirme că el nu există deloc în realitate. Sau, dacă există, el există ca metaforă, ca joc de limbaj. Fals: toate tresăririle colective, începînd cu sărbătorile și festivitățile colective, trecînd prin scandalurile publice și referendumurile naționale, și terminînd
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
afective în fața trecutului comun sau al viitorului comun dau contur aceluiași suflet național. De aceea, ,sufletul național" nu poate fi o metaforă căreia să nu-i corespundă nimic în realitate. Nici temperaturii gazului nu-i corespunde o substanță sau o esență în realitate, și totuși ea există. Dacă nu ar fi așa, atunci toate discuțiile noastre despre sentimentul național ar fi tot atîtea simptome ale dispariției nației. Poți avea dreptate chiar dacă nu ți se dă dreptate - distincția aceasta extrem de fină, aducînd
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
În vis. Piesa lui Beckett, scurtată de regizor, are în spectacol un tip de montaj cinematografic. Un traseu din timpi scurți, sacadați, care marchează mult mai evident devierile spre ficțiune, spre vis, spre imaginația celor doi. Spre pendularea halucinantă între esențe și aparențe. La bătaia unui gong, par că se trezesc. Se revine brusc pe drumul inițial, la ritmul și intonațiile de dinaintea distorsiunii din poveste, se înnoadă firul acolo, perfect, și se merge firesc mai departe spre realitatea palpabilă, spre rutina
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
A venit? Pînă cînd mai așteptăm? Cine sînt acești Vladimir și Estragon? Dar Pozzo? Dar Lucky? Dar noi... Silviu Purcărete construiește acest spectacol, atît regizoral, cît și scenografic, extrem de simplu, cum spuneam, de profund, de direct, ajungînd foarte repede la esență, la om, la uman, la vulnerabilități, la ratare, la spaimele pe care le alungăm în fantasmele visului. Spectacolul urmărește emoția inocenței celor doi, candoarea care îi lasă cu gurile căscate la ce li s-a întîmplat și la ce li
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
ADEVĂR 2479. Viața este o minciună uitată de orice adevăr. 2480. Chiar și neantul este un adevăr. 2481. Niciodată nu vom afla un adevăr fără să ajungem la malul Morții. 2482. știe cineva ce este un adevăr fără să cunoască esența cunoașterii? 2483. Adevăr fără de cunoaștere nu există, precum viață fără de moarte. 2484. întotdeauna în spatele unui adevăr se va afla un altul. 2485. Adevărul este cel mai înrăit dușman al libertății de sine. Niciodată nu se va abate de pe calea sa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aveam din nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima piruetă” este un roman realist, deși are o tentă de poveste. Opoziția dintre esență și aparență, precum și permanenta actualizare a trecutului, fac ca viața reală, precum și percepția lumii să fie invadate de tragic. De exemplu, episodul violului, întreruperile de sarcină, relația cu Alin și apoi cea cu Sever, reluarea neașteptată de către Laura, a legăturii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fiind chezășia succesului: Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologi și traducători din întreaga lume (Chișinău, 1993, București, 1995), Căderea în sus a Luceafărului (Galați, 1993), Narcis și Hyperion (Chișinău, 1979, 1985, Iași, 1994), Mă topesc în flăcări (Chișinău, 1999), Esența ființei. (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene (Chișinău, 2003, Iași, 2007); a coordonat, de asemenea, cele opt volume din Opere eminesciene (Chișinău, 2001), a făcut parte din colectivul de editare al vol. I-X, Corpus Eminescu ( pref. Eugen Simion, București-Chișinău
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Lite ratura română din Basarabia s-a închis în tăcerea propriului său cerc, emblemă prin excelență a mioriticului. Spiritul românului basarabean cunoaște o mișcare circulară, care este aceea a unui fatum asumat”). Forțând puțin, am putea spune că spiritul eminescian, esența ființei a modelat, în proporție covârșitoare, caracterul esențial al basarabeanului și a literaturii sale. însuși Eminescu definește cercul ca „herb al eternității”, în care “schema cursului naturii este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]