5,886 matches
-
se va atîrna de gît gom-jabarul, care omoară animalele. Vrăjitoarea (Silvana Mangano, săraca) trage cu urechea, e rasă-n cap, supranumită Cucernica Maică, și-l supune pe Paul unei experiențe. Îi bagă mîna În cutia verde, ăsta rezistă și ea exclamă: „Kull vahad!” Numai că pe planeta Giedi Prime se țin de prostii baronul (pompierul șef din Ragtime) și consilierul său, Pieter (ce se-ndrăgostește de Elisabeth McGovern tot În Ragtime). Negrul nu apare. Apare Feyd, protejatul baronului, care-i Sting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe jos, mai avea și cîrje pe lîngă un picior subțire, fără viață, și un cap monstruos, despre mîini ce să mai spun, părea de necrezut că poate cînta cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu În gînd. În sală s-a lăsat o liniște de acvariu prin care simțeam trecînd tot felul de fluide mentale colorate, pești Cortzar săgetînd prin aer Într-o ploaie de arabescuri circulau cu mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cîrje pe lîngă un picior subțire, fără viață, și un cap monstruos, despre mîini ce să mai spun, părea de necrezut că poate cînta cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu În gînd. În sală s-a lăsat o liniște de acvariu prin care simțeam trecînd tot felul de fluide mentale colorate, pești Cortzar săgetînd prin aer Într-o ploaie de arabescuri circulau cu mare viteză Între scenă și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de fiecare dată să mă irite deși avea doar zece ani, uite că eu nu găseam că it’s stupid și-l sfătuiam să meargă la culcare În vreme ce băiatul cel mare, Christophe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi istoria transportului oamenilor și ideilor dacă nu s-ar fi inventat roata ?” Și găsește răspunsul: „Nimic nu mi se poate Întîmpla atît timp cît voi avea libertatea să mîngîi sînii lui Anne și poponețul bucălat al lui Pauline”. Crétinon exclamă: „Ernest nu-i normal”. Și fac amor pe rînd. Lucru extrem de dureros pentru marele cititor, care aștepta Încă din tipografie aceste pagini, dar nu pe rînd, ci Împreună, un Big Tom, o roată, un ceva mai subtil. Însă viața nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cluburi de fani, oamenii (mai ales fetele) Îi imită modul de a se Îmbrăca, de a vorbi, de a mînca (mănîncă fructe putrede) etc. Acid sulfuric este un pamflet Împotriva telespectatorilor care se Îndoapă cu imagini horror. „SÎnteți niște porci”, exclamă eroina bună la un moment dat. Perfect de acord. Numai că asta-i tot. Amélie are Însă nevoie de zeci și zeci de pagini pentru afirmație. Construiește o parabolă, o utopie, o ucronie, o ceva care pune omul de rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din față. Jack se lăsă În jos: ușa, vizorul. Imită glasul afectat al unui poponar: — E deschis. În cameră se strecură un băiat drăguț. Jack exclamă: — Căcat! Era Timmy Valburn, alias Moochie Mouse - „gagica“ lui Billy Dieterling. — Timmy, ce paștele mă-tii cauți aici? Valburn se suci moale pe o parte, unduindu-și șoldul, fără urmă de frică. — Bobby mi-e prieten. Nu consumă narcotice, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
unii au numit „stare de tensiune“. Nu trebuie să discutăm cazuri rezolvate deja, ci să analizăm situația prezentă și care ține de viitor, încât vă rog, vă rog insistent, treceți la obiect. „Da’ nu-și dădea seama că se contrazice?“, exclamă Ileana Roman. „Cum să discuți despre prezent, fără să ai în vedere trecutul? Ca să nu mai vorbesc că se contraziceau între ei: unul zice să se analizeze lipsurile trecute, altul - situația prezentă.“ Eu nu-ți spun decât ce-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ei, îți spunea, cum zic ăștia în cântec: nimic altceva nu mai are preț. S-ar putea scrie un eseu despre starea de coborâre în nirvana pe măsură ce licorile plăcute trec dincolo de palat, în încăperile ascunse luminii...“ „Ar fi ceva nemaipomenit!“, exclama Yvonne Alexa. „Ar fi pe dracu’!“, răsuna vocea gravă a lui Andrei Vlădescu. „Ce spui, dohmnule?“, se întorcea spre el Cemeilă. „Hai să mai turnăm un mescal.“ Mă străduiam să-l prind din urmă, dar nu eram singurul. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și prietenu meu, nu pleacă nimeni. Bem sticla asta până la fund și aflăm cum stă lumea. Mai vrem să mai bem, îi mai cerem. O să-i placă și ei să ne vadă vorbind.“ „Nu mai am alta“, spuse Patricia. „Cumpărăm“, exclamă bărbatul. Andrei îl văzu cum se scotocește într-un buzunar al pantalonilor, aplecându-se pe o parte, privindu-i cu ochii mijiți, apoi în celălalt buzunar, scoate un pumn de mărunțiș și câteva țigări turtite pe care le răspândește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cafea. „Nu se poate“, zicea. „Vezi-ți de treabă, e o glumă a ei, vrea să te încerce. Vorbesc eu cu ea.“ „Nu trebuie. Nu, vă rog“, spunea Andrei Vlădescu. „Bine, dar nu-ți dai seama că-i o prostie?“, exclama, ridicându-și mâinile de parcă ar implora cerul. „Nu-i o prostie. S-a îndrăgostit cu adevărat.“ „Am să vorbesc cu ea.“ „Nu, vă rog. E ceva ce ne privește pe noi doi numai și nimeni nu trebuie să se amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte antipatic în ultimele săptămâni, am îngăimat. Am venit să-mi cer scuze. Păru nedumerită, desigur, dar a reușit să treacă peste acest moment. — Nu e nevoie. Sunt anumite lucruri - probabil că sunt anumite lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
proiect misterios? — Încă nu e clar, am insistat, apoi i-am povestit despre neobișnuita întâlnire din tren. Lui Joan i se tăie răsuflarea când auzi cum mă nimerisem în același vagon cu cineva care citea una din cărțile mele. — Extraordinar! exclamă ea. După ce am terminat, m-a întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia aceea, Alice, nu? — Nu în mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mark, care cobora Marea Scară. — Ce se petrece? Un bărbat cu barbă deasă, cu sprâncene ca niște gândaci, de vârstă nedefinită, cu uniforma de polițist îmbibată de ploaie, se prezentă drept sergentul Kendall de la secția de poliție locală. — Ce crimă! exclamă el, cu un accent local aproape imposibil pentru urechea lui Michael. E o crimă să scoți un om din casă într-o noapte ca asta! Ne-am dori cu toții să stăm acasă, la căldurică. Ce pot face pentru dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atunci mă duc chiar eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat cu armurile din capul scării, spuse Michael neluând-o în seamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Michael nu treabuia să se îngrijoreze că o scoală pe Tabitha din somn. Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio cu tranzistori pus pe noptieră. — A, Michael! exclamă ea. Ai venit mai repede decât mă așteptam! E deja momentul să sporovăim și noi un pic? — John Farringdon, spuse el, trecând direct la obiect. A fost tatăl meu, da? — În sfârșit ai înțeles! Bravo, Michael! Excelent! Deși, ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de cât implicată În lumea modei. — Și noi avem vești grozave, a continuat ea și a Întins mâna spre Kyle. El și-a pus pe masă ceașca de cafea și a Întins spre ea ambele mâini. — O, slavă Domnului, a exclamat mama pe loc și s-a lăsat pe speteaza scaunului, să juri zici că tocmai Îi luase cineva din spinare greutatea de o sută de kilograme pe care o căra de două decenii Încoace, după care a continuat: Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
A deschis gura să spună ceva, dar ușile s-au dat de perete și a intrat Emily. Avea căștile pe urechi și mergea În pas de dans. Am văzut cum Îi cade falca atunci când l-a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un telefon mobil. Dar Emily vorbește chiar În clipa asta cu asistenta lui și sunt sigură că va obține În câteva clipe numărul respectiv. Emily mi‑a făcut semnul victoriei, după care a mâzgălit ceva pe carnețelul ei și a exclamat: — Merci, o, da, mulțumesc, adică merci. — Miranda, am numărul chiar aici. Să‑ți fac legătura acum? Simțeam cum mi se umflă pieptul de mândrie și Încredere În sine. O treabă bine făcută! O reușită de excepție În condițiile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mele!“ se lingușea una. „Nici c‑aș putea să Îmi exprim mai clar aprobarea față de decizia ta de a publica articolul apărut În numărul din aprilie despre modul În care roșul va Înlocui negrul - e o idee Îndrăzneață, dar genială!“ exclama o alta. Câteva scrisori băteau câmpii despre o reclamă Gucci care era prea erotică, pentru că prezenta două femei care purtau pantofi cu toc cui și portjartiere zăcând laolaltă pe un pat mototolit și Își presându‑și trupurile unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În tine de multă, multă vreme și din când În când trebuie să mai și plângi, să te descarci. S‑a apucat să caute ceva Într‑un sertar În timp ce eu mă străduiam să‑mi șterg rimelul de pe față. — Uite, a exclamat ea cu mândrie. Am de gând să distrug poza asta imediat după ce o vezi, iar dacă‑ți trece măcar prin gând să spui cuiva despre ea, Îți distrug viața. Aruncă o privire doar, e formidabilă. Mi‑a Înmânat un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el, cum este o persoană care folosește În același timp remedii false și tratamentul spiritual? E ca un măgar tras de doi stăpîni - nu ajunge nicăieri. Știați asta, nu-i așa? — Dar era o durere groaznică... spuse domnul Mundy. — Durere! exclamă domnul Leonard, pe un ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se cu ea: Uite, unchiule Horace! Uite ce ne-a adus Viv. Pe tavă era deja o bucată de carne de vită. O adusese data trecută. — Drace! exclamă domnul Mundy. Ne-am ajuns, nu crezi? Traseră tăbliile mesei și aranjară farfuriile și ceștile, senvișurile cu roșii, miezul de lăptucă și biscuiții cu smîntînă. Apoi apropiară scaunele, desfăcură șervetele și Începură să mănînce. Ce mai face tatăl tău, Vivien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ci Într-o pereche frumoasă de pantaloni cu o cămașă cu guler răsfrînt și o haină elegantă. Apoi Își imagină cum se va comporta față de Fraser, cînd acesta o să deschidă ușa: „Bună, Fraser“, ar zice el nonșalant, iar Fraser o să exclame uluit și admirativ: „Pearce! În sfîrșit, arăți ca lumea, acum c-ai părăsit fabrica aia nenorocită!“ „O, fabrica“, ar răspunde Duncan, cu un gest al mîinii „Mă duc acolo ca să-i fac un serviciu doamnei Alexanader...“ Continuă să viseze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte ascunsă a instalației se auzea un pic-pic continuu. De la subsol venea sunetul unor bufnituri, pentru că bărbatul care locuia acolo mergea greoi dintr-o cameră În alta; curînd Îl auziră strigînd la nevastă sau la fiică: „Nu, curvă cretină!“ Julia exclamă enervată: — Omul ăsta e revoltător. Apoi deschise ochii și strigă moale: Helen, cum poți face una ca asta? - pentru că Helen Își Înclinase capul Într-o parte a băii și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]