4,829 matches
-
și refuzurile laponei. Punctul culminant ar putea fi reprezentat de destinul regelui ajuns în bătaia soarelui și deznodământul, nunta Rigăi cu măselărița. "Crypto" înseamnă, cel tăinuit (sau inimă ascunsă) și reprezintă apartenența la neamul ciupercilor și postura de rege al făpturilor inferioare din regnul vegetal. Lapona sugerează originea de la pol a eroinei, iar Enigel poate veni din latinescul Angelus. Ea reprezintă specia umană, cea mai evoluată formă a regnului. Între cei doi există pe lângă incompatibilitate și o asemănare și anume statutul
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
trece la descrierea celei de a treia dureri asociate a lui Isus Christos. ""A treia durere pe care a suferit-o sufletul lui Christos a fost suferința cea mai produndă. Deoarece acest suflet sfânt, unit cu corpul Său într-o făptură divină, era plină de înțelepciunea maximă, El știa și vedea că urma să fie trădat, vândut, prins, abandonat, renegat, legat, batjocorit, bătut, flagelat, judecat și condamnat ca un tâlhar, dus la cruce, desbrăcat, crucificat, omorît, blestemat, lovit de o lance
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
una dintre cele mai frumoase, (Nichita) creează o țară nouă, Hiperboreea, locuită de ideile pure și uriașe, un fel de peșteră platoniciană, unde sunt primiți și poeții” ( Scriitori români de azi, I, 1978, p.181). Despre „o nouă naștere a făpturii” a vorbit și Ion Pop, în monografia din 1980, apelul fiind rostit de Ea - „prezență anonimă, poate emblemă a maternității”. Altfel spus, „Hiperboreea este de fapt o zonă-limită între material și spiritual”, iar „elegia a opta (...) construiește (...) modelul unui act
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
măreția lui Dumnezeu și slăbiciunea omului, dar și puterea lui. [Așadar, cine este preotul? Este] apărătorul adevărului, se înalță împreună cu îngerii, preamărește laolaltă cu arhanghelii, ridică pe altarul din ceruri jertfele, este părtaș la preoția lui Christos, plămădește din nou făptura, reface [în ea] chipul [lui Dumnezeu], o zidește din nou pentru lumea de sus și, lucrul cel mai însemnat, este îndumnezeit și îndumnezeiește ("Oratio" 2, 71; 74, 73. PG 35, 480 A; 481 A-B).
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
se mulțumește să preia miturile, ci le oferă sensuri noi și valențe neașteptate. Atreiu, desigur, își are originea în uriașul Atreu care iși lua puterea din pământ: cât timp atingea pământul nu putea fi învins. în același timp, ca orice făptură a Fantaziei, el își datorează existența lui Bastian și implicit lumii oamenilor. În momentul în care se pierde contactul dintre cele două lumi, dintre cele două categorii de făpturi, imaginare și reale, se produce dezechilibrul. Uyulala, glasul tăcerii infinite, se
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
atingea pământul nu putea fi învins. în același timp, ca orice făptură a Fantaziei, el își datorează existența lui Bastian și implicit lumii oamenilor. În momentul în care se pierde contactul dintre cele două lumi, dintre cele două categorii de făpturi, imaginare și reale, se produce dezechilibrul. Uyulala, glasul tăcerii infinite, se autocaracterizează în felul următor: ”Eu în lumină nu apar/așa cum te zăresc pe tine/ Privirea nu are habar/Eu doar un sunet sunt în ceas/ Acesta-i trupul meu
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
în ceas/ Acesta-i trupul meu: un glas“. Modelul originar al acestui personaj pare să fie nimfa Echo, care sub impulsul dragostei pentru Narcis a devenit ecou; Uyulala, ca de altfel și Echo, este o ființă alcătuită numai din glas. Făptura ei nu poate fi decât auzită, pentru că e acolo unde răsună. Dar în plus Uyulala întruchipează și poezia, forța care este capabilă să deceleze misterele creației, ”lava imaginației a cărei erupție impiedică un cutremur“. Poezia pare a fi pentru lumea
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
dar nu vor să se mai întoarcă în lumea lor și ajung să nu mai poată deosebi aparența de realitate. Pentru această a doua categorie, acest deșeu mitologic de care vorbea Mircea Eliade, a luat locul rațiunii, cu alte cuvinte făpturile Fantaziei au devenit după spusele lui Gmork “idei fixe“, adică boli psihice ; e vorba de acei oameni internați în azilele psihiatrice, oameni al căror univers imaginar răvășit și sincopat transpus în Fantazia a dus la apariția Orașului Foștilor Împărați, univers
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
ființa sa, atât în viața de aici cât și în cea viitoare, deoarece este transcendență absolută. Omul este capabil de un act de îndumnezeire numai prin Har sau prin Energie. 3. Energiile nu sunt emenații divine ci viață dumnezeiască, acordată făpturilor. Energiile sunt Dumnezeu însuși. În câteva epistole, Palamas vorbește despre energiile divine necreate (gr:"energeiai, dunameis") prin care Dumnezeu comunică permanent cu lumea creată. Oamenii pot cunoaște aceste energii sub forma bunătății, harului, dreptății, ele fiind nivelul maxim la care
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
deificarea (deificatio) . Totodată, rațiunea poate îndrepta credința aflată în derivă, în vreme ce credința poate îndrepta rațiunea pe calea Adevărului revelat. Nici legitimitatea cunoașterii naturii nu încetează în starea evanghelică, deoarece, după cum ne-o confirmă apostolul Pavel, cele nevăzute „se văd din făpturi” (Romani, 1, 20). Ca făptură, totul este un semn al lumii nevăzute; lumea materială ca și creație a lui Dumnezeu este pentru rațiune un semn al mâinii divine. Există, de fapt, două tipuri de teofanii, Scriptura și natura. Pe Dumnezeu
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
îndrepta credința aflată în derivă, în vreme ce credința poate îndrepta rațiunea pe calea Adevărului revelat. Nici legitimitatea cunoașterii naturii nu încetează în starea evanghelică, deoarece, după cum ne-o confirmă apostolul Pavel, cele nevăzute „se văd din făpturi” (Romani, 1, 20). Ca făptură, totul este un semn al lumii nevăzute; lumea materială ca și creație a lui Dumnezeu este pentru rațiune un semn al mâinii divine. Există, de fapt, două tipuri de teofanii, Scriptura și natura. Pe Dumnezeu îl putem găsi în ambele
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
a primului cor îngeresc, sfera de bază a corului și toți angeologii sunt de acord că ei reprezintă Tronul Atotputernicului și de aceea poartă acest nume, de . Sunt simbolul unirii Universului cu Dumnezeu Tatăl, au toate culorile curcubeului și sunt făpturi imense, cu mult deasupra oricărei închipuiri omenești a mărimii, de aceea nici n-au putut fi vreodată reprezentați în arta din lumea oamenilor. Dogmatica religioasă spune despre Scaune că sunt ființele de lumină care poartă pe aripile lor circulare simbolurile
Scaune () [Corola-website/Science/306330_a_307659]
-
ul sau grația divină este, în sens strict și obiectiv, un dar supranatural acordat de Dumnezeu unei făpturi raționale, spre mântuirea veșnică. Este și un atribut al lui Dumnezeu care se manifestă de obicei pentru mântuirea păcătoșilor. Ortodoxia creștină arată că inițiativa în relația harului dintre Dumnezeu și o persoană este întotdeauna de partea lui Dumnezeu. După ce Dumnezeu
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
Purgatorului. În general protestanții cred în existența sufletului. A credință obișnuită este că sufletul este reînnoit nu la moarte, ci la momentul salvării prin Iisus Hristos, luând în considerație 2 Corinteni 5:17, "Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptura nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi!" printre alte versete similare. Apoi sufletul reînnoit sau spiritul este primit de Dumnezeu la momentul morții. De aceea, Protestanții nu cred de regulă în ideea de Purgatoriu. Teoria "absenței
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
sau o creatură ce respiră. Ei cred că termenul ebraic "ruach" (grecescul "pneuma"), tradus în mod curent prin "spirit" dar literalmente înseamnă "vânt", se referă la forța vitală sau puterea ce animă lucrurile vii. Pentru ei, o persoană este o făptură ce respiră, un trup animat de "spiritul lui Dumnezeu", și nu o făptură invizibilă conținută într-un corp, capabilă să supraviețuiască desprinsă de trup, după moarte. Aceasta este în temă cu credința lor că Iadul reprezintă primejdioasa și posibil eterna
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
tradus în mod curent prin "spirit" dar literalmente înseamnă "vânt", se referă la forța vitală sau puterea ce animă lucrurile vii. Pentru ei, o persoană este o făptură ce respiră, un trup animat de "spiritul lui Dumnezeu", și nu o făptură invizibilă conținută într-un corp, capabilă să supraviețuiască desprinsă de trup, după moarte. Aceasta este în temă cu credința lor că Iadul reprezintă primejdioasa și posibil eterna anihilare a celor răi decât o tortură eternă. Unii creștini consideră sufletul ca
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
varietate de opinii privitoare la această chestiune care acoperă întreaga gamă, de la respingerea totală, tipică iudaismului reformei, până la adoptarea completă, tipică iudaismului ortodox. Potrivit Jainismului, Sufletul (Jiva) de asemeni există, având o existență separată de corpul ce îl găzduiește. Orice făptură vie de la o plantă sau bacterie pănă la om, are un suflet. Sufletul (Jiva) este diferențiat de non-suflet sau realitate nevie (ajiva) ce constă în: materie, timp, spațiu, mediu de mișcare și mediu de odihnă. Pentru adepți, Moksa- realizarea sufletului
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
mare decât au făcut-o în trecut astronomia coperniciană sau biologia darwinistă. Sugestia lor e că orice opoziție la aceaste noi realizări științifice este contraproductivă, în măsura în care cercetătorii scripturilor creștine și evreiești știu deja de foarte mult timp că Biblia înțelegea făptura umană de maniera materialistă, dualismul trup-suflet intrând în gândirea creștină la un secol după Iisus Hristos.
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
urâtă „cu ochii ei prea mari și prea negrii, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”. Devine apoi curios pentru ca „nu izbutea să înțelegă ce taine ascunde făptura aceasta”. Astfel, ea este pentru el tot mai fermecătoare, dar uneori și antipatică deoarece elita Calcuttei o consideră chiar genială. Portretul fizic al Maitreyiei sugerează căldură sufletească și fascinație. Gesturile ei tandre, preocupările intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de
Maitreyi (personaj) () [Corola-website/Science/314662_a_315991]
-
la spitalul Foch de la Paris, după o grea suferință, în seara zilei de 14 decembrie 1996. Ca urmare a dorinței sale, ea se odihnește, alături de strămoșii și părinții săi, în Cimitirul Sfânta Vineri din București. Alte lucrări: "„Puține reprezentante ale făpturii și autenticității noastre puteau sta alături de dânsa.”" "„Ca soție a scriitorului român de origină din martirizata Basarabie, Sergiu Grossu, Dumnezeu realizase o întâlnire și o unire, ca o adevărată operă ieșită din iubire divină. O însoțire de cea mai înaltă
Nicole Valéry-Grossu () [Corola-website/Science/314017_a_315346]
-
curent prin excelență imagistic. Extrem de teatral, decadentismul se constituie ca o punere în scenă a realității, care astfel mediată devine „artificială” și, deci, prinde „valențe estetice”. Pentru că estetismul în sine este o creație umană, o realitate, un fenomen sau o făptură în stadiul său natural nu poate fi nici estetică și nici frumoasă. Pornind de la această teză decadentă se dezvoltă foarte mult în epocă o conștiință a intelectualității, ce se va materializa în dragostea pentru artă. Întrucât opera de artă face
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
dar în cele din urmă a fost acceptată. Statuia este realizată din calcar crinoidal prin tehnica cioplirii și are următoarele dimensiuni: înălțimea de 56,5 cm, lățimea de 26,1 cm și 16,7 cm lungime. Lucrarea reprezintă o mică făptură, dezbrăcată care stă așezată cu genunchii strânși și cu brațele împreunate sub sâni. Liniile spatelui, ale șezutului și picioarelor au o dulceață aparte a neștiinței de sine. Privirea este dulce dar inexpresivă, pierdută în același timp, prin urmare, are, în
Cumințenia pământului () [Corola-website/Science/333000_a_334329]
-
puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină și aduc moartea printre oameni și printre vite. De Sfântul Gheorghe (23 aprilie) flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor, dar și pentru a nu se transforma în aceste făpturi. Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi și i se citește rânduiala de către preoți și i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înțeapă cu un cui sau un
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
întotdeauna. La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică. În județul Bistrița Năsăud Muma Pădurii este prezentată ca fiind o făptura magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor spun că aceasta noaptea „ciuia” (adică strigă, de obicei la lună) și că uneori se arătă la bordeiele celor ce locuiau aproape de pădure pentru a le cere pieptăn și unt
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
erai vizitat de Muma Pădurii nu aveai voie să rostești mai mult de trei cuvinte. Dacă rosteai cel de-al patrulea cuvânt Muma Pădurii îți lua glasul. Se mai spune că oricărui curajos care reușea să o lege pe această făptura i se îndeplinea o dorință de către această. MUMA PĂDURII: mare Zeița, stăpâna peste tot ce naște, crește și trăiește în pădure, rudă cu Mosul Codrului, 0mul Pădurii și Față Pădurii. În unele descântece este identificată cu Muma Mumelor: "Muma Mumelor
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]