6,757 matches
-
în raport cu Biserica"14. Vedem că ceea ce diferă este perspectiva abordării obiectului de studiu, perspectivă care, în ultimă instanță, se rezumă la subiectivitatea individuală, Weltanschauung și, mai ales, credință. Necesitatea unei teologii a istoriei, de sine stătătoare, era semnalată și de filozoful perioadei interbelice Alexandru Mironescu. Acesta dorea o "istorie spirituală a lumii, care să explice succesiunea evenimentelor valorificând o concepție spirituală, o mișcare a istoriei pe centre ale spiritului, o dinamică lăuntrică, dincolo de nevoi economice, de susceptibilități naționale, de impulsuri de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lăuntrică, dincolo de nevoi economice, de susceptibilități naționale, de impulsuri de posesie, de cucerire etc. O istorie axată pe o viziune metafizică"15. O asemenea istorie, pe care autorul o identifica în Vechiul Testament, corespunde și intenției noastre. Pentru unii teologi sau filozofi ai istoriei (Barth, Rust, Löwith), nu toată istoria este susceptibilă de o analiză prin prisma credinței. Astfel, teologul protestant Karl Barth face o distincție clară între Weltgeschehen și Weltgeschichte 16. În timp ce prima se referă la realitatea obiectivă a evenimentelor care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui Hristos cel înălțat"39. Tocmai acest provizorat este veriga slabă a hiliasmului, pentru că ceea ce face Cel Desăvârșit nu poate fi decât desăvârșit, adică definitiv. Totuși, trebuie să menționăm că și Sfântul Irineu, probabil sub influența Sfântului Iustin Martirul și Filozoful, sugera că împărăția de o mie de ani ar putea fi aici pe pământ: Atunci el va inaugura pentru cei drepți timpul împărăției, adică ziua odihnei, ziua a șaptea care a fost sfințită, și va da lui Avram moștenirea făgăduită
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
drumul. Nu-și va dezvălui secretul decât la urmă, când toate cauzele își vor fi epuizat efectele, când toate hotărârile oamenilor vor fi fost luate și-și vor fi dat roadele"77. Dincolo de strădania de a găsi un sens istoriei, filozofii speculativi au greșit prin pretenția lor că ar deține monopolul adevărului. Cum mai poate omul modern crede în Dumnezeu când aproape tot ce se întâmplă în jurul său pare să indice contrariul? Cum pot fi justificate catastrofele naturale, bolile, războaiele și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ei fiind de a da omenirii răgazul să se mântuiască. Este un timp suspendat de eternitate. Deși mântuirea este un efort personal, împletirea destinelor individuale alcătuiește destinul omenirii. Toată povestea asta a istoriei lumii are un singur sens, pe care filozoful Alexandru Mironescu îl rezumă astfel: "Promovarea și împlinirea unui destin spiritual al omenirii 81. Sensul, componenta teleologică a istoriei, este asociat la părintele Daniélou cu ceea ce el numește misterul istoriei. Dacă sensul nu poate fi deslușit decât abia la sfârșit
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuie să sfârșească cu un deznodământ. Nu poate fi tragedie fără catharsis. Istoria nu este o evoluție nesfârșită în timp, nici supusă legii naturale, întrucât este destin. Acesta este adevărul ultim al metafizicii istoriei.90 Putem fi de acord cu filozoful rus în privința istoriei, care nu s-a încheiat încă și nu știm ce verdict va primi. În ce privește destinul individual însă, știm că omul se poate mântui aici, în istorie. Hristos s-a făcut om ca noi să ajungem dumnezei, după
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și împlini sensul transcendent al istoriei când omul poate discerne numai înțelesuri parțiale și poate realiza numai parțial înțelesul pe care-l discerne"92. Planul lui Dumnezeu este imuabil, el fiind dat odată pentru totdeauna. Numai că acest plan, consideră filozoful francez Jacques Maritain, este stabilit pentru eternitate luând în calcul liberul arbitru uman, pe care Dumnezeu îl vede în prezentul său etern. "Omul intră în acest plan nu ca să-l modifice, ci în virtutea dreptului său de a spune NU93. Dar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
prin metoda "anchetelor" sale, Herodot n-a putut scăpa de tentația digresiunilor, amestec de realitate și ficțiune, fapt ce i-a atras și numele mai puțin lăudabil de "tată al minciunilor". Poate că și acest lucru îi va face pe filozofii greci de mai târziu să minimalizeze rostul istoriei. Atât în Legile, cât și în Timaios, Platon surprinde periodica distrugere a civilizațiilor ca urmare a unor catastrofe naturale, cum a fost Potopul, din care supraviețuiesc doar câțiva pentru a începe un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nu se referă doar la imaginație ca proces psihic cognitiv, ci la imaginația generată de imaginea/chipul lui Dumnezeu în om, legată intrinsec de libertatea sa de a alege a se asemăna cu Creatorul său sau nu. "Dumnezeu însuși, continuă filozoful francez, dorind să fie cunoscut și iubit în mod liber, și-a asumat riscul numit Om"19. Pentru creștinism, timpul este real pentru că are un sens Mântuirea. O linie dreaptă trasează mersul umanității de la Căderea inițială la Mântuirea finală. Și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
babilonian ei nu au încetat să creadă și să spere în izbăvirea divină, așa încât victoria lui Cyrus cel Mare a fost răspunsul firesc al lui Yahwe la lamentările și penitențele lor. Profeții evrei sunt mai degrabă teologi ai istoriei decât filozofi, pentru că "filozofia" lor este inspirată de Duhul Sfânt și se fundamentează pe credință. Nihil sine Deo este la ei nu doar un simplu dictum, ci o mărturisire continuă care transpare în cel mai elementar gest. Profeția anticipează filozofia istoriei doar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ci este o camuflare modernistă a celui de mână a lui Dumnezeu întâlnit la Sf. Irineu, dintr-o pudoare generată probabil de "criza conștiinței europene", cum numea istoricul Paul Hazard mutațiile fundamentale survenite între 1680-1715 în viziunea asupra realității înconjurătoare. Filozoful evreu Amos Funkenstein plasează în acest interval de timp o revoluție profundă în gândirea istorică, și anume "descoperirea istoriei ca raționament contextual". În secolul al XVII-lea, explică Funkenstein, "s-a ivit o nouă concepție a faptelor istorice și a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
obiectivă permite "progresul în conștiința libertății". Raportul dintre libertatea individului și Rațiunea istoriei seamană cu dialectica liber abitru destin, cu mențiunea că între om și Dumnezeu există o comuniune harică, o sinergie bazată pe iubire, posibilă tocmai prin taina Întrupării. Filozoful evreu Maimonide vorbește despre "viclenia lui Dumnezeu" (ormat hașhem utebunato; talattuf fi allahu)92 în Călăuza șovăielnicilor (Moreh Nevukhim). Națiunile lumii doresc să distrugă poporul lui Israel a cărui alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
realizează prin intermediul providenței. Spiritul, Ideea se manifestă în istorie în forma de guvernare: "Statul este ideea din domeniul spiritului, manifestată în exterioritatea voinței omenești și a libertății ei"98. El aplică ideea de providență într-o formă secularizată, în care filozoful stă pe tronul lui Dumnezeu și urmărește actualizarea Spiritului Absolut în istorie. În pofida iraționalității aparente a realității, există o manifestare ascunsă a providenței, adică a Spiritului Absolut, în atitudinea irațională a tuturor creaturilor, mai ales a omului: "Oamenii își duc
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe cele anterioare; istoria este progresul în conștiința libertății (Fortschritt im Bewusstein der Freiheit) scopul fundamental al istoriei universale; evoluția istorică este menită să îmbunătățească natura umană; Istoria cuprinde atât evenimentul în sine (Geschehen), cât și narațiunea istorică (Geschichte)102. Filozoful german a insistat asupra realității istorice a întrupării lui Iisus, fapt situat de unii din contemporanii săi pe tărâmul mitului 103. El a apărat fervent doctrina Trinității, socotind-o centrală credinței creștine, precum și filozofiei sale. Iisus nu este doar un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
devine axul în jurul căruia se rotește istoria lumii. Toată istoria se mișcă spre acest punct și, apoi, din acest punct 104. Numai pe această premisă a religiei creștine ca adevăr absolut Hegel își poate construi sistemul filozofic, el fiind ultimul filozof al istoriei pentru că este ultimul filozof al cărui extraordinar simț istoric era încă restrâns și disciplinat de tradiția creștină. "Orice activitate spirituală, declară Hegel, are drept scop numai să ajungă la conștiința acestei reuniri, adică a libertății sale. Printre formele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
istoria lumii. Toată istoria se mișcă spre acest punct și, apoi, din acest punct 104. Numai pe această premisă a religiei creștine ca adevăr absolut Hegel își poate construi sistemul filozofic, el fiind ultimul filozof al istoriei pentru că este ultimul filozof al cărui extraordinar simț istoric era încă restrâns și disciplinat de tradiția creștină. "Orice activitate spirituală, declară Hegel, are drept scop numai să ajungă la conștiința acestei reuniri, adică a libertății sale. Printre formele acestei reuniri cunoscute locul de frunte
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în fiecare zi nu numai că nu se întâmplă în afara lui Dumnezeu, ci este în chip esențial opera lui însuși"108. Dar tocmai această tentativă a compromis sistemul hegelian. Nu există o încercare mai mare de a uni pe Dumnezeul filozofilor cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob. Rezultatul este că cei doi se distanțează definitiv și irevocabil"109. Împotriva considerării lui Hegel drept panteist se ridică Wolfhart Pannenberg, care face trimitere la Filozofia dreptului: Fiecare poate defini credința în Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe Dumnezeu după chipul său. Din punctul de vedere al lui Marx, Feuerbach l-a adus pe Hegel cu picioarele pe pământ. Și, la rândul lui, Marx îl pune pe Feuerbach în mișcare în a 11-a teză despre acesta: "Filozofii nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă de a o schimba". Lenin l-a urmat mot à mot și a schimbat-o. Ce a ieșit, l-ar fi îngrozit chiar pe Marx. Materialismul dialectic
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
socialismul este bazat pe un principiu religios ebraic, pe mitul eschatologic și pe dualismul profund al conștiinței iudaice, care s-a dovedit a fi tragic nu doar pentru istoria evreilor, ci și pentru aceea a omenirii"116. Comunismul rus, continuă filozoful rus, este versiunea cea mai secularizată a mesianismului. Ca evreu, Marx se înscrie în tradiția criticismului iudaic. Există un suflu profetic în scrierile sale, care amintește de ieremiadele biblice. Diferența dintre Marx și profeții evrei constă în faptul că cei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
biblică"120. Sistemul tradițional de valori se prăbușise, și acesta trebuia înlocuit cu ceva nou, astfel încât imago Dei a fost clasată și înlocuită cu imago hominis. Dumnezeu nu mai are timp pentru lume, și-a întors fața de la ea, crede filozoful german, heraldul postmodernismului. Cum să-și întoarcă fața, când "Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan, 3, 16). Mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări. Această abandonare a perspectivei ontologice în favoarea celei axiologice va marca întreaga evoluție a gândirii moderne și, mai ales, postmoderne, de la structuralism la semiotică și deconstructivism. Filozoful german revine la ideea clasică a eternei reîntoarceri în Așa grăit-a Zarathustra, unde descrie fiecare moment ca pe o ușă care se deschide în ambele sensuri. În orice moment există o repetiție de momente infinite, și orice moment este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
individ, istoria este o poveste spusă de un idiot, care nu semnifică nimic. Dar acest aparent și fără rost zgomot și furie capătă o semnificație spirituală când omul întrezărește în Istorie o palidă imagine a acțiunii Dumnezeului cel Adevărat.144 Filozoful Reinhold Niebuhr cu Faith and History, și istoricul Herbert Butterfield cu a sa Christianity and History, sunt figurile centrale ale perioadei imediat postbelice, ei fiind urmați de Latourette, Brunner, Barth, Tillich, Maritain, Florovski, von Balthasar, Marrou și Gutierrez, Bultmann și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din fașă de Barth și C.S. Lewis în virtutea futilității ei. Eliot scoate în evidență liderii, iar Gutierrez reabilitează obidiții. Marrou și Florovski atacă marile teme ale istoriei dintr-o perspectivă deductivă, pe când Butterfield și Link pornesc de la particular spre general. Filozofi sau teologi ai istoriei, dar creștini în primul rând, ei încearcă să definească implicațiile pe care le poate avea asupra scrierii și interpretării istoriei calitatea de a fi creștin și de a avea o concepție creștină asupra naturii și sensului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de a descoperi un nou ideal de viață comunității din care face parte prin exemplul său și, uneori, prin chiar sacrificiul personal. Unii Oameni Mari au devansat epoca în care s-au născut, mai ales prin ideile lor. De aceea filozoful austriac von Mises consideră că istoria genuină a omenirii este istoria ideilor, deoarece "ideile sunt cele care disting oamenii de alte ființe"2. "Ce s-ar fi întâmplat dacă Napoleon ar fi fost ucis în acțiune la Toulon?", se întreabă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
același, chiar dacă unul dintre elementele sale anterioare ar fi fost diferite, are nevoie de dovezi. Rolul indivizilor și incidențelor în evenimentele istorice este prim și determinant; aceia care neagă acest rol trebuie să dovedească că au dreptate"14. Mircea Florian, filozoful ale cărei simpatii de stânga sunt cunoscute, refuză o personificare a necesității în istorie, numind-o, pur și simplu, hazard: "Pascal spunea că lumea ar fi fost alta dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai mic, un altul afirma că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]