5,224 matches
-
Se deosebește de fular și de cravată prin formă și prin dimensiuni. Cuvântul din este un împrumut din . În română există și forma, considerată învechită, "eșarpă". La rândul său, cuvântul "écharpe" provine în limba franceză din cuvântul neatestat, din limba francilor stabiliți în Galia, "*skerpa". Alți autori dau ca etimologie pentru cuvântul francez "écharpe" cuvântul neatestat, din limba francilor, "*skirpja". Pentru comparație, vezi cuvântul scandinav "skreppa", „sacoșă în bandulieră”. "Eșarfa" prezintă riscuri pentru persoanele care folosesc mașini: eșarfa poate să se
Eșarfă () [Corola-website/Science/325511_a_326840]
-
În română există și forma, considerată învechită, "eșarpă". La rândul său, cuvântul "écharpe" provine în limba franceză din cuvântul neatestat, din limba francilor stabiliți în Galia, "*skerpa". Alți autori dau ca etimologie pentru cuvântul francez "écharpe" cuvântul neatestat, din limba francilor, "*skirpja". Pentru comparație, vezi cuvântul scandinav "skreppa", „sacoșă în bandulieră”. "Eșarfa" prezintă riscuri pentru persoanele care folosesc mașini: eșarfa poate să se prindă de eventualele părți rotitoare, neprotejate, ale mașinii, și să provoace "strangulări" ori "loviri".
Eșarfă () [Corola-website/Science/325511_a_326840]
-
Tabloul are dimensiunile de 43 cm × 30 cm, tempera pe lemn. Tabloul a fost achiziționat prin 1860 de consulul german la Paris, "Felix Bamberg". "Charles Picard" l-a vândut Muzeului Luvru, în 1893, pentru suma de treizeci de mii de franci. Mai întâi, a fost considerat ca fiind o operă a pictorului Piero della Francesca. Adolfo Venturi a fost primul, în 1889, care a publicat tabloul ca fiind o operă a lui Pisanello. Această atribuire este unanimă, în prezent. Vederea din
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
mare”). Autorul consideră că regiunea a fost locuită o lungă perioadă de timp de slavi și traci. După cucerirea Constantinopolului de către forțele vest-europene ale celei de-a patra cruciade, regiunea Moreei a fost ocupată de două grupuri de cavaleri franci. Francii au fondat Principatul Ahaiei. Cruciații au folosit numele „Moreea” atunci când se refereau la Peloponez. Cel mai important principe al Moreei a fost Guillaume II de Villehardouin (1246-1278), care a fortificat în 1249 Mystras, în apropierea Spartei antice. După înfrângerea suferită
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
fondat Principatul Ahaiei. Cruciații au folosit numele „Moreea” atunci când se refereau la Peloponez. Cel mai important principe al Moreei a fost Guillaume II de Villehardouin (1246-1278), care a fortificat în 1249 Mystras, în apropierea Spartei antice. După înfrângerea suferită de franci în bătălia de la Pelagonia (1259) în fața împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, Guillaume s-a văzut obligat să-și răscumpere libertatea cedând cea mai mare parte din estul Moreei și cele mai importante fortificații. După această victorie însă, bizantinii
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
-lea Paleologul, Guillaume s-a văzut obligat să-și răscumpere libertatea cedând cea mai mare parte din estul Moreei și cele mai importante fortificații. După această victorie însă, bizantinii au suferit două înfrângeri (bătăliile de la Prinitza și de la Makryplagi), iar francii și bizantinii au fost obligați să trăiască ca vecini. La mijlocul secolului al XIV-lea, împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino a reorganizat Moreea în Despotatul Moreei. Un fiu al împăratului aveau să primească din acest moment titlul de „despot”, fiind
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
al VI-lea Cantacuzino a reorganizat Moreea în Despotatul Moreei. Un fiu al împăratului aveau să primească din acest moment titlul de „despot”, fiind numit conducător al regiunii. La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară, iar otomanii au recucerit
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
l-a alungat pe Anselm de la Nonantula, pentru a-l promova pe propriul său protejat. Anselm a petrecut cei șapte ani de exil la mănăstirea benedictină de la Montecassino, revenind la Nonantola după ce regele Desiderius a fost luat prizonier de către regele francilor Carol cel Mare în 774, în urma cuceririi Paviei de către franci. După ce a slujit ca abate vreme de 50 de ani, Anselm a murit în 805 la Nonantola, a cărei comună îl onorează și astăzi din poziția lui de sfânt-patron. Ziua
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
promova pe propriul său protejat. Anselm a petrecut cei șapte ani de exil la mănăstirea benedictină de la Montecassino, revenind la Nonantola după ce regele Desiderius a fost luat prizonier de către regele francilor Carol cel Mare în 774, în urma cuceririi Paviei de către franci. După ce a slujit ca abate vreme de 50 de ani, Anselm a murit în 805 la Nonantola, a cărei comună îl onorează și astăzi din poziția lui de sfânt-patron. Ziua de sărbătoare dedicată lui Anselm este 3 martie. Până la 1083
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
Regatul Italiei (în limba latină: "Regnum Italiæ" sau "Regnum Italicum") a fost o entitate politică aflată sub controlul dinastiei Carolingiene din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele civile și crizele de succesiune din Imperiul Carolingian, din care a făcut parte, până când, din secolul al IX-lea, Regatul Italiei a
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
Teia a căzut în luptă. Puterea ostrogotă în Italia era eliminată, însă Narses a permis puținilor supraviețuitori să se întoarcă la casele lor, ca supuși ai Imperiului Bizantin. Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare a asediului Paviei), teritoriul a trecut sub dominația francilor conduși de Carol cel Mare. Coroana de fier a regilor longobarzi ("Corona Ferrea") a fost utilizată pentru încoronarea regilor longobarzi, dar și de către urmașii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole. Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin și Eric au continuat să asalteze puternicele fortărețe ale avarilor. Principala fortăreața, celebrul Ring al avarilor, a fost cucerită în două rânduri de către franci și longobarzi. Prada i-a fost trimisă lui Carol la Aachen și redistribuită susținătorilor acestuia. În 795 sau 796, Eric și Pepin s-au aliat cu guvernatorul ("tudun") occidental al avarilor, au condus un atac care a silit pe căpetenia
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
la Sfinții Părinți ai Bisericii, oferă instrucțiuni despre cum se poate duce o viață de înaltă ținută morală creștină îndeplinind datorii seculare, exemplul constituindu-l . În 799, Eric a fost ucis în timpul bătăliei de la Trsat, în Liburnia, în cadrul luptei dintre franci și croați. Potrivit cronicii lui Eginhard, el ar fi căzut ca urmare a unei trădări din partea locuitorilor, însă cronicarul franc nu oferă nicio explicație. Locul bătăliei (în limba latină, Tharsatica sau Tarsatica), a fost în mod tradițional identificat ca fiind
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
a fost la origine o marcă situată la frontiera Imperiului Carolingian, cuprinzând Peninsula Istria și teritoriul înconjurător, cucerite în anul 789 de către Pepin de Italia, unul dintre fiii regelui francilor Carol cel Mare. După 1364, a constituit denumirea atribuită provinciei din Istria a stăpânirilor habsburgice, a Imperiului Austriac și a Austro-Ungariei. Istria Carolingiană a fost încorporată Ducatului Carolingian de Friuli, din partea răsăriteană a Italiei medievale, fiind "de facto" o marcă
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei mărci menite
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
menite să protejeze Lombardia în fața invaziilor avarilor, slavilor și apoi ale maghiarilor. În primul deceniu al secolului al IX-lea, Istria a fost guvernată de către ducele Ioan, care nominal urma tradiția bizantină, însă în fapt se reprezenta un ducat al francilor. La acea vreme, regiunea avea nouă orașe, cel mai important fiind Trieste. În virtutea tratatului de la Aachen din 812 (Pax Nicephori), prin care Bizanțul recunoștea titlul imperial al lui Carol cel Mare, Istria (cel puțin coasta sa apuseană), alături de Veneția și
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
coasta sa apuseană), alături de Veneția și de coasta dalmată a trecut din nou sub controlul bizantin. După aceea, istoria ei intră într-o perioadă neclară, poate și din cauză că bizantinii nu au reușit să își restabilească autoritatea în teritoriile retrocedate de către franci. Probabil că Istria a fost reintegrată în Ducatul de Friuli. După depunerea ducelui Balderic de Friuli, împăratul Ludovic Piosul, fiul lui Carol cel Mare, în cadrul adunării din 829 de la Worms a divizat în cele din urmă ducatul friulan în patru
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
Balderic sau Baldric a fost duce franc de Friuli ("dux Foroiuliensis") de la anul 819 la 828. Balderic a fost legat papal în 815, atunci când a pătruns în Zealanda cu o armată de saxoni și slavi (obodriți) pentru a-l restaura la putere pe regele Harald Klak al
Balderic de Friuli () [Corola-website/Science/324926_a_326255]
-
887, puterea în Italia a fost asumată de către markgraful Berengar I din familia Unruochingilor, pe atunci markgraf de Friuli, care a primit Coroana de fier a regilor longobarzi din mâinile arhiepiscopului Anselm al II-lea de Milano. Arnulf, rege al francilor răsăriteni (Germaniei) a pornit în marș asupra Italiei, pentru a dobândi coroana longobardă pentru sine, drept pentru care Berengar a găsit de cuviință să îi presteze omagiu, fapt care a condus la o discordie a sa cu nobilimea din Italia
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
de fier a regilor longobarzi este conservată și astăzi și unde coroana lui Agilulf, dedicată Sfântului Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum Agilulf se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al cărui principal protagonist, Guntram, regele merovingian al Burgundiei, murise în 592. În lipsa lui Guntram, francii au intrat într-un război civil care a împiedicat un atac unit al francilor asupra Lombardiei pe tot parcursul domniei lui Agilulf. Un armistițiu
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum Agilulf se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al cărui principal protagonist, Guntram, regele merovingian al Burgundiei, murise în 592. În lipsa lui Guntram, francii au intrat într-un război civil care a împiedicat un atac unit al francilor asupra Lombardiei pe tot parcursul domniei lui Agilulf. Un armistițiu cu papalitatea negociat în 598 a pus capăt pentru moment celor 30 de ani de teroare
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al cărui principal protagonist, Guntram, regele merovingian al Burgundiei, murise în 592. În lipsa lui Guntram, francii au intrat într-un război civil care a împiedicat un atac unit al francilor asupra Lombardiei pe tot parcursul domniei lui Agilulf. Un armistițiu cu papalitatea negociat în 598 a pus capăt pentru moment celor 30 de ani de teroare longobardă asupra "Ducatus Romanus". Ca urmare, Agilulf și-a canalizat cea mai mare parte
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]