5,324 matches
-
cel care avea un ochi de sticlă. Îl poreclea lumea "Coco". Era un tip ciudat tare, cel mai absurd ofițer, dar știți până când? Până în ziua în care a fost făcut căpitan. Din momentul acela s-a schimbat. Probabil avea niște frustrări. M. M.: Avea, avea frustrări, credea că n-o să ajungă. S. B.: Mai ales atunci când era ofițer de serviciu era jale, ne muncea de nu ne vedeam, era mofturos. Sergentul de serviciu trebuia din jumătate în jumătate de oră să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de sticlă. Îl poreclea lumea "Coco". Era un tip ciudat tare, cel mai absurd ofițer, dar știți până când? Până în ziua în care a fost făcut căpitan. Din momentul acela s-a schimbat. Probabil avea niște frustrări. M. M.: Avea, avea frustrări, credea că n-o să ajungă. S. B.: Mai ales atunci când era ofițer de serviciu era jale, ne muncea de nu ne vedeam, era mofturos. Sergentul de serviciu trebuia din jumătate în jumătate de oră să fie la el la cabinet
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu se visează, se trăiește. Relația cu spectatorii? Cine sunt spectatorii? Sunt ostaticii prinși de autor și ținuți până în momentul sinuciderii. Decorul - spațiu deschis care dă posibilitatea întregii distribuții să fie prezentă permanent. Trupa - un ansamblu creat prin noi. Fără frustrări. Premiera e când repeți. Fiecare repetiție e consumată la maxim. Când nu înțelegi: faci. Nu aștepta. Chiar dacă te faci de râs. Avem în față un Necunoscut pe care noi îl explorăm. Să lucrăm cu bucurie. Să venim deschiși. Nu așteptăm
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu uit de unde vin). În plină dominație austro-ungară, familia a fost nevoită să se stabilească la Szeged, unde bunicul meu a fost numit judecător la Curtea de Apel. Acolo s-a născut tata. Această strămutare În Ungaria a produs multe frustrări Întregii familii, din cauza atmosferei naționaliste meschine, care se manifestă din păcate peste tot la fel. De câte ori a refuzat judecătorul Șerban, bunicul meu, să devină ungur, nelăsându-se intimidat de presiunile la care era supus, nu știu. Nici de câte ori mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a nu-și fi urmat vocația, combinată cu tensiunile suferite de toți cei cu originea „nesănătoasă“, suspectați și vizitați des de Securitate (de câte ori suna soneria, vedeam că fața lui se tensiona), Îl făceau să-și piardă uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deja jenați că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și profeția de pe punte. Obligați să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au acumulat frustrare după frustrare! Ajungem la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și profeția de pe punte. Obligați să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au acumulat frustrare după frustrare! Ajungem la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
săptămâni, selectam actori prin audiție pentru Arden și Ubu, proiectul pe care eram gata să-l Încep. Lamar, cu zâmbetul lui larg, s-a prezentat și el. A fost acceptat pe merit În distribuție. Niciodată nu a răbufnit În el frustrarea că l-am refuzat sexual. Am rămas prieteni buni până la moartea lui, de SIDA, acum câțiva ani. Pe Erica nu am revăzut-o niciodată. Dar de atunci nu am mai purtat, decât În ocazii foarte speciale, cravate... Despre „La Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și metafizică mă urmărea până și În somn... „Veți Înțelege mai târziu ce deocamdată pare imposibil de Înțeles...“, Îl aud și acum pe Peter repetând aceeași frază de câte ori unul dintre noi se bloca exasperat de prea mult „dez-Învățat“ ori din frustrare, căci cui Îi convenea să afle că toate iluziile lui despre teatru erau false! Dar și Peter și-a făcut uneori iluzii care s-au dovedit naive, de exemplu când a Încercat să pună În practică ideea de regie colectivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să dai viață fiecărei consoane și vocale, vezi din ce parte a trupului iese vocea, nu te gândi la psihologie, ci doar la acțiunea sunetului și a mișcării!“. În timp, după multe săptămâni de exerciții fizice și de antrenament vocal, frustrări, bucurii și riscuri, descopeream Împreună ceva extraordinar de misterios și inexplicabil. Odată ce Începea să apară vocea, Priscilla prindea curaj să-și adapteze reflexele ei naturale la reflexele personajului. Observând-o, Îi propuneam să intre În legătură cu fiecare vibrație a sunetului, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din Ardennes (care există În realitate și de fapt nu era prea departe de pădurea unde lucram noi). Atmosfera de opresiune era subliniată de gratiile de la ferestrele și porțile impozantei primării, de unde actorii apăreau și Își comunicau de la diferite etaje frustrarea, iar bufonul Touchstone apărea chiar pe acoperișul destul de Înalt și abrupt (cu aprobarea primarului, mare amator de teatru, norocul nostru!), de unde, cu o panglică albă, lungă, trimitea bilete secrete Rosalindei și Celiei, cu planul de evadare și hârtiile cu indicațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
școli, dar ce mă Îngrijora În exemplul multora dintre ele era faptul că profesorii erau foarte des actori, regizori sau dramaturgi care, pentru că nu au reușit să facă o carieră, s-au „consolat“ să predea. Ce pot preda ei când frustrarea i-a Împins să-și asume acest rol? Din păcate, cei mai mulți Își transmit propriile fantezii nerealizate studenților, modelându-i după calapodul lor și impunându-le să Împlinească ceea ce ei Înșiși nu au reușit. Artistul „eșuat“ e satisfăcut dacă poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
greșesc, să abandonez și să reiau totul de la capăt - acest ritm pare natural când mă simt protejat de atmosfera intimă a cercetării, dar, când mă aflu expus public, În special În marile instituții, sunt nevoit să „livrez“. Aceste limite și frustrări le Întâlnesc de câte ori lucrez pe marile scene internaționale. Un centru de creație teatrală Înseamnă o formă vie care provoacă o serie de Întrebări, nu doar aplauze ca răspunsuri. El poate avea loc doar Într-un climat de libertate totală, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
glumește el), mi-a rămas În minte, ca o Întrebare fără răspuns. Nu am căzut niciodată În sentimentalismul exilatului care oftează nostalgic după o Românie idealizată (și inexistentă), dar m-am ferit și de extrema cealaltă, a celor care, din frustrare și ură față de un regim odios, și-au șters demonstrativ din memorie și țara, și limba maternă. Deși eram Încă foarte tânăr când am plecat În America, ceva din mine nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte de 21 spre 22 mai am realizat, cu un soi de tristețe, de frustrare, de parcă mi s-ar fi luat ceva ce îmi aparținea de drept, că acea pașnică explozie de veselie străină, dar profund omenească, căreia sufletește mă obișnuisem să mă asociez fratern, nu se mai producea de la o vreme. Poate chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Din cauza gerului și a tensiunii nervoase? Poate și din cauza terorii de la Stockholm - oamenii sunt vânați în plină stradă, mai ales străinii. Chiar și Boni (Herlin) spune deodată că străinii au fost primiți aici din milă. Văd rasismul ascuns, izbucnit din cauza frustrării lui masculine. Până acum au fost omorâte zece persoane, și poliția e neputincioasă. Se oferă o recompensă de 100 000 de coroane suedeze celui ce va da un indiciu clar asupra anonimului care omoară în plin Stockholm, producând o tensiune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scurte, scrise în grabă la intervale mari de timp, pe parcursul a cinci ani. Acestea au ajutat memoria să retrăiască vremuri triste și dureroase. Timpul a șters mult, dar nu tot, și mai ales nu a reușit să șteargă sentimentul de frustrare, de nemulțumire, de însingurare în mijlocul oamenilor. Deși dureroasă, rememorarea acelor vremuri este necesară înțelegerii prezentului. Tinerii și generațiile viitoare trebuie să conștientizeze faptul că regimul comunist, sub aparenta dragoste și grijă față de om, ascundea cu perfidie adevăratul scop: distrugerea unicității
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
muntelui, însă drumul trece inevitabil prin centru, unde puritatea acestei zile se pierde între casetofoane cu muzică lălăită, țigănească, pusă la maximum. (Nu știu de unde moda asta de zgomot maxim; probabil că este o manifestare agresivă, o răfuială, crispări și frustrări oculte.) Tarabe cu reviste de fotografii cu dame frumoase, slabe, cum tot moda pretinde, și de o nerușinare totală. (De altfel "rușinarea" a căpătat un alt înțeles, legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în intenția de a avea un loc în care să se adăpostească, departe de lume și în intimitatea necesară, sufletul rugător al bolnavului. Uneori, dintr-o precipitare ușor de înțeles după mai multe decenii de recluziune, au apărut comportamente demagogice. Frustrarea s-a compensat prin exces. Dar excesul naște reacții adverse. De aceea, cred că revenirea la tradiție implică o strategie, pe măsura unei teme de o importanță fundamentală. Sacralitatea este anulată de orice șmecherie birocratică. Dar Sacralitatea respinge demagogia, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Unii au fost afectați de totalitarism mai ales în sens stomacal și epidermic; alții și în sens medical, al informației, al fricii. Încet, sentimentul terorii în fața lipsurilor de toate felurile: hrană, căldură, electricitate, siguranță personală, ca să nu mai vorbim despre frustrările afective, culturale sau de bizareria numită împlinire omenească, a devenit un sentiment încercat de peste douăzeci și două de milioane de români. Era să nu nimerești scara că s-a luat curentul, să n-ai cu ce încălzi ciorba, să n-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sine. Îl sfâșiam simbolic în discuții informale, îi scoteam ochii în poze, cum ucideau simbolic oamenii începuturilor animalele de pradă, desenându-le cu săgeți în ele pe pereții peșterilor. Îl ucideam în subconștient, fiindcă acesta era mai degrabă populat cu frustrări social-politice decât cu cele sexuale. Dacă nu-l ucideam, îl visam întemnițat într-un oraș populat exclusiv cu activiști de partid, în condițiile nou-create sub oblăduirea lor, cu singura satisfacție de a-i vedea la televizor cum trăiesc între ei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rezolvă un interes personal: scapă de o pedeapsă sau de un șantaj, se menține într-un post, capătă o poziție greu accesibilă, primește bani, primește avantaje materiale (butelie de aragaz, casă, mașină, iaht etc.) sau simbolice, își rezolvă răfuieli și frustrări personale, distruge termenul de comparație (sindromul „eticii mioritice”, cum îl numesc eu). În democrația noastră infantilă delațiunea se practică în presă, pe ecrane, pe orice suport de informații. Nu știm dacă ceea ce dezvăluie „cruciații purității” este exact, dacă nu exagerează
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de exprimare este o achiziție certă a democrației și numai a acesteia. Libertatea de exprimare exercitată prevalent iresponsabil este o trăsătură a democrațiilor infantile. Privit normativ, spațiul public românesc are trăsăturile unor group therapies în care mulți oameni își exhibă frustrări îndelung reprimate. Presa a ajuns un „divan psihanalitic”. Ședem tolăniți, cu ușile vraiște deschise, iar „psihanalistul” (patron sau redacție) ne spune: Toarnă, toarnă frate! Toarnă fără grijă față de consecințe. Părerea ta este „adevărul”. Numai el contează. De ce „torni”? Imboldurile sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
clar mioritică dintre forme: distrugi pe nedrept reputația unei persoane care „are oi mai multe, mândre și cornute” ca să lichidezi termenul de comparație. Importante în context sunt mai degrabă strategiile delațiunii, indiferent că motivele sunt interesul, voluptatea, cruciada pentru puritate, frustrarea. Delatorii nu aduc în fața noastră probe incontestabile fiindcă nici nu le au. Dacă ar fi în posesia acestor probe, ei nu ar mai intra în această categorie morală, ci în cea a persoanelor care informează publicul despre persoane sau fapte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
păcatele contra formei pozitive a exercitării autonomiei, și anume autoafirmarea. 1. Lipsa stimei de sine. Experiența stimei față de alții începe cu stima de sine. Dacă ne autodisprețuim pentru că suntem, de exemplu, români, romi, femei, ortodocși, muncitori etc., vom sfârși prin frustrare, resentimente, amărăciune, vină. Vom crește cel mult ca niște „arbori bonsai”, justificându-ne mereu incapacitatea sau lipsa de curaj prin tot soiul de fatalități care sunt adesea simple scuze pentru pasivitate. 2. Asimilarea. Când nu ne convine grupul de apartenență
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]