5,090 matches
-
din timp jurnalisticii, literaturii, muzicii și artelor. Dintre profesorii săi de la universitate, o impresie deosebită au făcut, însă, asupra sa, concepția gânditorului marxist Antonio Labriola, după care voința individuală și eforturile colective ale oamenilor împing societatea înainte, precum și de criminologul, gânditorul monist antimaterialist Enrico Ferri, care susținea că succesul unei revoluții depinde de voința si entuziasmul oamenilor, și în sfârșit, filozoful liberal Benedetto Croce. Sub înrâurirea acestuia din urmă, și-a cristalizat Jabotinski la Roma și vederile sale democrat-liberale, inclusiv în
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
și Kenya de astăzi. Planul Uganda a fost respins. Jabotinski a rămas impresionat, însă, de personalitatea lui Herzl și s-a văzut, de atunci înainte, ca urmaș al căii ideologice acestuia. În anii următori Jabotinski a devenit cel mai însemnat gânditor și publicist sionist din Rusia. În urma unui incident cu poliția, fiind amenințat cu măsuri de pedeapsă administrative, el s-a mutat în 1904 de la Odesa la Sankt Petersburg, unde a colaborat la publicația „Rus”, unde a semnat rubrica „Schițe fără
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
ei și celebriate după ce acestea nu au mai fost cerute în academii. Odată cu retragerea lucrărilor ei din norma academică (fenomen petrecut în tot Imperiul Bizantin), foarte puține copii a lucrărilor ei au fost făcute de scribi. Totuși, cei mai mari gânditori și poeți din Roma Antincă au continuat să o slăvească și să compare mulți scriitori și poeți cu ea, iar din aceste comparații și descrieri noi am extras multe dintre poemele ei cele mai interesante. Legende moderne, care au origini
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
studiat în școli publice. Avea să fie singura educație oficială primită de poet. Mama sa l-a învățat despre valorile familiale, iar, după moartea tatălui său, Walt s-a ocupat de protejarea familiei sale. Walt Whitman a moștenit atitudinea de gânditor liber, bazată pe principiile de libertate intelectuală și politică, din partea tatălui său, care l-a familiarizat cu ideile socialiștilor Frances Wright și Robert Dale Owen, precum și ale quaker-ului liberal Elias Hicks, și ale teistului conte Volney. Unul dintre avantajele
Walt Whitman () [Corola-website/Science/308084_a_309413]
-
tetanos în 1841. Tot după terminarea facultății Thoreau s-a împrietenit cu Ralph Waldo Emerson. Acesta s-a comportat ca o figură paternă și un îndrumător al lui Thoreau, introducându-l în cercul său de prieteni, care cuprindea scriitori și gânditori precum Ellery Channing, Margaret Fuller, Bronson Alcott, Nathaniel Hawthorne și cu fiul său Julian, pe atunci doar un băiețel. Dintre toți scriitorii stabiliți la Concord, doar Thoreau era născut acolo. Din această cauză, Emerson obișnuia să-l numească „"the" man
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
eroic poate funda un stat și ajuta la crearea unei noi culturi morale pentru o națiune. Pentru Carlyle, Frederic era simbolul tranziției de la idealurile liberale ale Iluminismului secolului XVIII, la o cultură modernă a dinamismului spiritual, reprezentată de Germania, prin gânditorii și politicienii săi. Cartea este cunoscută în primul rând pentru redarea animată a bătăliilor lui Frederic, prin care Carlyle a încercat să transmită viziunea sa de haos aproape copleșitor, stăpânit însă de comanda unui geniu. Cu toate acestea, efortul depus
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
cel Mare. Friedrich Nietzsche, ale cărui idei sunt asemănătoare cu cele ale lui Thomas Carlyle pe alocuri, l-a criticat pentru moralismul său, numindu-l „gafeur insipid” în cartea sa „"Dincolo de bine și rău"”. Nietzsche îl considera pe Carlyle un gânditor care a eșuat în încercarea de a se elibera de gândirea meschină pe care o combătea. Dezgustul lui Carlyle pentru democrație și credința sa în lideri carismatici a fost pe placul lui Adolf Hitler, care citea biografia lui Frederic în timpul
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
curente filozofice și culturale, de la existențialism la postmodernism. S-a argumentat de asemenea despre critica formulelor ideologice din „"Revoluția franceză"” că a trecut bine în revistă modalitățile prin care culturile revoluționare se pot transforma în dogmatisme represive. În esență un gânditor romantic, Carlyle a încercat să reconcilieze afirmarea romantică a libertății și simțirii, cu respectul pentru faptele istorice și politice. Cu toate acestea, el a fost întotdeauna atras mai degrabă de idea luptei eroice în sine, decât de scopul propriu-zis pentru
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
a gândirii evreiești și reprezintă o inițiativă de pionierat în literatura românească de specialitate”. Despre același volum, Moshe Idel afirmă că ”analizează într-un mod erudit două vârfuri importante ale gîndirii evreiești, Philon și Maimonide, dar și o serie de gânditori evrei contemporani, ca un efort hermeneutic continuu, punând în valoare schimbările de bază ale interogării reciproce, ca și dimensiunile mistice ce apar că un rezultat al tensiunii dintre cele două centre (Atena și Ierusalimul)”. Una dintre cele mai importante contribuții
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
apar că un rezultat al tensiunii dintre cele două centre (Atena și Ierusalimul)”. Una dintre cele mai importante contribuții aduse de Sandu Frunză este introducerea în context românesc a demersului specific filosofiei post-holocaut. El se situează, astfel, în linia unor gînditori precum Hans Jonas, Emil L. Fackenheim, Emmanuel Levinas, Richard L. Rubenstein, Ignaz Maybaum, Arthur A. Cohen sau Giorgio Agamben. Utilizînd că premiza analiza etică a indiferentei, volumul "Dumnezeu și Holocaustul la Elie Wiesel. O etică a responsabilității" se constituie că
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
de relativă ordine ale societăților civilizate”. Valoarea lucrării a fost remarcată de exegeți: Iulian Boldea scria: „Cartea lui Sandu Frunză, densă și aplicată, animată de spirit metodic și de finețe analitică, conturează un portret credibil și riguros al scriitorului și gânditorului Elie Wiesel”. Lucian-Zeev Herscovici relevă că „This is a very important book within the Romanian intellectual framework. It may help Romanian-language readers understand a special aspect of the Holocaust”. Cristina Gavriluță și Romeo Asiminei au fost subliniat contribuția deosebită adusă
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
valori și responsabilă de acțiunile sale. Pentru explicarea persoanei s-au făcut mai întâi unele referiri la dreptul civil, deoarece acesta își are ca obiect principal de preocupare însăși persoana umană. În al doilea rând, explicarea persoanei apare la unii gânditori antici și medievali. Apoi, s-au făcut referiri la literatura epică și dramatică, deoarece aceasta exprima în mod manifest viața concretă a persoanei. Abia ulterior s-a trecut la interpretarea psihologică a persoanei. Deși persoana constituie obiectul preferat al disciplinelor
Persoană () [Corola-website/Science/307673_a_309002]
-
a dezvoltat sub semnul umanismului. Una din personalitățile însemnate ale vieții culturale din Veneția în a doua jumătate a secolului al XV-lea a fost Ermolao Barbaro il Giovane (1453-1493), diplomat și traducător al lui Aristotel. În jurul anului 1530, poeți, gânditori umaniști și artiști se întâlneau în salonul literar întreținut de Irene da Spilimbergo, unde se discuta despre literatura antică și cea contemporană. Cardinalul Domenico Grimani avea o bibliotecă cu peste opt mii de volume și manuscrise prețioase, pe care - la
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Charles Margrave Taylor (n. 5 octombrie 1931) este un filosof canadian. El a devenit cunoscut în special pentru analiza pe care a făcut-o culturii morale occidentale, de la Platon la gânditorii postmoderni. Taylor este asociat deseori comunitarianismului filosofic, deși nu și-a afirmat niciodată explicit adeziunea față de acest curent. Taylor a studiat la McGill University, apoi la Balliol College, Oxford, unde a și obținut titlul de doctor în filosofie, în anul
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
și Alasdair MacIntyre, Taylor este unul dintre criticii liberalismului occidental, căruia îi reproșează că ignoră semnificația comunității. Principalul punct în care Taylor se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta. In "Etica autenticității", Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității. Acesta
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
și creativitatea sa și pentru filonul filozofic și mistic al operei sale.Adept al Bibliei dar ostil bisericii engleze - și tuturor formelor organizate ale religiiei - Blake a fost influențat de idealurile și ambițiile revoluțiilor franceze și americane, dar și de gânditorii mistici precum Jakob Böhme și Emanuel Swedenborg. În ciuda acestor influențe cunoscute, unicitatea operei lui Blake îl face greu de clasificat. Savantul secolului 19, William Rossetti îl consideră pe Blake o “stea glorioasă” și "un om care nu a fost anticipat
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
domeniul dreptului și din cel al matematicii. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție carteziană care, integrată conceptelor filosofice newtoniene, va deschide calea pentru raționalismul științific modern. Proiectul Enciclopediei, la care a colaborat cu Denis Diderot și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. "Discursul preliminar" la Enciclopedie (publicat în 1751 ca prefață la primul volum al acesteia), inspirat de filosofia empirică a lui John Locke, este adesea considerat ca un
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
Separarea puterilor în stat, numită adesea doar "separația puterilor", este un termen politic creat și folosit pentru prima dată de gânditorul politic francez al epocii Iluminismului Charles de Secondat, Baron de Montesquieu, constituind un model de guvernare a tuturor statelor democratice de astăzi. Conform acestui model, puterea statului trebuie divizată în diferite compartimente cu puteri și responsabilități separate și independente. Cea
Separația puterilor () [Corola-website/Science/308362_a_309691]
-
sale economice s-au format sub călăuza unor profesori și economiști excepționali, ca Virgil Madgearu, Ion Răducanu și Grigore Mladenatz, iar de la Victor Slăvescu și Cezar Partheniu a învățat să cerceteze și alte științe și să examineze critic operele altor gânditori din domeniul științelor economice, în Germania, sub îndrumarea lui Walter Eucken, profesorul Rugină a dezvoltat o metodă de cercetare simultană de echilibru față de dezechilibru. A pus în centrul operei sale omul, în dauna profitului maxim. Cel de-al IV-lea
Anghel Rugină () [Corola-website/Science/307385_a_308714]
-
Sir (letonă: "Jesaja Berlins"; n. 6 iunie 1909 - d. 5 noiembrie 1997) a fost un filosof politic englez și un istoric al ideilor, care este considerat ca unul din cei mai importanți gânditori liberali contemporani. s-a născut într-o familie evreiască în Riga, Letonia, fiind ulterior, după imigrarea familiei sale în Anglia, primul elev evreu care a primit o bursă la All Souls College, Oxford. În anul 1979 a primit Premiul Ierusalim
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
că individul este liber în măsura în care acționează pentru binele comun, își cedează libertatea individuală în folosul societății.. Într-un caz ideal, în care toți oamenii ar fi raționali, responsabili, legile ar dispărea pentru că am deveni din ce în ce mai puțin deranjați de ele. Unii gânditori au căutat o soluție pentru a elimina elementul irațional (de exemplu, prin educație), dar, așa cum specifică Berlin, această idee are la bază privirea oamenilor ca pe un material brut, pe care cei superiori vor să îl modeleze, fără a cere
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
extinsă afirmare a obiectivismului din oricare din operele sale de ficțiune, un lung monolog al personajului Galt. În ciuda multor comentarii negative, "Revoltă lui Atlas" a devenit un bestseller internațional. Într-un interviu cu , Rând s-a declarat „cel mai creativ gânditor în viață”. După terminarea românului, Rând a căzut într-o depresie severă. "Revoltă lui Atlas" a fost ultima lucrare de ficțiune finalizată de Rand; un punct de cotitură în viața ei, aceasta a marcat sfârșitul carierei de romancier a lui
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
altor filosofi ai , precum Ludwig von Mises, Friedrich Hayek sau Frederic Bastiat. Politologul , desi îi laudă realizările literare, o critică pentru că susținea că singura ei „datorie filosofica” este față de Aristotel, afirmând, în schimb, că ideile ei au fost dezvoltate de la gânditori anteriori, cum ar fi John Locke și Friedrich Nietzsche. Deși Rând a susținut că obiectivismul este un sistem filosofic integrat, filozoful Robert H. Baș susține că o ideile ei etice centrale sunt inconsistente și contradictorii cu ideile ei politice centrale
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
instructivă"" pentru transmiterea înțelegerii, reprezentare care poate fi întâlnită până în așa zisul "Organon" al lui Karl Bühler. Sub influența empiriștilor englezi John Locke, George Berkeley, David Hume și John Stuart Mill, precum și a lucrărilor filosofului și matematicianului german Gottlob Frege, gânditorii englezi George Edward Moore și Bertrand Russel au pus bazele metodei analitice în curentele lingvistice contemporane. Fondatori ai neorealismului, ei consideră că analiza exactă a limbajului reprezintă dezideratul principal al oricărei atitudini în filosofie și resping cu fermitate modelul idealist
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
adevărate. Mai tarziu va evidenția în conferințele sale legăturile aproape de necrezut între vechea spiritualitate chinezească și Ortodoxie. Între timp, și sub influența lui Gi-ming Shien, Serafim Roșe va ajunge să cunoască și să respecte, ba chiar să iubească, un nou gânditor, René Guénon. "„René Guénon este cel care m-a învățat să caut și să iubesc Adevărul, mai presus de orice și să nu mă mulțumesc cu altceva”" va declara mai tarziu Serafim Roșe. Într-adevăr, René Guénon a arătat în
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]