5,057 matches
-
decolorate, Îmi dau seama că e sărac. „Ce temă?“ „Rebreanu!“ „De cât?“ „De șapte.“ Îi spun cum să abordeze motivul războiului. „Altul!“ (luni) O aștept de un ceas. În sfârșit, vine. Este elegantă azi. Bluză color azzurro, fustă albă plisată, geantă mignonă, de culoarea maronie a pantofilor. „Te caut de o săptămână. Te-ai dat la fund. Ce e cu tine? Eram Îngrijorată. Ți-am trimis mesaje la cămin. Nu le-ai primit?“ „Nu!“ „Ce ești așa bălțat azi? De unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul și apoi se uită la fiul său întrebător. Grigore știa că bătrânul e nerăbdător să afle ce-a făcut la București. Ii povesti cum a umblat și cum, grație culantei excepționale a lui Dumescu, s-a putut întoarce cu geanta mai plină decât a sperat. ― Vasăzică tot Dumescu! murmură Miron Iuga mulțumit. Numai prietenii cei vechi sunt săritori la nevoi... Dar pe armean ai făcut bine că nu I-ai strâns de gât. Foarte bine! Rămase un răstimp cu ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privești pe rând, o lămuri Petrache. Dar, de apărat, cum te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea încă nedezmeticită după sperietură, el cu ochii în sus. — O să fie o noapte senină, spuse. Au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te aperi, dacă cineva vrea să-ți tragă una ? — Cu un ochi închis ? întrebă, încurcată, fata. Petrache râse, apoi deveni serios și întinse, brusc, palma spre ea. Fata țipă, scăpă geanta și ridică brațul. Petrache se înveseli și îi ridică geanta. — Ești stângace, spuse. Când tragi, trebuie să închizi ochiul drept. Merseră în tăcere, ea încă nedezmeticită după sperietură, el cu ochii în sus. — O să fie o noapte senină, spuse. Au început să răsară stelele... Ea vru să-l ia de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prețurile, am rămas cu nimica toată. Când am scos banii, abia dacă am mai putut să cumpărăm cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ani pentru a se vindeca. Eu sunt doar scribul, putea fi oricine în locul meu. Prezența mea e întâmplătoare. Cosmina zâmbi. Ea știa că lucrurile nu stau chiar așa, dar nu voia să-i dea idei noi. Își aminti și deschise geanta. — Mi-am uitat cartea la spital... O luasem azi-noapte, în gardă. A fost o noapte grea, n-am avut timp să citesc... — Vreun accident ? — O sinucidere... — Faceți și necropsii ? E nevoie de anestezie pentru asta ? Ea clătină din cap. — Omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e straniu ? — Eu nu m-aș fi mirat... răspunse Cosmina, captivată. Nu există întrebare la care chinezii să nu fi găsit un răspuns. — Și ție îți plac dragonii ? întrebă el, intrând astfel, alături de ea, în cerc. Ea râse poznaș, deschise geanta și-și scoase carnețelul, arătându-i o foaie. — ăsta e ultimul. Desenez dragoni ca să mă ajute să înțeleg ce gândesc. Las mâna să meargă de la sine și la urmă mă uit. După cum arată dragonul, știu cum mă simt. Gata, nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în joacă... Dar probabil că tocmai de aia dragonii mi-au sărit în ajutor. O să mă mai gândesc la asta, promit... Vru să-și îndese carnetul la loc, dar lucrurile nu se mai așezau ca înainte. Oftă și cotrobăi prin geantă, scoase portofelul, apoi cartea recuperată, ca să le reașeze în ordine. El râse iarăși, luând cartea lui de pe marginea mesei și punând-o alături de-a ei. — Beigbeder ! exclamă ea. — Dragostea durează 3 ani... ! Călărim aceiași dragoni... Citim aceeași carte... Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la voi, e lumină. Probabil că bătrânul te așteaptă. Îl privi, indiferentă, cu aerul că-l vede pentru întâia oară. — Așa doarme el, cu lumina aprinsă... Vede tot felul de lucruri pe întuneric. Iacob deschise geamul mașinii și îi întinse geanta pe care o uitase din nou. Fata intră în curte, fără să privească înapoi. El așteptă, până când văzu lumina aprinzându-se pe hol. Apoi demară, lăsând în urmă strigătul ei sfâșietor... — Fiind o secreție endocrină, un fel de pânză pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de cimpanzeu. Conform cu ori ginalul. — Tacă-ți fleanca, i-o retezase orbul, peste obiceiul lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob luminos, și i-o întinse. Apoi, pricepând, i-o puse în tolbă, îl mângâie cu mănușa ce răspândea o mireasmă de izmă spălată de ploaie și se depărtă. Nu era singură, o aștepta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușă, poștașul răspunse, încurcat : — Poarta era deschisă... Cred că a rămas așa de azinoapte... — Și ce cauți aici ? îl repezi Golea. — Am adus banii lui Coltuc... E ziua de pensie... Golea se dădu la o parte. Poștașul se așeză, deschise geanta, scoase registrul, bifă o cifră și numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fac ? Știam că, dacă plec, n-o să mă mai întorc niciodată... Da’ ce frumoasă casă aveți... — Intră, nu sta în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Da’ ce-o fi vrut, ai idee ? — Cine știe ? Cine stă să- ntrebe... Că nici nu mai știi ce să-ntrebi... Înainte era mai bine, oamenii aveau mai multă frică... Madam Gavrilescu își lăsă sacoșele pe trepte și răscoli în geantă după cheie. — Da’ știi ce voiam să te rog ? adăugă. Nu te-aș fi deranjat, da’ dacă tot ne-am întâlnit... N-ai cumva o legătură de leuștean ? Cumetrii ăștia ai mei n-aveau fir în toată curtea, dacă poți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pună o glugă albă din in. — Ce faci, superbă domnișoară? Hai, vino, sunt sigur că Will se Întreabă pe unde suntem și știu că fata cea nouă ne-a pregătit ceva minunat de mâncare. Gentleman perfect, ca Întotdeauna, Îmi luă geanta umflată, tip sac, de pe umăr, deschise ușa liftului și apăsă pe PH. Cum a fost la tenis? zisei eu, Întrebându-mă de ce tipul ăsta de șaizeci de ani avea un corp mai frumos decât toți bărbații pe care-i cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să fi auzit ceva de el dacă nu era Întunecat, lambrisat și plin de fum de țigară. — Mi-a zis, dar nu mai țin minte. Cred că Începe cu „B“. Uite, am spus, scoțând o bucată de hârtie ruptă din geantă, e pe 27th, Între 10th și 11th. Se numește... —Bungalow 8, răspunseră ei la unison. De unde știți voi chestia asta? —Scumpo, e pomenit așa de des În Page Six, Încât ai putea crede că proprietarul e chiar afurisitul de Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un ticălos tânăr și strălucitor, cu care să te joci o seară, zise Will făcându-mi cu ochiul, doar pe jumătate În glumă. — Sunteți cei mai tari, am spus eu, sărutându-i pe amândoi pe obraz Înainte de a-mi recupera geanta și haina. N-ai nici o remușcare când Îți Împingi singura nepoată spre pierzanie, nu-i așa? Nici măcar una, anunță Will, În timp ce Simon aproba grav. Du-te și fii o pipiță de treabă și distrează-te puțin, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ne Întâlnim pe 52nd Street În 5? Am apăsat litera „d“, i-am dat send și mi-am aranjat sacoul pe spătarul scaunului, ca să arăt că eram prezentă. Unul dintre manageri m-a privit scurt În timp ce-mi luam geanta, așa că mi-am umplut cana cu cafea aburindă, ca o dovadă În plus că nu plecasem nemotivat și am pus-o pe mijlocul biroului. Am mormăit ceva despre toaletă colegilor mei de boxe, care erau prea ocupați să-și transfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
luat-o razna. Chiar nu știu cum o să mă descurc cu ele. Familiile lui Penelope și Avery Își făcuseră vacanțele Împreună de când ei doi mergeau În patru labe. Existau o grămadă de poze cu toată adunătura, arborând cu toții papuci cu zorzoane și genți cheap-chic cu monogramă L.L. Bean la Martha’s Vineyard, vara, și clăpari Stubbs and Wootton În timpul iernilor la schi, de la Adirondacks. Ea fusese la Nightingale, iar el la Collegiate și amândoi Își petrecuseră o bună bucată din copilărie fiind expuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de două ori pe lună ca să discutăm despre cărți, să bem ceva și să ne convingem una pe alta că e În regulă să facem ceea ce facem. E o combinație de club de lectură și ședință de terapie. Scormoni prin geanta ei de umăr Tod și găsi o chitanță mototolită. Scoase capacul unui stilou Montblanc cu dinții și mâzgăli o adresă În SoHo și una de email. —Următoarea noastră Întâlnire e luni seara. Vino. Ți-am scris și adresa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sau răuvoitoare pe care le-aș fi putut duce la birou și i le-aș fi putut Împărtăși lui Aaron, dacă m-aș fi simțit tentată. —Asta-mi amintește, am anunțat eu plină de importanță, scoțând o foaie imprimată din geantă, că am primit unul cu doar trei zile Înainte să plec și e dintre preferatele mele. Zice așa: „Munca de echipă: În două vorbe, Înseamnă mai puțin eu și mai mult noi“. Iată, dragele mele, un gând profund. —Mamă, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dacă Într-o bună zi n-o să moară din cauza emoției momentului. Amintindu-mi de cele câteva manuale pe care crescătorul de câini mi le strecurase „pentru orice eventualitate“, am ignorat-o ostentativ și, cu un aer natural, mi-am lăsat geanta, mi-am aruncat haina și m-am Îndreptat liniștită spre canapea, moment În care s-a suit În poala mea și s-a Întins spre mine, ca să Înceapă ritualul de lins pe față. Limba ei mică și umedă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
decât să-i scoată În evidență silueta unduioasă, feminină. Din nou mi-am dorit să stau și s-o privesc, dar am reușit s-o salut, iar Skye mi-a răspuns cu un zâmbet enigmatic. Skye se ocupă acum de gențile Kooba, spuse Elisa Înainte de a arăta cu degetul următoarea persoană. El e Leo, celălalt senior În afară de mine. Și de tine, mai nou, spuse ea, pe un ton pe care n-am reușit să-l calific exact. —Bună, scumpo, mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
birou. Se Întoarse spre Elisa și spuse: Scuze, scumpete, dar trebuie să fug ca să mă Întâlnesc cu tipul cu jeanșii Diesel pentru un mic dejun Întârziat. Spune-i tu lui Kelly. Ea dădu din cap, iar el Își aruncă o geantă gen curier peste piept și se repezi spre ușă. —Davide, salut-o pe Bette, Îl instrui Elisa pe singurul tip rămas la masă. Ochii negri ai lui Davide priviră melancolic pe sub genele grele și ciuful aspru de păr negru. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aproape a urlat ea În șoaptă. Încă nu-și dezlipise privirea de la femeie. —Ce? am Întrebat eu, tot nelămurită. Cum adică „ce“? Glumești? Nu vezi? Ai nevoie de ochelari? Am crezut că face mișto de mine, dar a căutat În geanta ei supradimensionată și a scos o pereche de lentile cu rame de sârmă. Uite, ia-i pe ăștia și uită-te la chestia asta. Am continuat să mă holbez, nedumerită, până când Elisa s-a apropiat mai mult și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]