11,105 matches
-
din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piept și să vorbești dintr-o dată în toate bolile pământului... Că d-aia s-o fi apucat și ea apoi de-a ciuruit toate pavajele și spinarea străduțelor... - ...Bre, păi atunci pe lângă ce halește ea, ce șmenuiesc eu de prin gunoaie e curată mâncare de restaurant!... Cum să-și pună ea, bre, dihania, bunătate de gingie, pe unsoarea de la bicicletă?!... Nu ți-am parlit că e candrie?!... Dar dacă nu-i nici prea defunctă - tropăi lunganul, mergând în echilibru pe cantul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
blocului unde mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră... Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh... urmat de sufletul meu Lăsând... în depărtare zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea..." Când însă Gabi cel Norocos întredeschise maxilarele pentru a pentru a numi exact întîmplarea ce le adusese celor încolțiți salvarea, maxilarele le deschise, dar de la locul său din dreptul portbagajului, necunoscutul avu un imperceptibil gest de nerăbdare. Străinul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pus-o de-o paranghelie la felcer. Unde am băut și cu mâinile și cu picioarele până a doua zi dimineața... Mulți dintre noi cobora și-n spațiul verde, la triburile de câini și pisici, ce încețoșa pretutindeni dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri în șifonier cu ăi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de călcat câinele ăsta... După trei etape - trase-n piept, îngîndurat, Genel - cinci dintre noi luam virajele direct din spital... Doi dezmorțiseră Crematoriul, pe motiv că fuseseră incinerați și că fuseseră declarați morți. Patru ieșiseră cu transferurile pe Mașinile de Gunoi, de la Primărie. Iar altul, cel mai slab de inimă, s-a călugărit... Adică s-a angajat la vopsitoria asta de obiecte de piele, unde îi cântă în strună lui bestia. Și-l hrănește acum de trei ori pe zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sun și zic: "Tovarășii plutonieri! Până când să-l lăsăm pe jerpelit să momească, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când te lăudai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara, din ce în ce mai adecvată, de Căcata. Bineînțeles că tot localnicii, prin murdăria lor veselă și insistentă, biruiseră. Iar de pe la 1837
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pătrățoase, comode, despicate-n buret, tigrate în bej și cărămiziu și închizînd în semicercul lor o măsuță cu picioarele scunde, amputate - măsuță de hol. - L-am cules - povesti Genel despre străinul cu care venise la ea - după niște rasteluri de la gunoaie, de pe lângă aeroport. Tăcea clește după nevastă-sa ce-l părăsise, din cauză de la o febră musculară ce-o căpătase în timp ce depășea recordul mondial la dat din fund... Nevastă-sa dădea din fund. Ăsta a furat mult. E șantierist, că-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tâmpla pe partiturile lui Rahmaninov. Cu un bocanc pe subtilitățile tehnologiilor petrochimice. Și cu altul pe STAS-urile din construcții montaj. Dis-dimineața m-am bărbierit la o priză montată, dintr-o iresponsabilitate de execuție tipic balcanică, într-o ghenă de gunoi. Am telefonat la antrepriză și, din camioneta ce mi-a fost detașată, am răspândit, pe la puținele cunoștințe (fie ale mele, fie ale camionagiului) (dar cu domicilii masate strict într-o zonă restrânsă, situată în centrul orașului) obiecte de artă, colecții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încît, atunci când, pe la 5 dimineața, cu genele cârpite de somn, Gabriela P. Mocanu (alungată de către fermecătoare în brațele spectrului invocat ca fiind cel al Profesorului de Istoria Religiilor) călca pe dalele curții din strada Perone, pentru a tîrî pubelele de gunoi către poartă. Pavajul, altădată stabil, al aleii, se legănă o dată spre dreapta, se hâțână de două ori către stânga. Și, alunecând pe un soi de mâzgă marină, ucenica se prăbuși, bătând aerul cu brațele, într-o peliculă de apă sărată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă am putea deschide una. Știi, ăstora dintr-a-doua li se aprinde tărâța în ele când aud despre muzică, iar unele cresc deja sub rochițe cîte-o pereche ușchită de sâni... 147 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bineînțeles, pe lângă containerul de gunoi care-i fusese răsturnat în mașină, nici strigoiul din gazele de la eșapament nu-l iertă și-i se proțăpi pe fotoliul din dreapta, trîntindu-și dosul absolut gol-goluț pe acoperitoarea de la canapea. Își scotea, dintre fălcile lui de eșapament, pipa lui din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintr-un început, tânăra doamnă Olimpia Frofrony, delicata și picanta soție a domnului Ninel, are ocazia să-l vadă pe Ulpiu în pantaloni. Îl place. Iute prinde cea mai fremătătoare încredere în el. Îl pune să lustruiască parchetul, să care gunoaiele, să măture curtea. Simte că nu s-a înșelat. Băiatul ăsta are într-însul ceva. Ia să vedem. Îi cere, din nou, să se preumble prin curte. O emoționează mișcările lui somnolente, rotunde, de tânăr bărbat. Este prima care lansează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru supus. Campusul, încrucișare elocventă între o întreprindere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o înmuie în călimara cu apă și săpun și lustrui nodurile de lemn ale pupitrului său pentru a douăsprezecea oară. Și nu se înfățișa nici măcar aia, Dorina, să-i bramburească nițel creioanele, să-și pițigăie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în care mă rog Rugăciunea mea iese pe fereastră Taie ancora cu care blocul meu era legat de pământ Și blocul începe să se înalțe în văzduh urmat de sufletul meu Lăsând în depărtare Zilele în care viața mea căra gunoi cu spinarea 407 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Autorul mulțumește următoarelor persoane și instituții, care, în anumite perioade, în viața de zi cu zi, și-au revărsat generozitatea sau căldura sufletească asupra celui ce schițează aceste rânduri și fără de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bacalaureat. Nu mai dorea să-i vadă nici măcar zidurile! Înainte de a pleca de-acasă nu știa ce să facă cu poeziile< să le care după el nu avea niciun rost, drumul lui era trasat. Le-a dat foc, în tomberonul gunoi, să nu rămână nicio urmă. În vara aceea după examenul de admitere, era pe Mangaliei în dreptul cinematografului Progresul și intenționa să ia bilete la un film când o vede pe doamna dirigintă mergând atentă, îngândurată, fără țel, având tot timpul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iarna mături, și, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre Grivița, să-și ridice o casă când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi, nesfârșite. Asta până sosea primăvara. Într-o noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pumnii lor mari în tejgheaua șubredă. Câte unuia i se făcea a harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu praf cu tot. Mînă-mică se așeză de-a binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ziuă, Florea le spuse că în noaptea aia trebuiau să vină la groapă niște căruțași cu iepe de șișic, să le dea în călă"eală la armăsarii unuia, moș Leu, de păzea într-un bordei averea primăriei de la rampa de gunoaie. Treaba se făcea pe șest, să^nu afle statul și să-i puie la impozite. Caii păzitorului tot cai erau vrea să zică, în putere și cu sămânță bună. Nu era cîflînă sau hîță în groapa lui Ouatu să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]