6,001 matches
-
degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și i-am frământat, Madeleine murmură cu răsuflarea întretăiată, cum că vrea să se revanșeze pentru ce făcuse familia ei. Cu cât o sărutam și o pipăiam și o gustam mai mult, și cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai abitir vorbea despre ei - așa că am apucat-o de păr și-am șuierat: — Nu ei, ci eu! Fă-mă pe mine! Fii cu mine. Madeleine se supuse, procedând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mărturie doar prin declarație scrisă. Știind cât de imprevizibil pot fi, el își dădu acordul. Am umplut zece pagini cu minciuni despre „triunghiul nostru erotic“, născocind înflorituri fanteziste demne de romantica Betty Short. Mă tot întrebam dacă ea ar fi gustat ironia situației. Emmett Sprague a fost pus sub acuzare de un alt Mare Juriu pentru încălcarea codurilor de sănătate și siguranță, generate de proprietatea asupra unor clădiri construite defectuos și destinate cetățenilor. A primit amenzi de peste 50.000 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deja totul, dar Logan știa că răspunsul se afla pe undeva pe-acolo. Cine azvârlise cadavrul locuia la o aruncătură de băț de containerul ăla de gunoi. În cele din urmă, renunță la cana de cafea rece din care tot gustase În ultima jumătate de oră și Își dezmorți spatele. Nu ajungea nicăieri. Și tot nu vorbise cu nimeni despre cadavrul din port. Poate era timpul să ia o pauză? Biroul doamnei inspector Steel era cu un etaj mai sus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
folosească lâna provenind de la oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în Jonia, cașmirul acelei epoci. Mulți fuseseră scandalizați de prețuri. Însă tânărul Împărat gustase din rafinamentul vestimentar elenic, siriac și egiptean. Apoi, în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și spun lucruri pe care ți le poți imagina, Augustus. Oamenii te invidiază. În piețe, femeile zic că nu puteai face altceva cu una ca aia. În realitate, toți își aminteau de moartea lui Germanicus și, din cauza urii față de Pisoni, gustau, plini de cruzime, acea răzbunare nesângeroasă. — Sunt curioși să vadă dacă Pisonii au curajul să se arate în Forum. Și Callistus încheie, fără să-și schimbe expresia: — Unii spun că acum nu-l mai poți lăsa în viață pe Calpurnius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părul să le strălucească, dacă respectivii scriitori nu vor avea asemenea femei sau asemenea băieți în cubiculum? Ce vor scrie despre sosurile complicate ale marelui Apicius, care te făceau să nu te saturi de o mâncare, dacă refuzau să le guste? Sau despre cele câteva picături de zăpadă topită care trezesc vinul vechi din letargia verii? Despre plăcerea paturilor moi, în stil sirian? Cum vor descrie eleganța veșmintelor? Împăratul îl asculta zâmbind, gândindu-se că pentru Helikon toate minunile vieții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei abisale sunt astfel asanate parțial de o asemenea „intuiție“ a purității, acolo unde nimeni n-o caută. Cred că se manifestă aici un dostoievskianism morbid, transformat În manie comportamentală. (sâmbătă) Seminar despre poezia lui Blaga. Astăzi, nimeni nu-l gustă ca poet altfel decât la modul exterior; este un „liric al peisajului“, afirmă un critic ca și cum ar vorbi despre Alecsandri. Nu se ține cont de metoda expresionistă, care impune violent un eu particular: eul expresionist. Acest discurs este abstract și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Hyperion În spațiul aventurii faustice; el fuge de ipostaza sa „ficțională“ spre vitalitatea erotică În felul lui Faust, ce acceptă pactul cu Mephistopheles pentru a se mai bucura de tinerețe, pe care, ca și mine, din cauza cărților, n-a gustat-o la timp. Înțeleg fausticul (sau faustescul) ca posibil itinerar amoros fără de care existența e searbădă. Însă asistentul nostru de universală nu Înțelege și mă pune să-i povestesc Faust, ca să se Încredințeze că am citit textul. Insist: fausticul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Încolo, voi iubi poate pentru totdeauna un idol, așa cum Îl doresc eu. Pe Pământ nu merită să iubești oameni. Urmăresc cu atâta perseverență contactul fizic, Încât mi-e scârbă de toți, de toate, și numai lângă idolul meu voi putea gusta de-acum plăcerile dragostei, prin intermediul filosofiei. 22 aprilie 1960 (vineri) Azi, la ora 15.56, a avut loc cea mai dureroasă lovitură care mi s-a putut da. Horia a declarat În gura mare, În toată clasa, că eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei, citesc punând un disc din Bach sau Beethoven. Dar, În mod ciudat, la orice concert, am ajuns să gust muzica la modul „epidermic“; dacă mă scutură un fior neașteptat prin tot corpul la acordurile cele mai grave, Înseamnă că mă aflu În fața unei interpretări de excepție (bineînțeles, mă refer la capodoperele muzicii). (joi) Sunt de un egoism feroce; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trist i-a fost sfârșitul! M-a purtat În sferele necunoscute ale voluptății, ca apoi să mă arunce jos, prea jos, Îngropându-mă, acoperindu-mi iubirea cu noroi. Prima iubire! Am luptat cu dinții pentru ea un an, i-am gustat numai puțin farmecul, dar Îndeajuns ca să-l port ca pe o comoară scumpă mai departe, oriunde, nepătat. Petre, oare tu nu vei mai veni niciodată? Petre, așa este posibil să mă lași, cu sufletul zdrobit sub povara acelei Îmbrățișări? Erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De mii de ori nu! A fost o luptă crâncenă, chiar Începusem să fac figurile cerute la campionat, Marin mă privea. Am vrut la un moment dat să stau cu Marin azi, ultima oară. Luasem această hotărâre și căutam să gust orice clipă, eram sigură că ea nu se va mai Întoarce. Ce clipe Îngrozitoare! Mă aștepta o luptă de neconceput din nou În lumea de care fug cu dezgust, uneori cu invidie, dar rareori cu ură. Dar, atunci când a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prin ninsoare; am reținut acea conștientizare lucidă a ei, exprimată prin toate gesturile, că ea știe că există și că e frumoasă chiar atunci, sub acei fulgi albi ce se topesc moale pe genele ei; scoate limba cu cochetărie și gustă din albul zăpezii. O simțeam Întreagă În acel sentiment de plenitudine și trăiam și eu parcă mai intens, măsurând adică propria-mi trăire printr-o imagine Împrumutată din ficțiune. De aceea, iarna, când priveam prin geam cum Leul (câinele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat-o niciodată. La Institutul de Fizică de la Măgurele oamenii de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând. Ninge În noaptea de demult. Un fel de a fost odată ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Eggs and Ham când eram mică. —Eu sunt Sam I Am, anunță pe un ton serios, e băiețel rău. Reuși cu puțin efort să coboare de la masă și să se ducă la Ruby ca să-i ofere niște ou verde ca să guste. Aplecându-se până la nivelul lui, Îl duse la gură și scoase niște sunete gen „miam-miam“. Astea sunt niște ouă minunate, Ben! Grozav. —Să-l dai pe ăsta mamei tale. Îi mai dădu un ou. —Mulțumesc, Ben. Știu c-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În timp ce citea meniul, lui Ruby Îi veni În minte un lucru. Cum s-ar simți ea dacă s-ar dovedi că Sam nu vrea să Împartă mâncarea? În restaurantele franțuzești și italienești nimeni nu Împărțea mâncarea, deși era permis să guști, dar numai dacă erai invitat (regulă pe care mătușica Sylvia mai trebuia s-o bage la cap), dar În cele indiene și chinezești, toată lumea Împărțea. În felul ăsta, lumea gusta câte un pic din toate. Însă Ruby dădea mereu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și italienești nimeni nu Împărțea mâncarea, deși era permis să guști, dar numai dacă erai invitat (regulă pe care mătușica Sylvia mai trebuia s-o bage la cap), dar În cele indiene și chinezești, toată lumea Împărțea. În felul ăsta, lumea gusta câte un pic din toate. Însă Ruby dădea mereu peste câte cineva care nu cunoștea regula Împărțitului, sau, mai grav, care refuza s-o respecte. Ajunsese de multă vreme la concluzia că refuzul Împărțirii avea de-a face nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai luat tinctura de passiflora și de rădăcină de măcriș? Și vezi că a trecut o jumătate de ceas de când ți-am stors sucul de sfeclă. Ia uite, e neatins. Îți face foarte bine, dar tu nici nu l-ai gustat. —Hei, dom’ doctor Phil, ai băut vreodată suc de sfeclă? făcu Ronnie apucându-se să scoată tacâmurile dintr-un sertar. Ruby, spune-i lui taică-tu să nu se mai agite atâta. Mă simt foarte bine. În clipa de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e și o actriță foarte convingătoare, dacă a reușit să te Îmbrobodească și pe tine, și pe Chanel să intrați. Dar cum rămâne cu burta falsă? insistă Ruby. Am văzut-o pe Claudia cu așa ceva și acuma Hannah Îmi confirmă. —Gustă de-aici, spuse el punându-i lingura de lemn În dreptul buzelor. Ce crezi? Foarte bun, zise ea. Poate Îi mai trebuie Încă un pic de oregano... Dar tot nu mi-ai răspuns la Întrebare. Sam ridică din umeri. —Tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Cele mai bune spaghete din viața mea. Mâncam sub privirea atentă a Italiei, care nu pierdea nici o mișcare a poftei mele de mâncare, o însoțea cu ochii, cu mici mișcări ale umerilor și brațelor. Părea să mănânce la rândul ei, gustând cu mine fiecare înghițitură. — Mai vrei? — Da. Să fii sătul era o senzație de bine pe care o uitasem. Îmbucătură după îmbucătură, simțeam că mâncarea aceea îmi face bine. M-am întins să iau sticla de bere rămasă departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent și plăcut, în același timp. Mi-a rămas în gură senzația unei fântâni, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
catagrafierea absolută a drumului către Împărăția de dincolo de lumea aceasta. „Toate creaturile - spune Unamuno - sunt creatorul lor. Și niciodată Dumnezeu nu s-a simțit mai creator, mai tată, decât când a murit în Cristos, când El, în Fiul său a gustat moartea.“ Prin urmare - reconfirmă el intuiția lui Victor Goti din Ceață - nu novela sau roman pe temeiuri obiective, ci nivola sau riman (cum am echivalat eu în românește) ca o sondă lansată în interioritate, către „omul dinăuntru“. Spre a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
invizibile ce străluceau dincolo de albastrul cerului, dincolo de bolta lui aparentă. Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră din fructul pomului cunoștinței binelui și-a răului. Și medită la doctrina lui don Fermín despre originea cunoașterii. Ajunse acasă și, când Orfeu îi ieși în întâmpinare, îl luă în brațe, îl mângâie și-i spuse: „Azi începem o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din compasiune, adică din iubire de sine. Bietul Bouvard! Bietul Pécuchet! Toate creaturile sunt creatorul lor. Și niciodată Dumnezeu nu s-a simțit mai creator, mai tată, decât când a murit în Cristos, când în El, în Fiul său, a gustat moartea. Am spus că noi, autorii, poeții, ne introducem, ne creăm în toate personajele poetice pe care le creăm, chiar și când facem istorie, când poetizăm, când creăm persoane despre care credem că există în carne și oase în afara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe dușmanii noștri și Îl urâți pe Uri Țvi, până și pe sfântul serafim. Dar noi ne-am săturat deja până peste cap de faimosul umanism european. Am simțit deja din plin pe pielea noastră gustul civilizației tale occidentale. Am gustat-o din plin, de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un cantor care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]