5,257 matches
-
mult mai de temut decât cavalerul, cu toată cruzimea lui. Așa că răspunse mirat: — Fugar și oropsit, părinte? Nu, nicidecum. Sunt un biet călător care ți mulțumește prea plecat că l-ai scăpat de moarte. Ai salvat un suflet nevinovat care habar n-are ce se Întâmplă. Nici prin cap nu-mi trece să fug și nici n-am de ce să fug. Eu am Încredere În Domnul nostru Iisus Hristos și-n prea Sfânta Lui Maică și-n Sfinții Săi Apostoli, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi adus aici ca să-mi pună capăt zilelor. De fapt, nici nu-mi pare chiar atât de rău. Am să scap de coșmarurile mele. Păcat numai că mă priviți ca pe un răufăcător și vreți să mă spânzurați, deși habar n-am de ce. Monseniore, spuse el cu o mină nevinovată. Am doar o singură rugăminte: nu mă lăsați să mor așa, ca un păgân. Spovediți-mă și dați-mi Împărtășania, ca să nu ajung În iad. — știi cine sunt eu? Întrebă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-ntâmplat cu ea. — Atunci aveți toate motivele să fiți Îngrijorați, spuse Simeon. Se hotărâse să vorbească. Cineva a Încercat s-o omoare. Mi-a fost teamă să spun adevărul. De ieri de dimineață m-am pomenit amestecat, fără să am habar cum, Într-o sumedenie de Întâmplări Întunecate și am dat peste oameni răi, cu gânduri necurate, care au Încercat să mă ucidă și pe mine, numai așa, pentru că m-am nimerit la locul nepotrivit În clipa nepotrivită, fără să fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
au călăuzit picioarele. Când a fost la numărătoarea leșurilor, au văzut că unul lipsește. și-au bătut capetele și până la urmă au descoperit cine scăpase. L-au căutat În tot satul, s-au dus la bordeiul lui, dar bunică-mea habar n-avea de nimic. El se temuse să mai vină acasă. Au pus femeia la cazne, i-au pus foc sub tălpi ca s-o facă să mărturisească, degeaba. Dacă nu știa!? Toți au crezut că omul a murit. Pruncul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fiindcă vreo opt kilometri mersesem doar la vale, fără efort. Mai dificil avea să fie la șoseaua spre Roman din cauza mașinilor mari, care depășindumă, absorbeau bicicleta, eu trebuind să respect și niște reguli de circulație, de care n-aveam habar. Prinsesem curaj și pedalam de zor, lăsând în urmă imagini pe care le văzusem doar din mașină: o casă cu etaj, din chirpici, care avea să dispară înainte de a fi fost acoperită, un bordei unic prin izul de vechi pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vechi. De la Recepție am aflat unde-i găsesc, și e de închipuit surpriza pe care au avut-o ei, văzându-mă. Împreună cu Mircea am plecat la Nicu, în curtea căruia lăsasem bicicleta. Neavând nici o dată probleme cu ea, n-aveam habar de mecanismele din butuc. Diagnosticul: bilele cilindrice erau uzate, trebuiau înlocuite. Cunoscând orașul, cu bicicleta lui am ajuns la magazinul de profil. Acolo ghinion, nu aveau bile cilindrice! Nu-mi venea să cred și, dezamăgit la culme, le povesteam celor
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă vor fi înțeles ce voi fi înțeles eu din tot ce trăiam habar n-aveam pe-atunci că ființa are nevoie de transcendența necazurilor și-a bolii și de-o gigantică frunză de brustur sub care să se-ascundă până când căpăta-va forța de-a privi în față marea" A.B.Cum arată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
debutat cu două poeme semnate Ana Blandiana, în revista "Tribuna" din Cluj, pe când eram în clasa a XI-a și la puțin timp forurile oficiale din Oradea, orașul în care locuiam, au anunțat toate publicațiile din țară care nu aveau habar de existența mea că "sub pseudonimul Ana Blandiana se ascunde fiica unui dușman al poporului". A urmat o interdicție de patru ani! A.B.Ce a urmat? A urmat o "destrângere a șurubului" (s-ar putea scrie studii pentru uzul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
într-un loc anume nu ai confort, dar acolo ai scris cele mai frumoase poezii ale tale, acolo ești mereu acasă, în interiorul tău, în lumea ta...Dar, totuși, dacă nu aș fi scris poezie, ce-aș fi făcut? Nu știu...Habar n-am...Dar cu siguranță, nu am fi stat de vorbă acum... A.B.Consider ca sunt importante prieteniile în viață, chiar așa puține cum sunt și pe cale de dispariție, și mai prețioase sunt prieteniile literare, ce ține o prietenie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literar stimabil, dar necunoscător al svungului literaturii române actuale), după 2003, Concursul a degenerat într-un fel de serbare școlară, absolut fără niciun ecou. După părerea mea, nu poți construi un concurs de literatură adresat tinerilor dacă nu ai niciun habar despre literatura celor mai noi promoții literare și tendințele ei actuale. Ce să cauți în fruntea unei asemenea instituții care are că menire descoperirea și sprijinirea curentelor și tendințelor novatoare din cea mai dinamică literatură a momentului, dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
estetizată prin gratuitate, poematicul, transformarea unor mijloace auxiliare ca referatul, rezumatul sau articolul în specii literare...", după cum afirma Marian Popa. Avem nevoie de o analiză profundă, asupra a ceea ce se întâmplă. Observăm că literatura a încăput pe mâna unora care habar n-au de critică... Criticii trebuie să spună ce se întâmplă în proza și poezia nouă, dar critica este încă adânc dependentă de istoria literară, de cercetarea sociologică a literaturii. A.B.Dacă ați fi critic, ce ați sesiza că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dau Într-o groapă, În fața căreia nu era nici o avertizare. Am frânat brusc și am rămas În plină noapte cu farurile stinse. S-au ars siguranțele, declară vameșul cu aerul unui cunoscător. Văd, spun eu, dar știi să le repari? Habar nu am. Nici eu. E vorba ce facem acum. Vameșul mă asigură că nu e mult până la Aiud și cu lanternă se oferă să meragă Înainte și eu după el. Am o mică satisfacție cu vameșul, dar după câteva minute
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
coloanei noastre vertebrale... - Ce faci acolo? Ce tot dai din mâini pe lângă mine?! - În timp ce-ți explic, îți ridic și ție energia! - Dar mi-a trezit și mie Shri Mataji celebra energie secretă de mi-o ridici tu acum ?! - Habar n-ai tu de când a făcut-o! - Încep să cred în minuni! - Ai face bine să crezi! - Cum sa întâmplat asta?! Când, măi, omule?! - În clipa în care interesul tău de cunoaștere s-a transformat dintr-o răutăcioasă curiozitate într-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
special să mă vadă de la Santa Barbara, unde își avea reședința. Cred că în 1992, toamna. Mi-a spus că nu l-a vrut domnul Coposu, n-a avut încre‑ dere în el. A.M.P. : Exact, exact ! Și nu știm, habar n-avem cum ar fi fost cu el ca șef de guvern la începutul tranziției. Din păcate, n-a mai avut parte de o a doua șansă, murind la puțină vreme. După părerea mea, el ar fi fost o figură
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
P. : E complicat. Prima oară, după părerea mea, nu exista niciun motiv pentru suspendarea lui BĂsescu. Sau, cel puțin, noi nu știam de vreunul ! Acuma e însă adevărat că, în fond, noi nu știam nimic despre viața lui BĂsescu. Efectiv, habar n-aveam. Nu-l urmăriserăm foarte bine pe BĂsescu ca primar al Capitalei, unde nu excelase ; criti‑ cile pe care i le aduce azi Nicușor Dan sunt absolut înte‑ meiate. După alegeri am aflat de casa lui din Mihăileanu. A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o mare-mare diferență V.A. : Până la urmă a demisionat Elena BĂsescu și a can‑ didat ca independentă. A.M.P. : Eu nu știam cine e domnișoara BĂsescu. Eu nu văzusem clipurile acelea care circulau pe internet, cu greșelile ei de exprimare, habar n-aveam. Obiecția mea era doar una de principiu, că nu trebuie să fie fiica pre‑ ședintelui. Și acum mă întorc la autocritica pe care mi-am făcut-o, că ar fi trebuit să știu cine sunt copiii lui BĂsescu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
autocritica pe care mi-am făcut-o, că ar fi trebuit să știu cine sunt copiii lui BĂsescu. CĂ toate aspectele acestea legate de copii, soție, amantă, frate te trag la fund. Uitați ce s-a întâmplat cu fratele lui. Habar n-aveam în 2004. Atunci, noi eram preocupați doar de problemele cu NĂstase și ce e de făcut urgent ca să intrăm în Europa. CĂ pentru generația mea, dacă nu intram atunci, era ultimul moment. V.A. : Era un tren pierdut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
s-a decis soarta refe‑ rendumului. La Comisia Europeană nu știa nimeni că noi avem peste două milioane de votanți care trăiesc în alte țări și care n-au unde să voteze, deci pot fi socotiți absenți din start. Practic, ei habar n-aveau. Intervenția aceea a lor, să fim cinstiți, a fost la limita acceptabilității într-o democrație. V.A. : Deci, dacă ar fi știut, n-ar mai fi rămas BĂsescu președinte ? A.M.P. : BĂsescu ar fi meritat să piardă pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a fi români îl aflăm și din spusele prof. Const. Loghin (Societatea pentru cultură și literatură română în Bucovina, Cernăuți, 1943, p. 164 ș.u.). ...” Nu știu cum se făcea că învățam numai cântece cu Ștefan cel Mare, cu Tudor Vladimirescu și habar nu aveam cine sunt aceștia... Ce entuziasm pe noi, când într-o bună zi ne-am pomenit cântând, nici nu știu de unde, „Pe-al nostru steag” a lui Ciprian Porumbescu. Ne plăcea la nebunie, mai ales că se preta foarte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că treptele pot avea și această simbolistică, el a integrat-o într-un context mai larg. Cele mai interesante sunt acele cazuri când îndeletnicirea pur imaginară a urcărilor pe o scară poate acționa tămăduitor asupra nevroticilor moderni, care n-au habar de acele reprezentări și utilizări primitive din care tocmai am dat câteva exemple. Dar cum putem înțelege enormele asemănări între fantezia omului modern, mai ales a poeților și a oamenilor labili psihic, și modul de exprimare (respectiv, lumea imaginară) primitivă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o aveau nevinovații, oamenii care, pur și simplu, nu aveau ce să declare, nici împotriva lor și nici a altora. De pildă, pînă la arestarea noastră, Mihai Silion a fost groaznic torturat, pentru a spune numele noastre. Numai că el habar n-avea de faptul că niște colegi îi luaseră apărarea". Va fi profund impresionat, în timpul detenției, de oameni nevinovați, dar condamnați politic, doar pentru ca Securitatea să-și demonstreze astfel utilitatea și eficacitatea. A întîlnit un bătrîn muncitor sondor, care primise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a trecut, cum te simți? Slavă Domnului, mă simt bine.E bine, zice, vezi că o să pleci acum la Aiud". Pînă la urmă Drăghici s-a hotărît să-l grațieze. În consecință, va înainta o cerere, în numele mamei, care, oricum, habar n-avea de el. Era în 1955 a durat însă mai bine de jumătate de an pînă la eliberare. Pînă atunci s-a reîntîlnit cu Drăghici, care l-a căutat și, povestește: "am făcut niște treburi bune, care mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sare Cristi la colegii lui, după câteva secunde. — Nu te-a dat nimeni de gol, îl liniștește Mia Braia, una dintre cele mai bune prietene pe care le avea la Conservator. Și toți dau din cap și murmură, confirmând că habar n-aveau. — Dar ce-a fost în capul tău ? Știi bine că domnul Vrăbiescu nu suportă chestiile astea... — Da, știu că nu le suportă, tocmai... Dar trebuia să fii acolo, Mia, să vezi cât de bine a ieșit ! — Păi, zi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a lui Stolz și continuase, fără să aibă vreun habar că bine-cunoscutul Ionel Fernic era în sală, cu piesa lui, Cruce albă de mesteacăn. La cererea publicului, a urmat Dor de răzbunare a lui Cavadia, apoi altele semnate de compo- zitorul din același oraș cu Cristi, care se stinsese cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spus. — Atunci e ceva cu puștiul ăsta, Sachi, fir-ai tu să fii ! râde Ionel. Cred că fără să vrem am descoperit un diamant, care nu știu de ce zăcea până acum acoperit de praf, fără nicio noimă, fără să aibă habar de ce poate face cu adevă- rat. Ha, deja văd titlurile, amice... Omul care aduce tangoul... zâmbește Pribeagu. — Și în ce fel... Nu a trecut mult până când Cristi a ajuns să fie printre capetele de afiș ale Bucureștilor. Angajamentul de câteva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]