5,875 matches
-
vreme de chindie, unde istoria și-a scris cu sânge trecutul, coboară peste munți umbra lui Ștefan cel Mare pentru a întări trăinicia neamului românesc. Aici poți asculta cu respirația oprită glasul curat al clopotelor pe care nu-l poate imita nici o orchestră simfonică din lume. Aici popasul de odihnă te relaxează total, te face mai puternic, mai sigur și prezent în tot ce este uman pentru a asigura viitorului un cer senin și pașnic. Obiectele muzeului sunt importante mărturii ale
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
repede înghițită de mulțime, nu mai conta prea mult. O singură dată am avut sentimentul iluzoriu că stabilesc, în fine, un cap de pod cu ținutul înde părtat: era primăvară și stă team pe podețul cu balus tradă de beton imitând trunchiuri împletite de copaci din Cișmigiu, privind bărcile care treceau pe dedesubt. Mirosul m-a luat prin surprindere și a făcut iarăși ca totul să explodeze. Înainte să mă-ntorc și să surprind un cârd de fete trecând pe role
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îndreptate spre mine. Erau doar un fel de tubușoare de flanel, atârnând inerte. Ha, nu era o oaie adevărată! Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
gloriei de scriitor la care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de iloți care Îl sufocau pe Matei. S-a trezit mirat și iarăși a oftat. În bucătărie, ai lui
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un bărbat, iar bărbatul l-a remarcat și s-a uitat urât la el, așa că Vasile și-a continuat drumul, până când a ajuns În dreptul unei clădiri jupuite, care stătea să cadă: fostul teatru al vechiului Buzău, din anii când urbea imita civilizația capitalei. Apoi a privit cu Îngăduință articolele stupide pe care Încercau să le vândă cei de la Cooperativa „Fero-Metal“ - sau pe care Încercau să le ascundă, ai fi zis după Întunericul dinăuntru, pentru că ferestrele erau mai toate acoperite cu placaje
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de azi. Barbaria, după 72 {EminescuOpXV 73} părerea mea, nu consistă în stadiul de cultură mai jos al unui popor față cu altul, dacă acel stadiu e normal, adică propriu, ci ea se ivește abia acolo unde cel din urmă imitează pe cel dentăi în manifestațiuni esterioare de viață, fără să fi pătruns în sucul și sângele culturei străine. Un om cu minte se iubește înainte de toate mai mult pe sine și pe ai săi - unul primitiv e-n stare să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la nemți or la francezi, fiecare om de la noi ce-a venit cu cultura străină se crede îndreptățit, ba chiar dator, de-a da lecțiuni poporului și de-a ști toate celea mai bine decât dânsul. Băieți fără de simțire, cari imită iară de-a-nțelege pe Schiller, pe Paul Heyse ș. a. vor să-nvețe pe* poporul nostru cum să simtă. Am auzit singur cu urechile mele pe un asemenea esemplar de secătură zicând "că poporul nostru trebuie să-nvețe a simți, căci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care voia să se înăsprească prin răceală. Modul cu care-a venit cu cățel - cu purcel din Galiția. Gramatica lui Ollendorf. Maria Buicliu. Vlachos. ["CÎND AM VENIT DE LA BLAJ"] 2257 Urmărirea din partea mea a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sa hibridă, egoistă. Își recunoaște neputința și devine comic.” Viciul devine comic prin efectul de automatism și de rigiditate pe care-l proiectează asupra personajelor ce devin simple marionete. Urâțenia împinsă până la diformitate este și ea comică, dacă diformitatea este imitată de către o persoană inspirată. Caricaturistul realizează disproporții și deformări mărind efectul până la a face vizibilă cauza. În același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac să ne gândim la o simplă “mecanică funcționând îndărătul viului”, căci “devierea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
are un văl înainte, încât nu poate vedea ceea ce este justificabil fie după un motiv plauzibil, fie din punctul de vedere al frumuseții, astfel că judecățile pe care le face sunt nefondate. Nu trebuie niciodată să lauzi picturile care nu imită adevărul, chiar dacă sunt pictate cu arta cea mai rafinată, și nu trebuie să te grăbești a le judeca înainte de a fi găsit rațiuni bine fondate și clare.” Aceasta era, de altfel, și poziția lui Horațiu, autorul faimoasei Ars poetica. O
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
domnise mulți ani pentru că fiecare gest al său fusese gândit îndelung. — Germanicus, în schimb, a murit tânăr. În gura ei, cuvintele acelea erau înspăimântătoare. Gajus înțelese că ascundeau o amenințare mortală; într-adevăr, ea surâdea. Adăugă că Germanicus încercase să imite sublima artă a puterii practicată de Augustus, poate că înțelesese că era singurul mod de a o păstra și de a supraviețui. Dar, zise în încheiere, a fost primejdios de nerăbdător și a murit atât de tânăr... Gajus nu reacționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părea că nu-și dă seama de nimic, nici măcar de ceea ce întreaga curte observă imediat, și anume că Nevius Sertorius Macro își împinsese soția în brațele tânărului Gajus. (Îl legase pe tânărul acela de el prin mijlocirea soției sale Ennia, imitând iubirea - „uxorem suam Enniam imitando amorem iuvenem inlicere“, avea să scrie cu demnitate Tacitus.) — Toți spun, șoptea Helikon zâmbind încurcat, că tu și Ennia... Zâmbea și Gajus, și-i răspundea că nu exista leac pentru plictiseala de pe insulă, dacă lăsai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zi, întrucât afecta direct și palpabil consumul claselor sărace. Riscaseră o revoltă fiscală; apoi oamenii se resemnaseră; din temporară, taxa devenise permanentă. Și, cum se întâmplă de obicei cu taxele, fusese mărită. Iar de-a lungul secolelor avea să fie imitată cu entuziasm și sporită. Însă tânărul Împărat descoperise enorma putere a poziției sale și, într-o dimineață, imediat după ce se trezi, spuse: Să acționăm, fără prea multă vorbărie. Și aboli taxa respectivă. Pentru sărbătorirea acestei prevederi, emise o monedă specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și pe timp de iarnă. Și mai rău fu vara, când văzură, scandalizați, că purta veșminte de in egiptean, ale cărui pliuri complicate, fixate de un fier fierbinte, împiedicau stofa să se lipească de piele. Floarea tineretului din Roma îl imita cu entuziasm; era o răzbunare eliberatoare, explozia unei identități proprii. Senatorul Lucius Arruntius declară indignat că fiul său îi spusese: „Eu nu pot să mă îmbrac ca tine“. Iar el, încercând să facă apel la o imposibilă justificare rațională, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
propuse ca senatorii să-și redobândească vechile puteri, să se refondeze Republica, să fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să dispară până și de pe pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat în ciocnirea lor și sutele de șoferi care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea și aripile laterale părea, în mintea mea golită de orice gând, să se repete în tot ceea ce mă înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zăbovește în fața fotografiilor cu victime ale accidentelor, uitându-se prelung și cu o îngrozitoare preocupare la fețele lor arse, calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le agăța de lângă aeroport. Folosindu-se de corpurile lor, recapitula anatomiile deformate ale victimelor accidentelor rutiere, răsucindu-le cu blândețe brațele la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ținându-i o mână pe fese. Această sexualitate perversă umplea aerul, ca și când am fi fost membrii unei congregații care plecau de la o predică ce îi îndemnase să își celebreze propria sexualitate cu prietenii și străinii, și porneau în noapte să imite euharistia sângeroasă pe care tocmai o privisem cu cei mai improbabili parteneri. Catherine stătea sprijinită de partea din spate a Lincolnului, cu pubisul lipit de aripa cromată și ținându-și capul întors de la mine. - Conduci tu? Te simți bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de motoare, circuite electrice și destine personale, irigând cele mai mici gesturi ale existențelor noastre. Tot în seara aceea am observat primele răni autoprovocate ale lui Vaughan. La o benzinărie de pe Western Avenue, își prinse intenționat mâna la portiera mașinii, imitând rănile suferite la braț de o tânără recepționeră de hotel implicată într-o coliziune laterală în parcarea hotelului la care lucra. Apoi, mai târziu, continuă să-și rupă crustele formate peste rănile de la încheieturile degetelor. Cicatricele de la genunchi, vindecate acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
țâșnind în față pe banda de mare viteză până ce ajunse în rând cu Catherine, după care încetini și rămase în urmă, permițând altor mașini să intre între ei, și adoptă o poziție vigilentă pe banda de viteză redusă. Începu să imite felul de a conduce al lui Catherine, poziția elegantă a umerilor și a bărbiei, folosirea neîncetată a pedalei de frână. Armonizate, stopurile lor de frână înaintau pe autostradă ca într-un dialog al unui cuplu căsătorit de mult timp. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sa constructivistă se înscrie pe această linie: „O calitate a cubismului - e pe de-a-ntregul constructiv. Rupe cu tradiția, dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se abține numai de a le imita. Își urmează calea lui creatoare”. Atracția lui Vinea față de romanul social, „de medii”, ilustrat de Vasile Demetrius sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză a gazetarului social. Accentul cade însă, și aici, asupra originalității moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni de calitate, ne-ar fi bucurat, firește. Dar lipsa lui nu era neapărat pricină de melancolie”. Infirmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația, se adoptă, se imită. Clădirile americane, cu douăzeci și cinci de etaje, ne sînt îndemn pentru construcția literară. De ce blestemul veacurilor, de ce blestemul locului pe grafomania noastră juvenilă?”. Privind cu melancolie la „noblețea intelectuală” a apusenilor, autorul bovarizează patriotic în marginea frustrărilor periferice: „Noi cetim însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce sînt gustate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tzara: „Prea dragul meu Tzara. Prietenul Támas Aladár, poetul maghiar de la revista Ma (din Viena) și care a trecut acum cîteva luni prin București, ar avea nevoie de sprijinul tău. Dă-i-l din toată inima (așa, pentru a te imita) și dă-i și indicații pentru a se descurca acolo”. În volumul Geografia literaturii române, azi. Vol. IV. Banatul, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005, criticul Cornel Ungureanu aduce în atenție și o „filieră timișoreană” mediatoare între revista Ma și Contimporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]