5,031 matches
-
predominant parenchimatoasa (Virchowă sau vasculara (Cohnheimă. Paul Riegler (1912Ă a emis conceptul că în orice inflamație se pot evidenția trei tipuri de reacții: alterative, exsudative și proliferative, dintre care unul este predominant. În vorbirea curentă se face adesea sinonimie între inflamație și infecție. Este adevărat că majoritatea inflamațiilor au ca punct de plecare infecția, dar agenții infecțioși reprezintă doar o parte din factorii generatori de inflamații, grupa acestora completându-se cu numeroși factori neinfecțioși, chimici, mecanici, etc. (Micheletto, 1980Ă. IOAN PAUL46
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Riegler (1912Ă a emis conceptul că în orice inflamație se pot evidenția trei tipuri de reacții: alterative, exsudative și proliferative, dintre care unul este predominant. În vorbirea curentă se face adesea sinonimie între inflamație și infecție. Este adevărat că majoritatea inflamațiilor au ca punct de plecare infecția, dar agenții infecțioși reprezintă doar o parte din factorii generatori de inflamații, grupa acestora completându-se cu numeroși factori neinfecțioși, chimici, mecanici, etc. (Micheletto, 1980Ă. IOAN PAUL46 CAUZELE INFLAMAȚIILOR Procesul inflamator este rezultatul acțiunii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și proliferative, dintre care unul este predominant. În vorbirea curentă se face adesea sinonimie între inflamație și infecție. Este adevărat că majoritatea inflamațiilor au ca punct de plecare infecția, dar agenții infecțioși reprezintă doar o parte din factorii generatori de inflamații, grupa acestora completându-se cu numeroși factori neinfecțioși, chimici, mecanici, etc. (Micheletto, 1980Ă. IOAN PAUL46 CAUZELE INFLAMAȚIILOR Procesul inflamator este rezultatul acțiunii agresive a numeroși factori flogogeni exo- si endogeni, animați și neanimați, infecțioși și neinfecțioși. Menționam: prionii, (subvirusurileă, virusurile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
infecție. Este adevărat că majoritatea inflamațiilor au ca punct de plecare infecția, dar agenții infecțioși reprezintă doar o parte din factorii generatori de inflamații, grupa acestora completându-se cu numeroși factori neinfecțioși, chimici, mecanici, etc. (Micheletto, 1980Ă. IOAN PAUL46 CAUZELE INFLAMAȚIILOR Procesul inflamator este rezultatul acțiunii agresive a numeroși factori flogogeni exo- si endogeni, animați și neanimați, infecțioși și neinfecțioși. Menționam: prionii, (subvirusurileă, virusurile, bacteriile, miceții sau fungii, paraziții mono- si multicelulari, dar și factorii activi ai reacțiilor imune: monokinele, citokinele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
frigul, căldura, curenții de aer, traumatismele, factorii chimici exogeni și endogeni (terebentina, substanțele medicamentoase uleioase, insecticidele, erbicidele, radicalii liberi, radicalii toxici (Moise A. și Șuteanu St., 1988Ă. În raport de cantitatea agentului cauzal și reactivitatea gazdei, toți acești agenți determina inflamații dintre cele mai variate că expresivitate și constituție celulară. Nu trebuie să omitem faptul că fiecare epoca acorda o anumită interpretare patologica diferitelor procese, în raport cu posibilitățile ei de cunoaștere (Paul, 1989; Boulard C. și colab., 1992Ă. Astăzi cunoaștem
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că fiecare epoca acorda o anumită interpretare patologica diferitelor procese, în raport cu posibilitățile ei de cunoaștere (Paul, 1989; Boulard C. și colab., 1992Ă. Astăzi cunoaștem mai în profunzime modificările celulare și tisulare care stau la baza semnelor cardinale ale inflamației. Rubor, respectiv roșeața, este expresia hiperemiei accentuate a teritoriilor inflamate; Tumor - tumefacția - este consecința tulburărilor permeabilității microcirculației locale, însoțită de acumulare de lichide și celule în țesuturi; Calor - aprinderea sau febră - este efectul intensificării schimburilor metabolice în zona afectată, dar
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că: ÎL - 1 alfa, ÎL - 1 beta, ÎL - 6, TNF alfa și ITN - gamma (Gogny și Puyt, 1992Ă. Dolor sau durerea este consecința agresării terminațiilor nervoase; iar Functio laesa, este alterarea funcțională a zonei afectate; este consecința acestor modificări. DENUMIREA INFLAMAȚIILOR Inflamația unui organ sau a unui țesut se denumește prin adăugarea sufixului -ita, denumirii științifice a organului sau a țesutului lezionat (peritonita, pericardita, hepatită, nefrita, etc.Ă. Face excepție inflamația pulmonilor care se numeste pneumonie și NU pulmonită, termen utilizat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ÎL - 1 alfa, ÎL - 1 beta, ÎL - 6, TNF alfa și ITN - gamma (Gogny și Puyt, 1992Ă. Dolor sau durerea este consecința agresării terminațiilor nervoase; iar Functio laesa, este alterarea funcțională a zonei afectate; este consecința acestor modificări. DENUMIREA INFLAMAȚIILOR Inflamația unui organ sau a unui țesut se denumește prin adăugarea sufixului -ita, denumirii științifice a organului sau a țesutului lezionat (peritonita, pericardita, hepatită, nefrita, etc.Ă. Face excepție inflamația pulmonilor care se numeste pneumonie și NU pulmonită, termen utilizat numai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
alterarea funcțională a zonei afectate; este consecința acestor modificări. DENUMIREA INFLAMAȚIILOR Inflamația unui organ sau a unui țesut se denumește prin adăugarea sufixului -ita, denumirii științifice a organului sau a țesutului lezionat (peritonita, pericardita, hepatită, nefrita, etc.Ă. Face excepție inflamația pulmonilor care se numeste pneumonie și NU pulmonită, termen utilizat numai în literatura italiană. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 47 În cazul inflamației capsulei sau a seroasei unui organ se utilizează prefixul peri - adăugat denumirii inflamației organului afectat (perihepatita, perinefrita, perisplenita, etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
adăugarea sufixului -ita, denumirii științifice a organului sau a țesutului lezionat (peritonita, pericardita, hepatită, nefrita, etc.Ă. Face excepție inflamația pulmonilor care se numeste pneumonie și NU pulmonită, termen utilizat numai în literatura italiană. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 47 În cazul inflamației capsulei sau a seroasei unui organ se utilizează prefixul peri - adăugat denumirii inflamației organului afectat (perihepatita, perinefrita, perisplenita, etc.Ă. Pentru denumirea inflamației țesutului conjunctiv din jurul unui organ se utilizează prefixul pară- (paranefrită, parametrita, etc.Ă. Redam în Tabel 2
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
hepatită, nefrita, etc.Ă. Face excepție inflamația pulmonilor care se numeste pneumonie și NU pulmonită, termen utilizat numai în literatura italiană. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 47 În cazul inflamației capsulei sau a seroasei unui organ se utilizează prefixul peri - adăugat denumirii inflamației organului afectat (perihepatita, perinefrita, perisplenita, etc.Ă. Pentru denumirea inflamației țesutului conjunctiv din jurul unui organ se utilizează prefixul pară- (paranefrită, parametrita, etc.Ă. Redam în Tabel 2.1 denumirile principalelor inflamații ale unor aparate și sisteme organice. Tabel 2.1
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
numeste pneumonie și NU pulmonită, termen utilizat numai în literatura italiană. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 47 În cazul inflamației capsulei sau a seroasei unui organ se utilizează prefixul peri - adăugat denumirii inflamației organului afectat (perihepatita, perinefrita, perisplenita, etc.Ă. Pentru denumirea inflamației țesutului conjunctiv din jurul unui organ se utilizează prefixul pară- (paranefrită, parametrita, etc.Ă. Redam în Tabel 2.1 denumirile principalelor inflamații ale unor aparate și sisteme organice. Tabel 2.1 Denumirile principalelor inflamații ale aparatelor și sistemelor organice Nr. crt.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
seroasei unui organ se utilizează prefixul peri - adăugat denumirii inflamației organului afectat (perihepatita, perinefrita, perisplenita, etc.Ă. Pentru denumirea inflamației țesutului conjunctiv din jurul unui organ se utilizează prefixul pară- (paranefrită, parametrita, etc.Ă. Redam în Tabel 2.1 denumirile principalelor inflamații ale unor aparate și sisteme organice. Tabel 2.1 Denumirile principalelor inflamații ale aparatelor și sistemelor organice Nr. crt. Aparatul sau sistemul Denumirile inflamațiilor 1 Aparatul circulator miocardita; pericardita viscerala și parietala; endocardita; arterita; periarterita; endocardita; aortita, capilarita; endotelita, flebita
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
perihepatita, perinefrita, perisplenita, etc.Ă. Pentru denumirea inflamației țesutului conjunctiv din jurul unui organ se utilizează prefixul pară- (paranefrită, parametrita, etc.Ă. Redam în Tabel 2.1 denumirile principalelor inflamații ale unor aparate și sisteme organice. Tabel 2.1 Denumirile principalelor inflamații ale aparatelor și sistemelor organice Nr. crt. Aparatul sau sistemul Denumirile inflamațiilor 1 Aparatul circulator miocardita; pericardita viscerala și parietala; endocardita; arterita; periarterita; endocardita; aortita, capilarita; endotelita, flebita, periflebita; limfangita; 2 Aparatul respirator rinita, sinuzita, rinosinuzită, laringita, rinolaringită, aerocistită (pungile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
organ se utilizează prefixul pară- (paranefrită, parametrita, etc.Ă. Redam în Tabel 2.1 denumirile principalelor inflamații ale unor aparate și sisteme organice. Tabel 2.1 Denumirile principalelor inflamații ale aparatelor și sistemelor organice Nr. crt. Aparatul sau sistemul Denumirile inflamațiilor 1 Aparatul circulator miocardita; pericardita viscerala și parietala; endocardita; arterita; periarterita; endocardita; aortita, capilarita; endotelita, flebita, periflebita; limfangita; 2 Aparatul respirator rinita, sinuzita, rinosinuzită, laringita, rinolaringită, aerocistită (pungile guturaleă, traheita, bronșita; pneumonie, br. pneumonie, alveolita, pleurita viscerala, pleurita costala, pleurezie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Organede simt Sistem auditiv pericondrita auriculara, otita internă, medie și externă; 10 Sistemendocrin pituitarită (hipofizaă, pinealită (epifizaă, tiroidita sau strumită, paratiroidita, suprarenalita; 11 Sistemlocomotor miozita, celulița, steatită, paniculita, tendinita, tenosinovita, bursită articulara, artrită, osteoartrita, periartrita, osteita, osteomielita, periostita. TIPURILE DE INFLAMAȚII Complexitatea condițiilor în care se instalează procesul inflamator, evoluția lui diferită în timp cât și predominantă în exteriorizarea lui morfologica a anumitor elemente permit identificarea unor diverse tipuri, după unghiul de vedere al specialistului. Împlântarea sau nidarea oului în uterul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unor diverse tipuri, după unghiul de vedere al specialistului. Împlântarea sau nidarea oului în uterul matern este însoțită de o reacție inflamatorie de intensități variabile care se stinge odată cu acceptarea noului venit, embrionul putând fi considerat o adevarată grefa; este inflamația fiziologica. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 49 Inocularea unui vaccin antrenează o reacție locală sau regională, manifestată prin congestie, edem și acumulări celulare mai mult sau mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
putând fi considerat o adevarată grefa; este inflamația fiziologica. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 49 Inocularea unui vaccin antrenează o reacție locală sau regională, manifestată prin congestie, edem și acumulări celulare mai mult sau mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
regională, manifestată prin congestie, edem și acumulări celulare mai mult sau mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mai putin intense, care dispar în câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
câteva zile - inflamația imunologica sau cu substrat imun. Pătrunderea în organism a unui agent patogen care depășește pragul adaptabilității fiziologice locale determina apariția inflamației patologice, obiectul propriu-zis al morfopatologiei. Din punct de vedere etiologic inflamațiile pot fi: septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
septice și aseptice. Inflamațiile septice sunt produse de virusuri, bacterii, miceți, paraziți, ca expresie a unei interrelații dinamice între gazda și agentul biotic, fiecare cu mecanismele lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lui defensive și ofensive, fiecare capabil de adaptare și schimbare a tacticii de luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul inflamator
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
luptă. Inflamațiile aseptice sunt mai usor suportabile și uneori au chiar un efect stimulator (abcesul de fixație produs de uleiul de terebentinăă. Din punctul de vedere evolutiv, inflamațiile pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul inflamator acționează concomitent sau succesiv de la începutul procesului și până la sfârșitul lui, în două
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
apărarea organismului și refacerea acestuia, cu menținerea echilibrului specific organismului în cauză și supraviețuirea lui. Deși răspunsul inflamator este cel mai important sistem de apărare, nu trebuie omis faptul că el are în același timp și un însemnat potențial nociv. Inflamațiile acute au o durată de 7-14 zile și se caracterizează prin predominantă modificărilor alterative și exsudative, reacțiile proliferative fiind slab reprezentate. Inflamațiile subacute au o durată de 2-3 săptămâni și sunt adesea o prelungire în timp a reacțiilor din faza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]