10,350 matches
-
Tot ceși dorește ea Lui Stephanie Leigh, o prietenă plină de afecțiune și generozitate, care mi-a oferit prima scânteie de inspirație pentru această poveste, și fiicei sale Becky, autoarea jocului de cuvinte minunat de ingenios „boala Oldtimers“. Capitolul 1 — La naiba! înjură Francesca, holbându-se la fotografia imensă a fostului ei logodnic și a miresei lui zâmbărețe care ocupa jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
împlinire după ce o s-o închei. Cum ar fi să-și facă programarea la doctor. Simțindu-se mai stăpână pe ea, își deschise agenda și încercă să-și dea seama când trebuia să-i vină ciclul, dorindu-și să fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să iasă de la un proces ca să-și cumpere tampoane. Își răsfoi iar agenda. O năpădi un val de panică, rece ca gheața. Procesul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am avut multă treabă acolo. Traforajul, după Bărcilă Acum fac cruce. Și coșuleț traforat pot. Inele, cruciulițe, casete. Din lemn, din plexiglas. Ca să nu mă plictisesc. Să-mi ocup timpul. Am un coleg care le desenează. Nu e chiar tipar, inspirația o luăm din diverse locuri și modelul e unic, că-i desenat o dată și, dup-aia, se aruncă. Deci facem modelul - modelul crucii, de exemplu, are foarte multe decupături în interior, care sunt desenate pe hârtie și trecute apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
apoi nu m-am mai dus pe acolo. Eram copil. Cu furate, am trecut cu bine de un incident, când am stat în pat, fără să mișc o mână sau un picior. În zona Tineretului, acolo stăteam. Dacă aveai proasta inspirație să treci noaptea prin Parcul Tineretului, erai bătut și cu banii luați, pentru că era zona nimănui. Acolo veneau golanii din Ferentari, Rahova și Berceni, și fiind la mine acasă, cum se spunea, evident, mă încumetam să mă duc, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Prin aceasta ei se apropie (...) mai cu seamă de Baudelaire”. Distincție corectă, care îi dă recenzentului prilejul unei identificări cu noua poetică antilivrescă și antiestetizantă: „La poeții de azi se simte hotărîrea fermă de a scăpa de orice artă de inspirație falsă din cărți, așa cum fac 9/10 din poeții noștri, de a scăpa de orice estetism și afecțiune”. Nota bene, Vinea citise volumul Fire de iarbă în traducere franceză, împrumutîndu-l de la Arghezi... (v. «A nu se da cărți cu împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poeți aflați în răspăr cu timpul și observă că „prefața nu izbutește și nici nu pretinde să precizeze în ce anume constă «spiritul modern»”. Recenzentul lasă să se întrevadă opțiunile sale poetice: „au fost lăsați deoparte, fără milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proaspete. (...) Cuvîntul nou ori cuvîntul uitat învie sub pana scriitorului sub constrîngerea minței lui căutătoare de limpezime, zeloasă de a imagina, de a defini și a expune. O vedenie cu totul particulară îl duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va mirosi și mesteca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gen literar: Poemul, spre care tind toate încercările cu pretenție de ritm, imagini și idee”. În numele Poemului unificator sînt respinse „fruntariile” fixate artificial de către „școlile de litere” între diversele formule literare. La Adrian Maniu, „poet și poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui Cibicioc, unde pitorescul artei naive și noutatea sursei de inspirație (tîrgurile evreiești moldave) sînt puse - ca și în cazul comentariului semnat de B. Fundoianu - alături de modelul „neîndatorat nici unui pastiș” al lui Ion Creangă. Un comentariu ironic despre romanul popular Americana îndrăgostită al lui Vasile Pop, emigrant în Statele Unite, și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aceste raze, fără tuburi, fără cacheturi, fără prezervative. Ce ne privește dacă un critic sau altul exige încă aceste precauțiuni de policlinică, atunci cînd se vrea fecundat?”, punînd în discuție domeniul de valabilitate poetică al doctrinei suprarealiste, pornind de la reabilitarea inspirației iraționale: „André Breton descoperă ochilor noștri cîmpurile magnetice ale inspirației. Este oare rezultatul unui asemenea dicteu, al unei asemenea curse printre mistere, poezie? Fără îndoială, de vreme ce însuși procesul de creație a naturii, zămislitoare de viață și forme, este poezia”. Voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
privește dacă un critic sau altul exige încă aceste precauțiuni de policlinică, atunci cînd se vrea fecundat?”, punînd în discuție domeniul de valabilitate poetică al doctrinei suprarealiste, pornind de la reabilitarea inspirației iraționale: „André Breton descoperă ochilor noștri cîmpurile magnetice ale inspirației. Este oare rezultatul unui asemenea dicteu, al unei asemenea curse printre mistere, poezie? Fără îndoială, de vreme ce însuși procesul de creație a naturii, zămislitoare de viață și forme, este poezia”. Voința de mimesis nu dispare, devine doar „esențială”, „organică” și „creatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la fel ca și în vechea artă a hegemoniei conștientului, a rațiunii și a logicei. Unui anumit conștient îi corespunde inconștientul care-l determină”. După cum se vede, Vinea sesizează prompt una dintre contradicțiile interne ale suprarealismului, interogîndu-se asupra conflictului dintre „inspirația” romantică și raționalismul scientist al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l determină”. După cum se vede, Vinea sesizează prompt una dintre contradicțiile interne ale suprarealismului, interogîndu-se asupra conflictului dintre „inspirația” romantică și raționalismul scientist al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din uzine sau porturi etc., înlăturînd sau reducînd la ceva accidental alte teme — sentimentul naturei, lirismul izvorît din aprofundarea unor emoțiuni intime — e ceva antiliterar și nelogic, mai ales cînd se vorbește de lărgirea domeniului poetic. Introducînd elemente nouă de inspirație nu trebuie să elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că literatura a rămas prea mult timp în Italia departe de curentele regeneratoare din alte țări și că o modernisare a ei, în toate direcțiile, se impunea. Sub sugestiuni din Franța, dînșii au însemnat în programul lor cîteva idei juste — inspirația din vieața modernă și, în ce privește forma, principiul versificației libere, amîndouă luate de la simboliști și continuatorii lor, deși Marinetti și tovarășii săi nu vreau parcă să o recunoască, nu o mărturisesc fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o notiță din nr. 45, volumul Lîngă pămînt - considerat de critică un „viraj” către tradiționalismul htonic - este prezentat ca un alt fel de inovație, mai subtilă și mai profundă: „Poemul Salomeii nu ascundea decît celor ce nu puteau să vadă inspirația simplă ca un șipot de munte, fondul îmbelșugat și fraged al poetului de lîngă pămînt, Adrian Maniu. Incursiunile simboliste de odinioară au rămas simple amintiri și simple aventuri. Maniu a rămas însă un inovator temerar al poeziei românești, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se dovedește a fi cel formulat de către B. Fundoianu, într-un comentariu pe marginea lucrării lui G. Ibrăileanu, „Spiritul critic în cultura românească“, în Sburătorul literar, 10 noiembrie 1922. Contestînd ideea purității folclorului autohton - și, ca atare, „specificul românesc” al inspirației autorilor romantici sau postromantici -, poetul „Priveliștilor“ consideră că, la fel ca în cazul Rusiei din secolul al XIX-lea, „aportul personal european” al României rămîne un deziderat. Pe urmele lui Jules de Gaultier, el vede în statutul de „colonie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea ei de azi»”. Relațiile privilegiate ale Contimporanului cu avangarda belgiană sînt ilustrate inclusiv prin semnalarea ecourilor „expoziționale” românești în presa (socialistă) din Belgia: „La Wallonie (organ cotidian al democrației socialiste Liege), anunță participarea pictorilor belgieni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care acesta se așază: „Patmos este ostrovul unde un evreu elinizat a scris una dintre cele mai frumoase cărți de coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al imaginei”, Voronca este privit ca un autor de „caleidoscoape paralele”. Poezia franceză a lui B. Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul lui Voronca (autor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
odată? Emma ia șireturile corsetului și trage zdravăn, strîngînd materialul cu Încă un centimetru, dar lăsînd vreo trei de piele bronzată să se ițească printre legături. Ei bine, Îmi spun eu, cu senzația că urmăresc o farsă, măcar am avut inspirația să mă duc la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face În patru, astfel Încît să nu se mai vadă prin ei, apoi Îi așează cu grijă pe spatele meu, dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu mine ne-am Întors acasă. L-am Îmbăiat și hrănit pe Tom, i-am citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde: — Cred că sînt foarte drăguțe. Foarte drăguțe. — Dar Gregory? Păreai să te Înțelegi excelent cu el. — Chiar așa e. A fost și el la prînzul ăla, la care m-am dus săptămîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mizeria în care se zbătea. Cineva, aflând ce i s-a întâmplat, s-a luat de el cu prilejul unei petreceri la curte, întrebându-l: - Prietene, ai reușit să faci rost de locul de veci? La care nobilul a avut inspirația să-i răspundă: - Am avut de gând, ce-i drept, la San Giovanni, dar nu-mi convine să-mi aflu odihna de veci alături de un rege eretic, care, în primul rând, a umplut orașul de străini dornici să ne spurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de serviciu, adică În Încăperea aceea mare, din spate, unde Înainte fusese tipografia și, mai Înainte de asta, când Încă mai funcționa fabrica, fuseseră amplasate mașinile pentru săpun. Dar Zero răspunse că nu avea chef să meargă la culcare. Îi venise inspirația. Prietenii nu-i cerură să-și schimbe ideea. Trebuiau să respecte mofturile unui artist. Zero simțea nevoia de a dărui noaptea aceasta posterității. Trebuia să-și scrijelească numele undeva. Asta nu i-o spusese niciodată Ei. Era un lucru numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dobândită În toți anii În care fusese parlamentar Îl Îmbogățise cu o neprețuită putere de a masca până și cea mai rușinoasă lipsă de idei, printr-un discurs fățarnic și bine concertat. Privi În jurul său căutându-și o sursă de inspirație - o idee, ar fi dat milioane pentru o umbră de idee prin care să-și lege poliloghia anterioară despre criza familiei de realitatea cruntă a ascultătorilor săi, pensionari și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]