5,195 matches
-
rămânând mereu aceleași. Există vreo mie de versiuni ale vieții lui Isus, dar niciuna nu poate fi verificată. Dar nu există decât un lac Tiberiada, un același profil albăstrui al munților care-l înconjoară, și ușorul clipocit al valurilor sale izbindu-se de maluri, oricine se poate îmbiba cu zgomotul lor, prozaic și fără să supere pe nimeni. Prin mijlocirea seninătății climatului, a smochinilor și a cactușilor, o vicleană tentativă de a mă asimila se baza pe un postulat fragil. Mizasem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind, mă privește cu coada ochiului și zâmbește fericit. Și așa mergem noi foarte multă vreme prin locuri neumblate, izbindu-ne de cioate, coborând văi prăpăstioase și urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de asemenea materie, încălțați cu opinci, negri la față, cu păr și barbă lungă și nepieptănată, armați numai cu arc și coase; astfel aleargă în mare număr și cu o necrezută îndemânare de-alungul și latul acelor păduri și munți și izbesc deodată din toate părțile, în fruntea, mijlocul și coada oastei inamice, și mai cu seamă nopțile nu lasă de loc în pace pe inamic prin neîncetate năvale și prăzi. * V. Veranțiu Armele principale ale Moldovenilor sunt: scutul, sulița, săgeata, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
reprezentat nu în ce are mai bun (totuși un autoportret și o țărancă de la Rucăr călare); Andreescu are câteva lucrări de prima mână; Luchian are o splendidă sală, plină de lumină, coloare și poezie: fiecare bucată are preț. Am fost izbit până în inimă de farmecul artei lui, de lirismul și sinceritatea care sunt caracteristice lui Luchian. Mi-am adus aminte de prietinia pe care am legat-o dintr-o dată cu el (în 905-906), care a ținut puțină vreme (pe urmă eu am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
binefacerile geniului lor. Primii îi pot suscita inamici între popoarele vecine; oamenii de talent și de geniu îi aduc respectul lumii întregi. Ochii noștri sunt impresionați de imaginile obiectelor mai mult decât obiectele în sine, de asemeni spiritul nostru e izbit de opiniile pe care lumea le are despre fapte, decât de faptele în sine. În politică, guvernul e mijlocul, iar bunăstarea publică, scopul. Bătrânii se servesc mai mult de memorie decât de imaginație. (Scriitorii tineri imaginează fapte; cei ajunși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a forțelor magice ce ar asigura o viitoare izbândă asupra stihiilor, deci vizează repetabilitatea actului. Săgetarea are efect ordonator, ea vine din direcție sacră: „În genunchi cădea,/ Arcu-și întindea,/ Arcu ș-o săgeată;/ Ținta-i țintuită/ Pe cerb mi-l izbea,/ La spate din dreapta,/ Cerbul sus sărea/ Și se blestema” (Peceneaga - Tulcea). „Dreapta și îndemânarea vădesc puritate și favoarea divină”, învestirea cu puteri civilizatoare exercitate din unghiul magic anihilează puterile fiarei și permite contactul cu aceasta: „Pe cerb mi-l lua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cât mai rapidă. Tu nu ai decât să te familiarizezi la referentura Peru cu toată problematica oficiului, cu cerințele ministerului la care ambasada nu a răspuns încă și cu multe alte aspecte, inclusiv de ordin consular de care te vei izbi acolo. Prima mea preocupare a fost să-mi împrospătez cunoștințele despre Peru și să le completez cu lecturi despre istoria, cultura, condițiile geografice, de climă și, evident, de trai cotidian. Știam unele date elementare despre această regiune, dar mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ambasador. De bagaje mă ocup eu. Dacă vreți, mergeți la dânsul. Însoțit de Oprișan, am urcat spre biroul șefului de misiune, care mă aștepta în capul scărilor. Bine ați venit, tovarășe diplomat, v-am așteptat de săptămâna trecută. M-a izbit repetarea cu aceleași cuvinte a reproșului, lansat de șofer și m-am gândit că cei doi discutaseră despre mine. Nu mă deranja prietenia sau, poate, numai colaborarea dintre cele două extreme ale personalului ambasadei, eram doar sesizat de obrăznicia șoferului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din Paris și după plecarea acestuia, din obișnuință, am folosit respectiva intrare. Când am deschis ușa grea de metal, pe lângă urechea dreaptă, am auzit un șuierat, apoi geamul de la locul de muncă al portarului se sparse și un cartuș se izbi de pereți, după care milițianul din post mă lămuri: Pe cartușul ăsta cred că a fost scris numele dumneavoastră, vă era destinat, noi până acum nu am avut un tir atât de precis. Milițianul culese de pe ciment cartușul, mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
graniță dintre Bucovina și Galiția. Generalul Iliescu a fost însărcinat ca să facă traseul exact al acestor linii, ținând seama, pe lângă situația etnografică și de necesitățile apărării naționale... Înspre Ungaria, Aliații au admis granița cerută de noi. La Ceremuș, ne-am izbit însă de ruși. Petersburgul ar fi vrut să ne mai ia un colț din Nordul Bucovinei, părțile rutenizate, dar Brătianu stărui ca să ni se dea Bucovina întreagă, arătând că dacă la Nordul ei câteva sate sunt rutenizate, aceasta se datorește
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
hotărî ziua de 4 august 1916. Grija de căpetenie a lui Brătianu era ca nu cumva Puterile Centrale să prindă de veste că ne-am hotărât așa încât să putem, a doua zi după decretarea mobilizării, trece Carpații fără a ne izbi de o serioasă împotrivire. Dacă aflau de încheierea tratatului cu Aliații, prețul acestei indiscrețiuni era să fie mari jertfe pentru armata noastră. Așa fiind, Brătianu s-a înconjurat de toate garanțiile posibile ca să nu se poată afla că a ajuns
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mai pus-o colegilor noștri: o generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce (ar) rămâne după "decesul" generației noastre? Ca dintr-un Titanic izbit de aisbergul tranziției, din generația noastră rămân, cum de altfel era firesc să se întâmple, niște bărci cu grupări literare sau scriitori care au luat totul pe cont propriu. Dacă din generația '80 rămân câțiva scriitori importanți, lupta ei n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încă un statut incert, lăsate parcă la jumătatea drumului. Înțelegerea acestei literaturi e ca un palimpsest în lucru. Întâlnim pe suprafața lui ștersături, corecturi, suprapuneri, operația fiind începută sub regimul trecut, în diverse etape. E adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
răspuns la o întrebare pe care nu ți-am pus-o...! Răspunsul la întrebarea ta ne(spusă) este: "?!". Îți mulțumesc fratern. Iași, ianuarie 2003 MUZEUL LITERATURII ROMÂNE (Revista "Antiteze", nr. 13, 2002) Matei VIȘNIEC Când mă întorc la Rădăuți mă izbesc de o persoană care sunt tot eu și care continuă să trăiască acolo și care îmi surâde ironic în față și-mi spune: chiar nu îți dai seama că n-ai plecat niciodată de aici, că totul n-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întorc la Rădăuți, în orașul în care m-am născut. Am impresia de fiecare dată că nu am plecat de fapt niciodată din el. Când mă întorc la Rădăuți ca să-mi văd părinții sau pentru câteva zile de vacanță, mă izbesc de un alt om, de o persoană care sunt tot eu și care continuă să trăiască acolo și care îmi surâde ironic în față și-mi spune: chiar nu îți dai seama că n-ai plecat niciodată de aici, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
memoria ei parcă sporea, asemenea unui izvor care nu se mai termină, dimpotrivă se limpezește pe măsură ce iei din el. Oamă bună și de ominie, îi zicea din când în când mamei moașa Ileana, dă-ți în ori! Iar când te izbești de asemenea cuvinte, cu ființa ta de tânăr poet al limbii române vii, în timp ce lucrezi ceva neînsemnt în gădina casei, nu poți face un pas mai departe. Și astfel afli că nu numai pomul face poamă, ci și omul avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
A trăi în Maramureș este un certificat de valoare 304 Lucian VASILIU Într-un fel Iașul mi-a devenit tată... discuție liberă cu Lucian Vasiliu, potcovarul de inorogi Error! Bookmark not defined. Matei VIȘNIEC Când mă întorc la Rădăuți mă izbesc de o persoană care sunt tot eu și care continuă să trăiască acolo și care îmi surâde ironic în față și-mi spune: chiar nu îți dai seama că n-ai plecat niciodată de aici, că totul n-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe Golgota Calea a urcat-o greu Și Fiul Lui Dumnezeu. Greu urca, se poticnea Și popasuri mari făcea. Multă lume Îl urma: Unii Îl loveau cu ură Peste Sfânta Lui Făptură Alții mâna ridicau Și cu bici de plumb izbeau Însă alții lăcrimau... Iisus cu carnea arsă Dar cu inima duioasă Privea lumea-npătimită Și la rău dezlănțuită Când a fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit Și văzând că
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Copoiu’, Marinaru’ și Joe Mexicanu’. Mulți sînt acum morți, iar alții sînt la răcoare. Nu mai vezi junkeri care așteptă legătura la intersecția dintre Broadway și 103. Legătura a plecat În altă parte. Dar aura mărfii e Încă acolo. Te izbește la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat cînd te-ndepărtezi. Joe Mexicanu’ avea o față subțire, un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Lexington, unde știau un doctor, ca să se rezolve Înainte să fie scoși din funcție de lipsa mărfii. Au venit amîndoi a doua zi, pe la prînz. Sol Bloom era un tip gras, cu o față greoaie, de evreu. Aerul de țepar te izbea. Cu el mai era un tip scund și firav, pe nume Bunky. Bunky ar fi arătat ca un fermier bătrîn sau ca orice bătrîn slab și stafidit, dacă n-ar fi fost ochii lui cenușii, senini și reci din spatele ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am zis: „Am cinzeș’cinci de ani și nu v-am dat În primire nimic pînă acum. Mai repede mă vedeți mort”. Povestind despre o ședere la răcoare În Atlanta, cînd s-a lăsat „la rece”: - Paișpe zile m-am izbit cu capul de perete și mi-a dat sîngele pe ochi și pe nas. CÎnd venea gaboru’, Îl scuipam În față. Venind de la el, povestirile astea aveau o anumită calitate epică. Benny era alt trăgător evreu veteran din New York. Fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
întruna, cu culori bătătoare la ochi și fireturi anastonice, erau singura preocupare a conducătorilor clandestini ai statului. Amănunt care scandaliza pe atașații străini și provoca rapoarte nefavorabile. Regele Alexandru al Serbiei, venit pentru nesocotitele serbări de la Cas telul Peleș, fu izbit de această situațiune și trebuie să fi influențat pe rege. Era, într adevăr, anormal ca în starea de plâns a finanțelor, când nu se dădea de mâncare recruților în primele zile ale concentrării, când îi trimitea la muncă la particulari
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la sfântă Duminică, adică pe un tărâm de basm, îl trece prin locuri a caror minunăție e luată din sarcina prozei și lăsată pe seama versurilor, ca pentru a se simți în totul schimbarea tărâmurilor. Cititorul lui Creangă este mai întâi izbit de mulțimea mijloacelor tipice ale operei sale. O mare parte din energia expresiva a graiului românesc a fost pusă la contribuție în paginile operei lui. Imaginile, metaforele, comparațiile lui Creangă sunt proverbe sau zicători tipice poporului, expresii scoase din inimă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în vecinătatea imediată a pieței cu același nume, azi Piața Charles de Gaulle. Am sunat, cineva ne-a deschis, conducându-ne într-un living cu ferestre mari, unde, după ce am așteptat câteva minute, a intrat poetul, neînsoțit. Ce m-a izbit îndată au fost pașii repezi făcuți de Arghezi, siguranța mișcărilor de om în toată puterea. Imaginea contrasta frapant cu aceea a neajutorării fizice pe care-o aveam despre poet de la cele câteva apariții în săli publice. Acolo pășea încet, ezitant
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Nu știam atunci că vestitele lui înfurieri erau adeseori jucate, componente ale unei tactici. Nu-și ieșea din fire chiar din senin și nici față de oricine. Și într-adevăr, întâlnirea cu Stancu nu mi-a confirmat aprehensiunile. Ce m-a izbit din prima clipă a fost tocmai perfecta lui politețe de om vechi, o politețe dezinteresată, ca să zic așa, pentru că în fond, cine eram eu? Un tinerel care-i aducea niște corecturi de la tipografie. Când am intrat, introdus de Neli Arsenescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]