5,988 matches
-
-a, acesta fiind prieten cu Stoicănescu și „membru al complotului”. Se considera că generalul Dragalina avea „o mare autoritate”, ținând cont de funcțiile deținute anterior în armată și ca fost guvernator al Bucovinei. Stoicănescu îi mai comunicase lui Schmidt că „legionarii au în statul-major general un rând de complotiști care vor participa la insurecția împotriva armatelor sovietice”. Membrii „complotului” pregăteau „insurecția garnizoanelor din marile orașe ale României”. în noiembrie 1944, când comandamentul sovietic ceruse desființarea unor garnizoane din orașe, generalul Borcescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
organiza la București o insurecție populară, patronată chiar de Rădescu”. Există și alte surse care conțin referiri la unele întâlniri desfășurate, la finele lunii noiembrie și începutul lunii decembrie 1944, între generalul Rădescu, atunci șef al Marelui Stat-Major, și liderii legionari Georgescu și Bidianu tocmai pe subiectul rezistenței. Generalului îi era evidentă pierderea războiului de către Germania, ceea ce legionarii simiști nu vedeau, organizând și un „guvern” în exil. Rădescu era de părere că războiul avea să se termine nu în favoarea sovieticilor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la unele întâlniri desfășurate, la finele lunii noiembrie și începutul lunii decembrie 1944, între generalul Rădescu, atunci șef al Marelui Stat-Major, și liderii legionari Georgescu și Bidianu tocmai pe subiectul rezistenței. Generalului îi era evidentă pierderea războiului de către Germania, ceea ce legionarii simiști nu vedeau, organizând și un „guvern” în exil. Rădescu era de părere că războiul avea să se termine nu în favoarea sovieticilor, ci a anglo-americanilor, de aceea Marele Stat-Major și generalii români trebuiau să-l ajute pe rege și să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
politicii interne urmau a fi concesiile față de URSS și combaterea partidelor de stânga. îndeplinirea cerințelor sovietice avea un scop precis: menținerea unui număr cât mai mare de unități militare românești în țară. Generalul Rădescu le-a cerut interlocutorilor săi ca legionarii din România să păstreze liniștea și să nu execute instrucțiunile lui Horia Sima transmise la radio „Donau”. Chiar dacă Rădescu a devenit cunoscut prin poziția sa hotărât anticomunistă, speranța complotiștilor legionari în disponibilitatea lui pentru o lovitură progermană în România era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în țară. Generalul Rădescu le-a cerut interlocutorilor săi ca legionarii din România să păstreze liniștea și să nu execute instrucțiunile lui Horia Sima transmise la radio „Donau”. Chiar dacă Rădescu a devenit cunoscut prin poziția sa hotărât anticomunistă, speranța complotiștilor legionari în disponibilitatea lui pentru o lovitură progermană în România era departe de realitate. H. Sima avea să relateze că Stoicănescu mai găsise un susținător la București în persoana generalului Bratan (Ștefan Bardan?), (sub)șeful Marelui Stat-Major al Armatei Române. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcuseră parte anterior din partide ori fuseseră apolitici. Pe toți îi unea îndeosebi profesarea unui naționalism de tip conservator, împănat cu achizițiile făcute de extrema dreaptă în anii ’20-’30. în timpul scurtei lor guvernări alături de Antonescu (septembrie 1940 - ianuarie 1941), legionarii nu reușiseră să-și apropie prea mulți ofițeri superiori, exceptându-l, se pare, pe generalul Coroamă, care în septembrie 1940 jucase un rol important în determinarea regelui Carol al II-lea să abdice. Campania din răsărit (1941-1944) a fost purtată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ai cărei conducători a stabilit că, în cazul contraofensivei germane, să rupă frontul antihitlerist și să treacă cu trupele sale de partea armatei germane; a înlesnit trecerea în Germania, prin liniile frontului Armatei a 4-a, a unui detașament de legionari și a mai multor ofițeri români, considerați criminali de război; activitatea sa pe frontul antisovietic, unde a îndeplinit funcția de comandant al Corpului de vânători de munte (1941-1944) și al Corpului 3 armată (1944), ale căror unități au avut numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regele Mihai, mareșalul R.I. Malinovski avea să sublinieze că fusese „mirat” cât de mulți ofițeri români erau implicați în pregătirea unei lovituri de stat în România. Fără îndoială, mareșalul sovietic avea în vedere acțiunile subversive inițiate de germani și de legionari împreună cu ofițerii români nemulțumiți de situația existentă în țară și de maniera în care era tratată armata română de către cea sovietică. Sovieticii oricum nu avuseseră încredere în generalii români, care în cea mai mare parte luptaseră pe frontul de răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
start sortit eșecului, și cu completarea că între arestarea sa și schimbările politice de la București, din martie 1945, a fost „o strânsă relație” sau că totul a fost o înscenare sovietică, combinată cu o operațiune abilă de intoxicare, întreprinsă de legionari. Considerăm că armata română din nordul Ungariei și sudul Slovaciei, complet încadrată în dispozitivul sovietic și având mari lipsuri în dotare și aprovizionare, dar și efective reduse, în plus aflată departe de țară, se găsea în imposibilitatea de a participa
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în acel moment. Opinăm că în „cazul Avramescu” sunt încă unele chestiuni necunoscute pentru a risca evaluări definitive. Spulberarea iluziilor germane și legionare 9.1 . Un zbor cu destinație schimbată. Capturarea lui A. Schmidt și C. Stoicănescu Dincolo de retorica proprie legionarilor, adică de luare a unor dorințe drept realitate, pregătirile pentru o acțiune antisovietică în România erau foarte înaintate la sfârșitul lunii ianuarie 1945. însă operația s-a prăbușit din cauza unei situații neprevăzute. După cum aminteam, la București funcționau, înainte de 23 august
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Bucovina: cu Vladimir Macoviciuc, care acționa în zonă dinainte de 23 august 1944, și cu Oreste Masichevici, reprezentant al naționaliștilor ucraineni în regiunea menționată. Serviciile secrete românești aveau să consemneze în documentele interne despre Constantin Stoicănescu și misiunea lui: „apreciat de legionari ca un adevărat «cap politic», care avea misiunea de a angrena întreaga mișcare legionară în centrele de rezistență”. Stoicănescu a luat legătura cu fruntașii legionari moderați din țară, încercând să-i convingă de necesitatea organizării centrelor de rezistență. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
românești aveau să consemneze în documentele interne despre Constantin Stoicănescu și misiunea lui: „apreciat de legionari ca un adevărat «cap politic», care avea misiunea de a angrena întreaga mișcare legionară în centrele de rezistență”. Stoicănescu a luat legătura cu fruntașii legionari moderați din țară, încercând să-i convingă de necesitatea organizării centrelor de rezistență. A fost un insucces, moderații apreciind că ralierea la inițiativa germană ar fi fost o aventură cu consecințe incalculabile pentru Legiune. Moderații se orientau spre partidele istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Germania înainte de Anul Nou, pentru a-l informa pe Himmler despre situația din România și despre „complotul legionar”. Liderul GEG îl rugase pe Stoicănescu încă din decembrie 1944 să-i organizeze zborul spre Germania, cei doi trebuind să plece împreună. Legionarul urma să-l pună la curent pe Sima cu „mersul pregătirilor răscoalei”, dar și să primească noi dispoziții. Ulterior, cei doi s-ar fi întors în România pentru a-l asigura pe generalul Avramescu că germanii vor întreprinde ofensiva cerută
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că a decedat în celebrul lagăr de la Vorkuta, dincolo de Cercul Polar, în 1948, sau în Donbas, în 1950. în privința lui C. Stoicănescu, acesta a dispărut fără urmă, ultima știre despre el fiind din spitalul celebrei închisori Butârsk. în țară, liderii legionari nici măcar nu știau exact când fusese arestat de NKVD, aproximând producerea acestui fapt în toamna anului 1944. Profesorul de teologie Ion V. Georgescu, cel care îl ajutase pe Stoicănescu să pătrundă în diferite cercuri politice românești, avea să fie răpit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
englezii și americanii. Este adevărat că nu li se răspunde cu aceeași monedă, mai ales la Londra. Englezii sunt acum prea intimidați și prea neputincioși pentru a putea să riște să se opună deschis sovieticilor”. 9 martie 1945: “în România, legionarii au recurs, în ultima vreme, la toate mijloacele, pentru a le produce greutăți sovieticilor. în ceea ce ne privește, suntem pe cale să creăm o mare organizație de partizani în regiunile ocupate din Germania Orientală. Desigur, va trebui multă vreme pentru ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poliției să deschidă focul; 3. pregătise „un complot împotriva Armatei Roșii și, în acest scop, trupe române de până la 70.000 de oameni au fost concentrate în Capitală” (sublinierea ne aparține). între altele, primul-ministru era incriminat că îi reactivase pe legionari, pe susținătorii lui Antonescu și „rămășițe din rețeaua de agenți hitleriști din România”, încercând să-i folosească în încercarea sa de lovitură de stat. Nicolae Rădescu avea să respingă ulterior toate aceste învinuiri. O întrebare se impune: au avut vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Antonescu și „rămășițe din rețeaua de agenți hitleriști din România”, încercând să-i folosească în încercarea sa de lovitură de stat. Nicolae Rădescu avea să respingă ulterior toate aceste învinuiri. O întrebare se impune: au avut vreo influență directă acțiunile legionarilor, agenților germani și ale unor ofițeri români în decizia sovieticilor de a impune guvernul Groza? în memoriile sale, Horia Sima nota că s-a aflat târziu despre capturarea lui Stoicănescu și a lui Schmidt. Ceea ce se spera a se termina
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
generalului Nicolae Rădescu din fruntea guvernului de la București și instaurarea unui cabinet prosovietic. însă numele ultimului premier al vechii Românii a fost vehiculat în legătură cu așa-numitul complot antisovietic fără ca el să fie realmente implicat. Anticomunismul său nu viza asocierea cu legionarii și naziștii, poate cel mult folosirea „deranjamentelor” provocate de aceștia sovieticilor. „23 august invers” - epilogul unei acțiuni eșuate Acțiunile rezistenței armate progermane nu au încetat o dată cu eșuarea „planului Stoicănescu”. Jandarmeria română vehicula în primăvara anului 1945 informații privind existența grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
invers” - epilogul unei acțiuni eșuate Acțiunile rezistenței armate progermane nu au încetat o dată cu eșuarea „planului Stoicănescu”. Jandarmeria română vehicula în primăvara anului 1945 informații privind existența grupurilor înarmate formate din etnici germani, care în colaborare cu agenții germani și cu legionarii parașutați aveau să treacă la acțiuni de sabotaj, „data de plecare” fiind 1 martie. După instalarea guvernului Groza, acțiunile contra legionarilor și agenților germani aveau să ia amploare. Ordinele emise de Direcția Generală a Poliției, în lunile martie-aprilie 1945, accentuau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anului 1945 informații privind existența grupurilor înarmate formate din etnici germani, care în colaborare cu agenții germani și cu legionarii parașutați aveau să treacă la acțiuni de sabotaj, „data de plecare” fiind 1 martie. După instalarea guvernului Groza, acțiunile contra legionarilor și agenților germani aveau să ia amploare. Ordinele emise de Direcția Generală a Poliției, în lunile martie-aprilie 1945, accentuau că principalele probleme către care trebuia să se îndrepte acțiunea informativă erau reprezentate de „activitatea subversivă a elementelor legionare” și „activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trebuia să se îndrepte acțiunea informativă erau reprezentate de „activitatea subversivă a elementelor legionare” și „activitatea de subminare a autorităților de stat, dusă de elementele germano-hitleriste”. Documentele provenind de la structurile de forță ale statului român dezvăluie intensificarea activității clandestine a legionarilor și etnicilor germani în primăvara anului 1945. în consecință, în teritoriu se luau măsuri pentru identificarea nominală a tuturor membrilor formațiunilor politice de extrema dreaptă, în primul rând legionari, dar și cuziști (membri ai fostei Ligi a Apărării Național Creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
structurile de forță ale statului român dezvăluie intensificarea activității clandestine a legionarilor și etnicilor germani în primăvara anului 1945. în consecință, în teritoriu se luau măsuri pentru identificarea nominală a tuturor membrilor formațiunilor politice de extrema dreaptă, în primul rând legionari, dar și cuziști (membri ai fostei Ligi a Apărării Național Creștine). într-un raport înaintat de către NKVD liderilor sovietici, la 15 martie 1945, cu privire la organizațiile legionare din România, se amintea că din sursă sovietică („sursa noastră”) se aflase că la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
grupelor de luptă; stabilirea de relații cu toate elementele nemulțumite din România, adică din partide, armată, Biserică, din anturajul regelui; atragerea maselor în viitoarea confruntare cu bolșevismul. Sovieticii dețineau informații care semnalau în ultimul timp activități ale parașutiștilor, ale studenților legionari și constituirea cuiburilor de femei. Deși „cunoștea toate planurile și rețeaua de agenți a centrului legionar din Germania”, Siguranța nu luase măsuri energice sau, după cum se nota într-un act al NKVD, „nu asigură utilizarea acestor informații”. După cum aminteam mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în pofida arestărilor, elementele active legionare nu erau știute, recomandându-se oficiilor polițienești să aibă în vedere „culisele conspirative ale organizațiilor prohitleriste”. Rațiunea existenței unei rezistențe progermane în România a încetat, logic, o dată cu capitularea fără condiții a Germaniei. Grupurile înarmate de legionari renunțaseră la o acțiune violentă, rămânând în „expectativă armată”. Cu toate acestea, în primăvara anului 1945, atât înainte, cât și după încheierea războiului în Europa, serviciile de ordine și informații ale Bucureștilor vehiculau date privind plănuirea de către grupurile legionare a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și atentate pe întregul teritoriu al țării, începând cu atacarea personalităților politice guvernamentale, a celor din FND, continuând cu șefii militari sovietici și chiar cu soldații izolați ai Armatei Roșii. Pentru atingerea scopurilor s-ar fi format 15 echipe de legionari, conduse de trimiși ai lui Horia Sima și dirijate personal de acesta. Legionarii ar fi alcătuit echipe cuprinzând opt persoane, asemenea celor parașutate în ultima parte a războiului, care, împreună cu germanii fugiți în zonele montane, formau centrele de rezistență. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]