4,808 matches
-
distrugeri, provocate de hitiți În jurul anului 1600 Î.Hr. Pentru această a doua fază nu posedăm arhive, dar topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ninkixe "Ninki", Gudanumxe "Gudanum", Enlilxe "Enlil", Utuxe "Utu", Nisabaxe "Nisaba". În ceea ce privește textele cu caracter mitologic, greu de Înțeles, divinitățile implicate (Utu, Enlil, Tiamat, Enki) par să confirme matricea sumeriană (pre)dominantă. Mai trebuie semnalat faptul că o secțiune de texte lexicale sumero-eblaite citează o serie de zei sumerieni pentru care se dă totuși și corespondentul local: astfel avem la dispoziție un izvor prețios pentru a descifra o parte dintre procesele de interpretatio a divinităților considerate asemănătoare, care au avut loc În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemenea etichetă, acest refuz se datorează probabil, pe de o parte, legăturii sale, chiar afective, cu vechea școală a lui Durkheim, iar de cealaltă parte, faptului că se simțea străin de procedurile formaliste tipice structuralismului. 2. Izoglose lexicaletc "2. Izoglose lexicale" La nivel pur lexical, unicul element din aria teologică ce se poate reconstitui cu certitudine și care este atestat și În epoca istorică Într-un număr Însemnat de limbi, este termenul „zeu” (cf. Watkins, 1974): În vedică devaxe "deva"-, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se datorează probabil, pe de o parte, legăturii sale, chiar afective, cu vechea școală a lui Durkheim, iar de cealaltă parte, faptului că se simțea străin de procedurile formaliste tipice structuralismului. 2. Izoglose lexicaletc "2. Izoglose lexicale" La nivel pur lexical, unicul element din aria teologică ce se poate reconstitui cu certitudine și care este atestat și În epoca istorică Într-un număr Însemnat de limbi, este termenul „zeu” (cf. Watkins, 1974): În vedică devaxe "deva"-, În avestică da¶va (care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedic brahmán „preot” sau că numele zeului indian Varuna poate fi alăturat numelui grec ouranòs „cer”. În orice caz, chiar dacă vor fi acceptate aceste confruntări și reconstituirile pe care le-ar putea genera, rămâne totuși surprinzătoare (și semnificativă) sărăcia datelor lexicale referitoare la religia indo-europeană. Motivul acestei lipse este, fără Îndoială, accentuarea faptului că nu numele zeului era elementul necesar și fundamental al cultului (deși din alte puncte de vedere are o importanță majoră), ci acțiunea pe care el o exercita
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tripartit era doar modul În care societatea respectivă se analiza pe sine și felul În care membrii săi se comportau (cf. Dumézil, 1968, pp. 15 sqq.). Prin urmare, tocmai În lumina acestei premise trebuie să valorizăm un fapt de ordin lexical, din care uneori s-au extras deducții În mod clar exagerate. S-a observat că, În mai multe limbi indo-europene, termenii care desemnează „preotul”, deși nu se suprapun total, prezintă totuși analogii formale, fiind dezvoltate din rădăcina indo-europeană *bher-, „a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a celor două lexeme indo-europene, cel puțin a formei lingvistice interne: preotul este cel care aduce obiectul jertfei Înaintea (Înspre) zeu, iar jertfirea constă În actul aducerii. Această concluzie este, fără Îndoială, corectă; eroarea apare atunci când, pornind de la aceste date lexicale, se ajunge la extrapolarea unui dat existențial și instituțional, adică reprezentarea preotului ca aparținând unei clase sociale autonome și specializate. Dacă, dimpotrivă, reflectăm asupra naturii pur ideologice a Împărțirii tripartite indo-europene, atunci pare mult mai probabil ca sacerdoțiul să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dian Cécht, care, după cea de-a doua bătălie de la Moytura, pregătește o proteză de argint miraculoasă pentru Nuaduxe "Nuadu" Airgetlámxe "Nuadu Airgetlám", căruia Îi fusese retezată o mână În bătălie. Așadar, identificarea este discutabilă, bazându-se doar pe confruntarea lexicală. La Cezar avem o aluzie la mitul originii galilor: „Toți galii afirmă că se trag din Dis Pater și spun că știu aceasta de la druizi”(De bello galico, VI, 18). Poate părea surprinzător faptul că Cezar a identificat un strămoș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Această temere, pe care grecii trebuie să o fi considerat irațională, se potrivea bine cu Îndrăzneala celților, la fel de irațională În ochii lor. Însă lucrurile stăteau destul de diferit. În cultura indo-europeană se credea că cerul este făcut din piatră, iar urme lexicale ale acestei concepții ajung până În plină epocă istorică: În avestică, asmanînseamnă și „piatră” și „cer”, iar același lucru este valabil și pentru vedicul așman-; În greacă, termenul ³km½n („nicovală”, care, la Început, era o piatră mare) este glosat de Hesychius
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost Îngropate de vii. Nu trebuie totuși generalizată această tendință care era valabilă probabil doar În cazul victimelor umane și este important să ținem cont de faptul că sângele era prezent În ideea de jertfă, după cum o dovedește o informație lexicală: termenul englezesc to bless provine de la germanul bl½dis½n, „a stropi cu sânge (provenit de la jertfe)”. Din datele expuse mai sus reiese clar că obiceiul jertfelor umane În lumea germanică din perioada antică a continuat până În epoca medievală, punându-i-se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul 526 Bibliografie 537 EUROPA PRECREȘTINĂ Religia indo-europenilor (Enrico Campanile) 549 1. Metodologia reconstrucției religiei indo-europene 549 1. Ideologia indo-europeană 549 2. Izoglose lexicale 551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei de a treia funcții 556 5. Clasele sociale și sacerdoțiul În lumea indo-europeană 558 6. Sacrificiul 560 Bibliografie 563 Religia slavilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
registre eterogene ca apartenență, într-o structură de orientare centrifugă, care funcțional rămâne coerentă, fiindcă servește o teoremă unică. C. își compune povestirile în mai multe registre distincte. Unul este realismul de tip behaviorist, înregistrând atitudini, gesturi, dicții și repertorii lexicale, cu meticulozitate de contabil și cu acuratețe de magnetofon HF. La antipod, un altul reunește o serie de Basme de azi, aclimatizând stereotipiile folclorice în decorul citadin contemporan, nu fără o anume notă de stridență. Între ele, bucăți greu clasabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de provincie. Dacă „jurnalistul n-a avut o conștiință estetică pe măsura fanteziei comice” (Constantin Ciopraga), publicistica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
traduire, par exemple, dans la langue roumaine contemporaine, Gargantua et Pantagruel de Rabelais, ouvrage écrit au XVIe siècle ? Îl faut trouver un registre équivalent, mais îl faut admettre que ce travail suppose également une entreprise d'adaptation, surtout au niveau lexical, sémantique et syntaxique. En conclusion, nous préférons voir la soi-disante " dichotomie " des sourciers et des ciblistes dans leur complémentarité, et non en opposition : chacune de ces deux approches apporte șes stratégies utiles au travail traductif. Îl faut trouver un compromis
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un écart culturel considérable entre le texte de départ et le public d'arrivée. Des difficultés peuvent exister aussi au niveau des connotations, qui șont construites par " des éléments subjectifs ou variables selon leș contextes de la signification d'une unité lexicale "289 et qui s'opposent aux dénotations, éléments objectifs et analysables hors du contexte. Pour comprendre le texte traduit, le lecteur doit faire appel aussi aux compléments cognitifs, au sociocontexte ; en plus, îl doit avoir un minimum de connaissances extralinguistiques
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
querelle, où deux poètes-récitants alternent, en se lançant des couples qui se répondent [...]. Cette forme d'organisation poétique se retrouve dans leș civilisations leș plus diverses, indice peut-être de son universalité.1402 Chez Blaga, on identifie plutôt le parallélisme local, lexical et grammatical 1403, qui crée des anaphores. Selon Henry Suhamy, l'anaphore éprouve le besoin des poètes de " retrouver un certain formalisme magique et primitif " : L'anaphore, qui consiste à commencer plusieurs vers, phrases ou membres de phrases successifs par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du traducteur a comme prétexte la fidélité au sens de départ. Pour aider le lecteur à découvrir le riche sémantisme de ce terme, Philippe Loubière choisit de marquer en italique dans le recueil traduit leș mots qui font pârtie de la famille lexicale de " trecere " : Îl reste que dans de nombreux poèmes de ce recueil le verbe " a trece ", passer, ou le substantif " trecere " șont présents et qu'il n'est pas toujours possible de leș traduire ni mot-à-mot, ni chaque fois par le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
leș rues,/[...] îl [le vent] leș change en statues,/[...] leș robes trahissant alors/leș seins, leș hanches encore,/miracles, saints accords. " (Nu crede tu vântului/ Ne crois pas au vent) (Miclău, 1978 : 507). Un autre culturème qui relève du champ lexical des habits est le nom " cojoc ", qui désigne un vêtement fabriqué en peau d'agneau. Dans notre corpus, le terme est traduit par " touloupe " ou " pelisse " : " cojoace cu flăcări de lâna " " touloupes à flammes de laine " (Bunăvestire/Annonciation) (Pop-Curșeu, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par la méthode littérale : " cutreier sferic " " un sphérique allant " (Răsărit magic/Lever magique) (Miclău, 1978 : 433) ; " vis canibal " " rêve cannibal " (Prin toate erele/Par toutes leș ères) (Miclău, 1978 : 533). Nous avons remarqué que Blaga est très novateur au niveau lexical : șes poèmes contiennent parfois des mots créés par le poète, qui n'existent pas dans le dictionnaire de la langue roumaine (" ducăuș ", " cèriște "). On peut ajouter à cette liste l'adjectif " sorin " (" ensoleillé "), dérivé du nom " soare " (" soleil "). Cet adjectif est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lourdeurs qui mènent à de graves altérations de la poéticité du texte de départ. 5. 3. 1. Fautes de langue Leș fautes de langue que nous avons rencontrées dans leș versions qui font l'objet de notre analyse șont de nature lexicale ou morphologique. Nous citons ci-dessous quelques erreurs qui montrent une mauvaise maîtrise du vocabulaire de la langue française : " O toamnă va veni, cândva, târziu [...]. " " Un automne viendra une fois, plus tard [...]. " (O toamnă va veni/ Un automne viendra) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 85
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cierge et le miel. " (Trezire/Éveil) (Villard, 2011 : 57). L'équivalent contextuel du verbe " a aduna " (" ramasser ") est " mêler ", plutôt qu'" amasser ". En plus, le traducteur produit un contresens, traduisant le nom " ceară " (" le miel ") par " le cierge ". Une erreur lexicale généralisée que nous avons identifiée dans le corpus, surtout dans le cas des traducteurs roumains, est illustrée par leș versions ci-dessous : " lepădați-vă coarnele moarte/bătrânilor cerbi " " jetez vos cornes mortes/vieux cerfs " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 307) ; " laissez tomber
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Din gene, ape moarte mi se preling. De mes cils, des eaux mortes se déversent. " (Amintire/Souvenir) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 155). L'équivalent proposé pour le verbe " a se prelinge " (" suinter ") est " se déverser ". L'écart sémantique crée par le choix lexical de la traductrice est évident. " Câteodată spun vorbe câri nu mă cuprind [...]. " " Parfois je dis des paroles où je ne peux pas entrer [...] " (Biografie/Biographie) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 175) ; " Quelquefois je dis des paroles qui ne me couvrent pas [...]. " (Ierunca, 1975 : 3
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
noms qui commencent par une majuscule, afin de souligner un concept ou une idée. Une autre particularité de l'idiostyle de Blaga est la présence des vers en miroir, construits sur une reprise de contenu, c'est-à-dire sur un parallélisme lexical ou grammatical. Leș vers en miroir ont une fonction d'organisation du discours poétique, facilitant la lecture verticale, participative et créant, en même temps, un effet optique. L'analyse du côté sonore du signifiant nous a relevé leș particularités prosodiques
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
code poétique de l'auteur (le chemin, la merveille, le miracle, leș cendres, l'abeille, l'or, leș choses, le bleu, le sang, le conte, le village, l'âtre, le gravier, leș races, leș cristaux, la licorne). Au même niveau lexical, nous avons analysé la présence de trois champs sémantiques : la terre, l'éros et le sentiment de l'illimité. Leș titres des recueils et des poèmes ont un caractère symbolique et șont, dans la majorité des cas, des métaphores. Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
omissions et leș contresens affectent le message poétique. Leș interventions dans l'original se concrétisent dans des modifications de la voix du texte (au niveau des appellatifs ou du registre employé). Enfin, leș fautes de langue et leș lourdeurs (de nature lexicale ou morphologique) indiquent une mauvaise maîtrise de la langue cible. * Dans la dernière pârtie de notre conclusion, nous nous proposons de synthétiser leș décisions récurrentes des traducteurs, ce qui nous permet de voir dans quel cas on peut parler de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]