4,922 matches
-
3; "Heterofonii'; 2 Rapsodii'; 'Missa deconcert'; ' Preludiu pentru orchestră de coarde și cvintet de suflători"; "Muzică de concert"; poemul simfonic "Sarmizegetusa";Serenada pentru Corn și orchestră, șase, cantate (printre care 'Imn Patriei', ' Cântată de Crăciun, Cântată de Anul Nou, 'Cântată' 'lirica', 'Cântată' 'rustica); Concerte pentru diferite instrumente (vioară, flaut, fagot, flaut); trei cvartete de coarde; suite de dansuri (jocuri) populare din diferite zone ale țării (Maramureș, Bihor, Banat, Crișana, Transilvania, Brașov); 12 Marșuri pentru fanfara, ulterior orchestrate pentru orchestră simfonica; muzică
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
-a (16 ianuarie, 2006); Dansuri din ținutul Aradului, pentru orchestră (1 ianuarie, 2006); 12 Marșuri de concert, pentru orchestră (februarie, 2006); Dansuri românești din zona Brașovului, pt. orchestră (februarie, 2006); "Cântată rustica", pentru cor mixt și orchestră (februarie, 2006); "Cântată lirica", pentru cor mixt și orchestră (martie, 2006); Simfonia a VIII-a (mai, 2006); Jocuri din Bihor I, pentru orchestră (iunie, 2006); Coruri bărbătești ÎI (iunie, 2006); Jocuri din Bihor ÎI (iunie, 2006); Simfonia a IX-a (21 iulie, 2006); Simfonia
George Draga () [Corola-website/Science/310324_a_311653]
-
Cunoaște debutul editorial timpuriu: În 1954 îi apare primul volum de versuri intitulat "Inspirații juvenile", urmat, trei ani mai târziu, de "Visări". Critica literară albaneză relevă, la apariția volumelor citate, timbrul de o vibrație aparte, vecină melancoliei, ce razbate din lirica tânărului poet gjirokastrit. Urmează "Secolul meu" (1961), " Ce gândesc munții aceștia" (1964), "Motive cu soare" (1968) și "Timpul" (1976), prin care poetul se implică plenar în cotidian, încercând să răspundă, evident, cu „armele” poeziei, problemelor fundamentale ale epocii. Volumele citate
Ismail Kadare () [Corola-website/Science/310518_a_311847]
-
fertile - poètes roumains. 1951 - 1973)," la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie. Debutului editorial - cu "Vântul cutreieră apele" - îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curți poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeți pe care i-a tâlmăcit în românește și Ilie Constantin): Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul "Tinerii noștri bunici" (1967), prin volumul de
Ilie Constantin () [Corola-website/Science/310574_a_311903]
-
bătrânilor șaizeciști“, „vituperând chiar proletcultic“, „inchizitorii de modă nouă“ ce excelează „în rescrierea biografiilor“, criticul Adrian Dinu Rachieru conchide — parcă din imediata vecinătate a unui Maiorescu profețind lui Eminescu, în 1889 —, în cel mai firesc dintre chipuri: „Suntem convinși că lirica sa, inegală valoric (cum altfel ?), trecând testul primenirii generațiilor, va străluci și în zarea transmodernismului ce va să vină“...» ("Anuarul de martie", Timișoara, II, nr. 2, 2007, p. 76 sq.). • "ORIZONTUL LECTURII" (Editura "Facla", Timișoara, 1983) „Tentativa lui Adrian Dinu
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
să nu lipsească strădania de a distinge între literar și cultural, între literatura adevărată (chiar minoră) și falsurile realist-socialiste.” „Datorită profesionalismului organizării, pertinenței analizelor, echilibrului aprecierilor, "Poeți din Basarabia" a deschis drumul cunoașterii de adâncime a unei bune părți a liricii scrise românește dincolo de Prut, în ultima sută de ani.” • "ION CREANGĂ. SPECTACOLUL DISIMULĂRII" (Editura "DavidPressPrint", Timișoara, 2011) „Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere "spectacolul disimulării".” „Cartea lui Adrian Dinu Rachieru
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
cunoașterea aprofundată a marelui repertoriu și tainele varietății stilistice în abordarea fațetelor atât de felurite ale creației vocale universale și naționale. Începând cu primul recital de lieduri - dat la 18 ianuarie 1955 la Studioul Ateneului - parcurge sute de nestemate ale liricii vocale de cameră și devine paralel, apărând adesea ca solistă a unor programe simfonice, una din cele mai apreciate cântărețe de concert ale vieții muzicale românești. Contribuțiile sale interpretative în redarea "Liedurilor Wesendonck" de Wagner, a "Celor din urmă patru
Elisabeta Neculce-Carțiș () [Corola-website/Science/310782_a_312111]
-
de poeme și se duceau acolo știau că vor fi răsplătiți și vor primi cadouri - la petreceri, căsătorii, turniruri - acompaniindu-se la un instrument muzical și dând diferite reprezentații. În Portugalia, activitatea menestrelilor a dat naștere unui gen de poezie lirica, păstrată în așa-numitele "cancioneiros primitivos" (culegeri de poezii medievale), si de poezie epica, din care se mai păstrează fragmente în "Crónicas Breves de Santa Cruz de Coimbra" (Cronică scurtă a mănăstirii Santa Cruz din Coimbra). Poezia galiciana Cea mai
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
sa fi fost cântat în cor. Rimă este vocalica: Cântecele de dragoste și influența provensala Începând din secolul al XII-lea, trubadurii și menestrelii din Provența (sudul Franței) pratică la curțile Italiei, Franței, Aragonului și a altor țări, o poezie lirica ce, prin finețea ei psihologică, prin fluenta, gingășia și frumusețea ritmurilor și a imaginilor, era o poezie singulară în contextul cultural al acelor vremuri. Provensalii au fost precursorii poeziei medievale culte și, mai ales, ai poeziei lui Dante și Petrarca
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
să însă nu-i va putea asigura o viață liniștită, încât marele poet va trăi în sărăcie și va muri, bolnav de ciumă, la vârsta de 55 de ani. Compozițiile lirice ale lui Camões oscilează între următorii doi poli: o lirica intimă, în care autorul da glas experienței sale personale, si o poezie pură, în care incearca sa transpună sentimentele și temele într-un plan formal epurat de orice emoție. Poezia lirica a lui Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
ale lui Camões oscilează între următorii doi poli: o lirica intimă, în care autorul da glas experienței sale personale, si o poezie pură, în care incearca sa transpună sentimentele și temele într-un plan formal epurat de orice emoție. Poezia lirica a lui Camões pleacă de la temele petrarchiste de dragoste, care, fuseseră preluate și de Bernardim Ribeiro. "Lusiadele" este cea mai importantă opera a lui Luís de Camões și totodată una dintre cele mai importante din întreaga literatura portugheză. Sunt rezultatul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
după care se încerca o reformă a poeziei portugheze. În afară de modelele grecești și latine, arcadienii au fost inspirați și de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea - Corneille, Racine, Boileau, Voltaire etc.; ei au încercat să continuie, în poezie, tradiția lirica a secolului al XVI-lea. Cea mai importantă opera literară a grupului arcadienilor este poemul eroi-comic "O Hissope", de António Dinis da Cruz e Silva (1731 — 1799). Încercările repetate de a se ajunge la un repertoriu național de teatru nu
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
care să merite să fie citită astăzi, arcadienii au jucat un rol foarte important în evoluția literaturii portugheze: de fapt ei au lichidat gongorismul, au apropiat poezia de realitatea concretă, au creat un nou limbaj poetic și au adus în lirica o tematica cu totul nouă. Activitatea lor i-a influențat pe poeții de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și chiar pe primii romantici. Precursorii romantismului în Portugalia sunt Bocage, José Anastácio da Cunha și chiar arcadienii, în măsura în care aduceau în literatura
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
din Prazins). Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-adevăr de Balzac. Îi lipsește însă obiectivitatea și spiritul analitic caracteristic oricărui scriitor realist. El oscilează între lirism și sarcasm. Adesea, în loc de portret el face caricatură. Uneori proza să este lirica și satirica. Structura psihologică și ritmul susținut al celor mai bune române ale sale de dragoste sunt marcate de simțul tragicului. Dar românul camilian se apropie de cel preromantic și prin structura să românească. Acțiunea și descrierea sunt neglijate; sentimentul
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de Antero de Quental, semnifică apariția unei poezii combative portugheze, orientată spre o reformă de tip social și politic, având că tema principală lupta împotriva reacțiunii religioase și a nedreptăților sociale. Nouă poezie, structurată de gândirea revoluționară contemporană, se opune liricii individualiste. În tehnică poetica reînnoita de Baudelaire ("Fleurs du Mal", 1857), ce constă în redarea exactă a atmosferei pariziene, poeții așa numitei „școli noi” descoperă un anumit colorit și teme pe care le folosesc pentru a descrie corupția societății contemporane
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
redactor și traducător. A tradus printre altele opere semnate de Anaïs Nin și Marguerite Duras și a făcut parte din redacția publicației culturale Ord & Bild din Göteborg și a publicației OEI specializată în publicarea de studii specializate de artă și lirică. Helena Eriksson este autoarea a zece volume de poezie și a fost distinsă în 2009 cu Premiul pentru Poezie al Radiodifuziunii Suedeze (Sveriges Radios Lyrikpris) și în 2012 cu Premiul Dobloug acordat de Academia Suedeză. Marin Sorescu (1936-1996) este una
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
ale grecilor Poezia epică și eroică în epoca arhaică Homer Poezia genealogică și didactică. Hesiod Speciile poeziei epice din secolul al VI-lea î.Hr. Începuturile prozei (secolele VI-V î. Hr.) Începuturile poeziei lirice Poezia lirică în secolul al VII-lea Lirica corală în secolul al VI-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. Lirica monodică în secolul al VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr.
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
epice din secolul al VI-lea î.Hr. Începuturile prozei (secolele VI-V î. Hr.) Începuturile poeziei lirice Poezia lirică în secolul al VII-lea Lirica corală în secolul al VI-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. Lirica monodică în secolul al VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). Multe versuri ale poetului Aron Cotruș, traduse de Alfred Sperber, au fost publicate și în revista săsească "Klingsor". A avut contribuții redacționale și la revista "Rumänische Rundschau", dedicată popularizării culturii române pentru cititorii germanofoni.. Lirica sa are la bază trăirile din timpul călătoriilor sale la Viena, Paris și New York. Margul-Sperber a scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice ale regimului comunist, multe dintre aceste creații literare fiind dedicate elogierii Partidului Muncitoresc Român (PMR), a lui Lenin
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
cu înălțimea de 3 m, a fost realizat în anul 1930 de către sculptorul Oscar Han și dezvelit în august 1934 pe faleza cazinoului, în apropierea mării. Pe soclul bustului se profilează chipul statuar al uneia dintre muzele antice inspiratoare ale liricii - Terpsihora sau Erato. Alți comentatori consideră că este Calliope, muza poeziei epice, căreia sculptorul i-ar fi împrumutat chipul Veronicăi Micle. În iunie 1882, Mihai Eminescu (1850-1889) a poposit pe malul Mării Negre, locuind zece zile în mansarda de la „Hôtel d
Bustul lui Mihai Eminescu din Constanța () [Corola-website/Science/310364_a_311693]
-
analiză psihologică, mânuită de pe poziția autorului omniscient, prilejuind intervenții ironice ori aforistice din partea acestuia, care sondează prin intermediul relațiilor comportamentale ale personajelor, conflictele de conștiință între spirit și instinct, fals acoperit de convenția socială. Tematic romanele sale îmbrățișează educația tinerilor aristocrați: Lirica sa, influențată de școala metafizică, prezintă un stil manierat, cu mari acorduri panteiste, cu inflexiuni baroce, uneori de surprinzătoare modernitate:
George Meredith () [Corola-website/Science/306116_a_307445]
-
nu împlinise încă 26 de ani. Neapreciat de majoritatea contemporanilor și aproape necunoscut în timpul vieții, Keats a fost recunoscut la o jumătate de secol după moarte ca unul dintre cei mai mari poeți ai Angliei, ca un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în forme plastice. Byron și Shelley, care îi prețuiau talentul, au manifestat un mare interes pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului confrate în elegia "Adonais". El
John Keats () [Corola-website/Science/306178_a_307507]
-
Cuvântul liber", "Facla", "Meridian", "Societatea de mâine", "Azi", "Lumea românească", "Reporter"» (Poezia, I, 159) etc.; criticul/istoricul literar Eugen Simion ne mai încredințează că Miron Radu Paraschivescu, „a debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești” (SSra, I, 14). După un debut de „mare succes“, în 1941, cu "Cântice țigănești" (cu mai multe ediții „adăugite“ în 1957, 1958, 1972 etc.), Miron Radu Paraschivescu mai publică și alte remarcabile volume de versuri: La mijlocul anilor 1960 a
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
poemele din "Cântice țigănești" (1941), poeme care, prin reeditările din 1957 și 1958, au păstrat nestins jarul poeziei, transmițându-l generației resurecționale. Pentru că, după cum cu îndreptățire subliniază și Ov. S. Crohmălniceanu, «mai evident transpare fondul rafinat, modernist, din care țâșnește lirica de inspirație socială, protestatară, a poetului în "Cântice țigănești". Ele veneau să celebreze o populație care, la data respectivă, era supusă exterminării rasiale. Miron Radu Paraschivescu își lua ca model vestitul "Romancero gitan" al poetului Federico García Lorca, „privighetoarea Spaniei
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
-ului uman (cf. "Dimineața" - PScr, 394) etc. "Scrieri" II „antologhează“ - din 1968 - "Tristele" (despre care Eugen Simion afirmă că «deconspiră un Miron Radu Paraschivescu clasicizant, voluptos cu măsură, degustător din vinul meditației calme» - SSra, I, 29) și traducerile poetului din lirica universală, îndeosebi, din poeții „de stânga“: San Juan de la Cruz, Charles Pégui, Max Elskamp, Rainer Maria Rilke, Federico García Lorca, Robert Desnos, Arthur Rimbaud, Louis Aragon, Stefan George, Iannis Ritsos, Julian Tuwim și Nikolai Tihonov. Permanenta stare de insurgență a
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]