4,923 matches
-
revista litografiată. Prin program, noul periodic se situa în linia tradițională a gazetăriei din Transilvania și Bucovina, propunându-și să militeze pentru apărarea drepturilor naționale ale românilor, pentru dezvoltarea literaturii și valorificarea folclorului. S-au publicat poezii compuse sub influența liricii eminesciene, dar vădind, nu de puține ori, și înrâurirea versurilor lui Al. Macedonski, nuvele, schițe și câteva studii istorice. C. Berariu (și sub pseudonimul Corneliu Micu), I.G. Toma, Șt. Bodnărescu, C. Isopescu-Grecul (sub pseudonimul C. Verdi) și C. Stamati-Ciurea sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287539_a_288868]
-
amplu studiu introductiv, în 1908 scoate volumele Proza literară și Poezii, „ediție îngrijită după manuscrise”, cât și o traducere a lui Mihai Eminescu, Laïs din Émile Augier, iar în 1910 alcătuiește și îngrijește, într-o viziune proprie, ediția completă a liricii sub titlul dorit de poet: Lumină de lună. Din păcate, proiectul integralei eminesciene visat de S. nu s-a putut realiza la începutul secolului al XX-lea, în pofida rigorii, a acribiei filologice, a cercetării ample a surselor, a viziunii integratoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
Cultura populară românească nu ne oferă mituri, evidente prin ele Însele, ci texte și manifestări simbolice care cuprind segmente sau trimit la structuri cu atribute mitice. Așa cum observă C. Eretescu, ...informația mitologică este distribuită inegal În diferite clase de texte. Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul conținutului mitologic, alte clase de texte (legendele, povestirile și cântecele epice fantastice, descântecele, colindele sau cântecele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
retrage la Brăila, să se îngrijească. Găsește încă resurse de a răspunde cu entuziasm chemării revistei „Lumea nouă”, care îi oferă o funcție de redactor. Se prăpădește în urma unei banale infecții. În 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei RPR. Lirica, de o anume melodicitate, a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
a unui confesiv, nu lipsit cu totul de umor și nici de autoironie. Alteori, aplecându-se spre necazurile altora, întristatul nu se mai abandonează doar propriilor pătimiri. Deși abulic, el întrevede în aceste clipe, ca singură cale de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii copilăriei petrecute la țară. Prozele sunt pătrunse de simpatie și compasiune pentru cei sărmani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Luceafărul” și „Lamura”, scoase și conduse, după război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință cu Nichifor Crainic și V. Voiculescu, amândoi admiratori ai tânărului și practicând, ca și el, o lirică de „concepție”. Încearcă să obțină o docență universitară, dar, nereușind, intră în redacția ziarului clujean „Voința” (1920). Se împrietenește aici cu alți viitori membri ai grupării „Gândirea”, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu și Adrian Maniu. B. devine unul dintre întemeietorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Cultura”, „Convorbiri literare”, „Țara”. Îi apar texte și în publicații străine: „Prager Presse”, „Glos prawdy”, „Droga”, „Der Bund”, „Die Tatwelt”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”. Foarte fecund, e prezent aproape în fiecare an cu câte o nouă contribuție pe tărâmul liricii, dramaturgiei sau eseisticii: Pașii profetului (1921), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Filosofia stilului (1924), În marea trecere (1924), Fețele unui veac (1925), Daria (1925), Fapta. Învierea (1925), Fenomenul originar (1925), Ferestre colorate (1926). Din 1926 intră în diplomație, ca atașat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Transilvania în secolul al XVIII-lea și Experimentul și spiritul matematic, amândouă tipărite postum, în 1966 și, respectiv, în 1969. După culegerea de aforisme Discobolul (1945) nu mai poate publica, deși scrie foarte mult, decât traduceri: Goethe, Faust (1955), Din lirica universală (1957) și Lessing, Opere (I-II, 1958). Este propus în 1959 de Academia Suedeză între candidați la Premiul Nobel. Revine în viața literară, puțin înainte de moarte, cu colaborări la revista „Steaua” (versuri) și „Contemporanul” (articole). Lasă în manuscris ciclurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
moderne, îi dictau distanțări nete de acesta. B. s-a numărat printre primii care a vorbit la noi cu admirație de Edvard Munch și Van Gogh, de Barlach și Arhipenko; a trecut o vreme drept „avangardist” și a practicat în lirica și teatrul său estetica expresionismului, descoperit și asumat pe vremea studiilor la Viena. Avea să mărturisească mai târziu că se simte foarte apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu directorul „Gândirii”, vechiul său prieten Nichifor Crainic, și și-a atras fulgerele acestuia. Foarte ardelean, prin atmosfera și universul figurativ al liricii sale, B. nu urmează totuși tradiția înaintașilor săi, Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, O. Goga, Aron Cotruș, tribuni ai luptei naționale și sociale, ci practică o poezie cosmică, străbătută de fiori metafizici, în spirit eminescian. Vine apoi cu o formație filosofică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
lui dionisiac, recognoscibil în multe din aceste versuri. Cântând lumina, ca Daubler, poetul se mișcă deopotrivă în universul cosmicist al forțelor elementare expresioniste. E și momentul când dă glas avânturilor sale erotice (Lumina), ceea ce nu va mai face decât în lirica târzie, din ultima parte a vieții. Volumul următor, Pașii profetului, își găsește unitatea într-o întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică, moment celebrat și de drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
profetului e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un „traumhafter Vitalismus”, stăpânit de misterioase predestinări atavice, o lirică onirică foarte originală, modernă, expresionistă ca factură, dar comunicând prin viziune și atmosferă cu o arhaitate absolută. Poetul își asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
prozodice libere, în favoarea celor regulate, cu preferință pentru metrica populară. În asemenea versuri ritmate sunt scrise mai toate poeziile din lunga perioadă când autorul a fost împiedicat să publice. Această producție, apărută aproape în întregime abia postum, egalează ca volum lirica antumă și se ordonează în câteva cicluri: Vârsta de fier. 1940-1944, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul. O iubire târzie îl întoarce pe autor la poezia erotică, uitată parcă după prima lui culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului erotic, lăsând să-l umbrească regretele și temerile social-morale. E mai goethean ca oriunde în opera sa lirică apărută postum; se apropie aici de o limpezime și o seninătate clasică (chiar și sub raportul formei, împinsă către o simplificare rafinată), dar nu încetează a iscodi lucrurile, a le căuta tâlcuri ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ascunse. În grupajul Câinele din Pompei, impresii italice fac să tresară memoria mitică a autorului, care vizitase de timpuriu locuri cu rezonanță culturală unică. Numeroase versuri exprimă o tot mai accentuată neîncredere rilkeană a poetului în cuvânt și se amplifică lirica autoreflexivă (Ulise). Autorul distingea metafora „plasticizantă” de cea „revelatoare”, căreia avea să-i acorde preferință. Aceasta din urmă implică - după el - un sâmbure „mitic”, o frântură de „poveste”, fiindcă e rodul unei crize gnoseologice și nu o poate aminti, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de cea „revelatoare”, căreia avea să-i acorde preferință. Aceasta din urmă implică - după el - un sâmbure „mitic”, o frântură de „poveste”, fiindcă e rodul unei crize gnoseologice și nu o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală, rezultată dintr-o împăcare a spiritului reflexiv, chinuit mereu de otrava îndoielii, cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Blaga, București, 2000. Vasile Băncilă - Lucian Blaga. Corepsondență, îngr. Dora Mezdrea, București, 2001. Antologii: Antologie de poezie populară, îngr. G. Ivașcu, București, 1966. Traduceri: H. Marti, Intermezzo românesc, București, 1930; J. W. Goethe, Faust, pref. Tudor Vianu, București, 1955; Din lirica universală, București, 1957; Lessing, Opere, I-II, pref. Paul Langfelder, București, 1958; Din lirica engleză, București, 1970. Repere bibliografice: I. Al. Brătescu-Voinești, [Lucian Blaga], AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LXI, 1920-1921; Nicolae Davidescu, Aspecte și direcții literare, I, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Antologie de poezie populară, îngr. G. Ivașcu, București, 1966. Traduceri: H. Marti, Intermezzo românesc, București, 1930; J. W. Goethe, Faust, pref. Tudor Vianu, București, 1955; Din lirica universală, București, 1957; Lessing, Opere, I-II, pref. Paul Langfelder, București, 1958; Din lirica engleză, București, 1970. Repere bibliografice: I. Al. Brătescu-Voinești, [Lucian Blaga], AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LXI, 1920-1921; Nicolae Davidescu, Aspecte și direcții literare, I, București, 1921, 168-174, II, București, 1924, 11-12; Lovinescu, Critice, VII, 15-25, IX, 121-128; Aderca, Contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, București, 1942, 93-113; Papadima, Creatorii, 84-92, 430-449; Ovidiu Drimba, Filosofia lui Blaga, 1944; Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Blaga, București, 1963; Călinescu, Aspecte, 81-91; Negoițescu, Scriitori, 180-185, 256-260; Streinu, Versificația, 86-89; Ivașcu, Confruntări, I, 317-384; D. Micu, Lirica lui Lucian Blaga, București, 1967; Rosa del Conte, La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967; Călinescu, Eseuri, 53-57; Oarcăsu, Oglinzi, 60-77; Tomuș, 15 poeți, 243-271; Piru, Panorama, 22-33; Streinu, Pagini, I, 42-51, 247-251, II, 86-89, IV, 49-52; Balotă, Euphorion, 259-330
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
430-449; Ovidiu Drimba, Filosofia lui Blaga, 1944; Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Blaga, București, 1963; Călinescu, Aspecte, 81-91; Negoițescu, Scriitori, 180-185, 256-260; Streinu, Versificația, 86-89; Ivașcu, Confruntări, I, 317-384; D. Micu, Lirica lui Lucian Blaga, București, 1967; Rosa del Conte, La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967; Călinescu, Eseuri, 53-57; Oarcăsu, Oglinzi, 60-77; Tomuș, 15 poeți, 243-271; Piru, Panorama, 22-33; Streinu, Pagini, I, 42-51, 247-251, II, 86-89, IV, 49-52; Balotă, Euphorion, 259-330; Mincu, Critice, I, 87-89, II, 15-22; Philippide, Considerații, I, 106-112
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Parodia literară, Livia Iacob • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]