5,756 matches
-
Mergem la Muntele de Foc. Auta clătină din cap. Se gândi că oricât l-ar fi iubit Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Muntele de Foc. Auta clătină din cap. Se gândi că oricât l-ar fi iubit Marele Preot, de-ar fi cutezat să i se împotrivească chiar și cu dovezi grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grăitoare, toată dragostea s-ar fi prefăcut numaidecât în mânie și mânia în omor. Cine erau acești străini? Așadar mai avea o dovadă că zeii erau născociri omenești, căci erau închipuiți ca niște ființe certărețe și pizmașe, clocotind întruna de mânie și de trufii. Îl trezi din gânduri o întrebare a cîrmaciului: - Îți pare rău că nu ne-am bătut?... Spune-ne încotro e muntele. Auta îl privi încurcat. - De aici nu știu cum să-ți arăt. Dacă ar fi noapte, aș ști
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceresc ieșind din pasărea cu creastă rotitoare de văpaie, care rămăsese atârnată deasupra văzduhului. Fără îndoială că acea pasăre nu putea să fie decât Zeului Cerului. Slujbașii și soldații aruncară bicele și armele și fugiră să se ascundă de focul mâniei cerești. Robii începură să-și taie lanțurile de la picioare sau frânghiile cu care erau legați de mijloc. Cu topoarele lor în mâini, căzură în genunchi ridicând brațele spre cel pe care-l credeau zeu și care le strigase. Părea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se stinseseră de mult. Marea și vântul prefăcuseră călătorii în niște făpturi neputincioase și oarbe. În cele din urmă, una din corăbii se sparse și oamenii ei fură înghițiți de valuri. Numai o minune i-ar fi putut scăpa de mânia apelor. Cei rămași plutiră mult timp (trebuia să fi trecut o zi și o noapte), până văzură iar lumină. Se uitară cu frică îndărăt. Deasupra lor era zi, dar la apus era noapte. Altceva nu se mai vedea nimic în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Slujitorul Zeului Apelor răspunse, încurcat: - Să nu fie cumva ale hananeilor, slăvite!... Noi le-am luat pe toate ale noastre, dar vor mai fi rămas... - Cu soldați? se răsti bătrânul. - Nu cred, slăvite... - Prin urmare robi! spuse Marele Preot cu mânie. Am crescut un șarpe la sân... el i-a învățat. Preoții ridicară ochii. Unul murmură: - Auta... - Nu e Auta cu ei, răspunse bătrânul. Acum se descurcă și fără el. Auta e în cer, a plecat cu străinii... și cu Nefert
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uluit fu Puarem când auzi că bătrânul îi spune: - Puarem, tu ești viteaz și ești înțelept. Te-am chemat să ne sfătuim. Spune-mi întîi câți soldați mai ai pe corăbii? - Cincisprezece mii, slăvite. Atâția câți au putut scăpa de mânia mării. Bătrânul își mângâie pieptul, mulțumit. Apoi întrebă, fără să se uite la nimeni anume: - Ce face regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic? Nimeni nu știa cine este cel întrebat. Răspunse în cele din urmă tot Puarem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
e acolo, departe! zise el și arătă spre apus. De unde pînză? Păstorii ar fi plecat și ei, oriunde, numai să plece. Nimeni nu auzise să fie vreo țară la apus, decât din povești. Dar, la urma urmei, cine putea ști! Mânia zeilor e schimbătoare: Atlantida a pierit și altă țară se putea naște, gândeau păstorii. Iar pe acest ostrov era ca și nicăieri. De unde să ia însă pînza? Trăiră cu toții în peșteri. Mâncară din când în când pește crud. Câte unul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe amândoi, pentru că eu l-am întrebat de ce o bate pe Ntombi. Și i-am spus: "Stăpîne, dacă ne ucizi nu câștigi nimic, pierzi doi robi, iar dacă ne vinzi, capeți preț bun." Negustorul ne-a scuipat în obraz cu mânie și a trimis o slugă la târg să ne vândă. Aș fi fugit cu Ntombi, dar n-aveam unde. Sluga ne-a vândut unui negustor de pește. De atunci suntem amândoi la el. Și azi v-am văzut pe voi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
jilț și-și luă toiagul în care se sprijinea. Se uită la toiag și deodată ochii lui aruncară fulgere: cum de uitase? I se păruse că fostul rob Auta rânjește din mânerul cu atâta meșteșug tăiat în abanos. Zvârli cu mânie toiagul pe lespezile de marmură și porni spre ușă nerezemat. Apoi își aduse aminte de ceva și se opri. Înspăimântați, preoții se sculară. Nu-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în Ta Kemet
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape mort, se năpustiră asupra lui Mai-Baka, fiecare cu un cuțit lung cu două tăișuri în mână. Acum nu le mai trebuia robi. Acum îi înfierbîntase pofta de răzbunare și mânia. Mai-Baka dădu să fugă spre mare; știa că urmăritorii nu l-ar mai fi ajuns. Dar își aduse aminte de Auta și se întoarse spre urmăritori, strîngîndu-și și el cuțitul. Auta înțelese primejdia și își dădu seama că nu mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie și știa să aleagă pe cel cinstit de cel ticălos. Mulți dintre sărmani plecaseră, nădăjduind că zeii își vor abate mânia asupra celor două cetăți de pierzanie. În Gomorra nu mai rămăsese nici unul. Nu apucaseră însă cei doi să se culce, când oamenii din Sodoma înconjurară casa. Afară era larmă. Se auzeau felurite glasuri: - Unde sunt oamenii care au venit la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânul care zâmbise. - Cine ești tu care înfrunți cuvântul Domnului și te lauzi că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei de față, milă pentru prostia și neștiința lor. Rosti cu glasul său puternic: - Enoh! Lumea îl privi uluită. Numai preotul clătină din cap cu mânie și cu ciudă și răspunse răstit: - Enoh nu mai este de mult. Enoh a fost ridicat pe carul vântului și numele lui s-a șters dintre oameni. Și Enoh a umblat în căile Domnului, de aceea nu s-a mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În atitudinea față de Theodora Bosanquet, indignată să audă că secretara a corespondat regulat cu Edith Wharton. — Felul În care s-au comportat femeia aceea și soțul ei Înainte de a divorța a fost un afront la adresa societății civilizate, spune Peggy cu mânie. Și mai ales aventura ei cu Morton Fullerton. N-ar trebui să avem de-a face cu ea. Sunt absolut de acord, zice dna James Deși se pare că i-a făcut ceva servicii lui Henry În trecut. Desigur, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul și brațele încordate, precum niște coloane de aramă lustruită, ascultau neclintiți purtătorii de tron, potrivindu- și exemplul și cleștarul manierelor de gentlemeni după cel al arhanghelului Mihail, cel care, împotrivindu-se has-Satanei și certîndu-se cu el într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că ți s-a lăsat nenorocirea pe facultatea mintală... 26 DANIEL BĂNULESCU - Zice dimpreună cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu se mai dovediră în stare să se apere, întreaga perioadă, cu absolut nimic. Ieșiră fierți, cu coada între picioare, din cârciuma aglomerată și îmbîcsită. - Ia cercetează-mi, te rog, ce-i și cu nemernica asta!... o imploră, tremurând de mânie, Doru pe profesoară și apoi el prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a întors la masa din bucătărie și și-a așezat haina la loc, pe spătarul scaunului. — Pentru că Deborah m-a sunat și m-a rugat să trec pe la ea. Julia a simțit cum în ea începe să bolborosească vulcanul mâniei, dar a reușit să-i suprime explozia. —De ce? Avea o problemă cu flotorul WC-ului de la parter. Apa nu se trăgea cum trebuie. Și? Toți instalatorii din Pagini Aurii erau ocupați? Tonul Juliei era sever. Nu asta era intenția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
picior. S-a întors și-a văzut-o pe Sofia încruntată, chinuindu-se s-o tragă înapoi, în casă. Femeia a reușit s-o recupereze, a închis ușa, după care s-a întors către Alison. Ochii îi scoteau fulgere de mânie. Să nu mai sugerezi niciodată că nu știu ce e mai bine pentru copiii mei, a șuierat ea. Tu nu știi nimic despre noi. —Eu... n-am zis-o în sensul ăsta, s-a bâlbâit Alison, numai că încheierea frazei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
n-a făcut decât să i-o confirme. Bărbatul și-a încleștat fălcile, iar ochii îi străluceau din cauza furiei care mocnea în interior. — Aici nu e vorba de curaj, a spus el pe un ton controlat, dar în care clocotea mânia. E vorba de faptul că trebuie să mă am bine cu Sofia ca să pot petrece destul timp cu băieții. Un timp care să însemne ceva. Îmi pare rău că trebuie să-i văd fără tine, dar prefer varianta asta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a strâns-o cu putere. —Slavă Domnului c-ai scăpat cu bine! Da, a răspuns el zâmbind nesigur. Deși nu sunt sigur dac-o să supraviețuiesc și mâniei lui tata când o să afle ce-am făcut. Fiona a tras aer în piept și s-a uitat la ceas. — Fir-ar să fie! Trebuie să-l sun. Meciul s-a terminat, așa că acum probabil că-și caută un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ciugulindu-i gâtul cu buzele. Între timp, există ceva mult mai presant despre care aș vrea să discut cu tine, a spus ea și-a luat una din mâinile bărbatului, așezând-o pe sfârcul erect. Însă de cum a dat drumul mânii, aceasta a căzut ca un butuc. Nu, a mârâit James. Dă-te jos... te rog. Julia a rămas pe loc, convinsă fiind c-o să-l poată convinge să facă dragoste, îndepărtându-se astfel de punctul mort în care li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Revenirea la realitate. Era gol, hainele îi stăteau grămadă acolo unde le lăsase, pe pieptul lui Vultur-în-Zbor, pădurile îi înconjurau, iar trupul său încă mai desena mișcările metodice, circulare, ale Dansului Putinței. Simțea în membre povara cumplită a epuizării, dar mânia îl făcu să uite de ea. — Unde ești? strigă el. Unde? „Vocea“ gorfului nevăzut se auzi calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]