8,611 matches
-
cel ce putea să-l mântuiască din moarte și auzit a fost pentru evlavia sa, și deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit, și desăvârșindu-se, s-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veșnică”148. Nu poate fi exclusă din sfera de semnificații a lacrimilor vărsate de văduve căci acea conotație pozitivă, îngăduită de Vechiul Testament, piedică pusă în calea păcatelor (prin eliminarea lichidelor din trup) și indiciu al unei „fecundități” de sorginte divină
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
esse illis si sic permanserint sicut et ego”), iar conservarea (de către niște femei care au fost ale unui singur bărbat - univira) stării de văduvie cumpătată, compatibilă în ipostaza de „membre ale lui Hristos” (atribuită văduvelor sfinte), este unicul drum către mântuire („et qui perseveravit usque în finem, hic salvus erit”174). Cel care se apleacă către desfătări spre „bucuriile cărnii” mor, în viață fiind încă: „[...] cum brevitor Apostolus dixerit, viventem mortuam esse viduam quae in deliciis vivit” („Iar cea care trăiește
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim” [Luca, II, 36 - 38]; Iudita fiica lui Merari, femeia frumoasă și avută, despre care Biblia ne spune ca a trăit 150 de ani ținând doliu după bărbatul ei, Minași, și postind și că l-a decapitat pe Holofera
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lui Ștefan al II-lea Tomșa, care nu l-a iertat, ucigându-l și confiscându-i averea), unele văduve și copiii lor își duceau zilele în condiții dificile. Erau nevoite să se exileze (și convoaiele acestea ale unei dorite mântuiri - ne putem imagina căruțele care i-au dus peste hotare pe urmașii lui Hrizea din Popești, cel omorât de Șerban Cantacuzino - transportau adesea, mișcându-se cu fereală, dincolo de graniță familii pauperizate) și să se împrumute pentru a achita mai vechi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
păcătoșilor incurabili, le erau rezervate focul etern (Matei 25, 41, 43, 45; Marcu 9, 44, 48; Luca 3, 17, 24), îndepărtarea de Dumnezeu (separare tragică, pentru că excluderea din prezența Domnului [Matei 7, 21, 23; II Tesaloniceni 1, 9] însemna interzicerea mântuirii), întunericul, scrâșnirea dinților, viermii cei neadormiți, (Marcu 10, 40) și plângerea. Acest tărâm al suferinței este numit, în Noul Testament iad („Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe, pe Avraam și pe Lazăr în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un testament) se cuvenea a fi vegheat. Comemorarea liturgică a celui mort, practicile devoționale, actele de pietate, considerarea neîncetată a amintirii sale (care includea și respectarea ultimelor dorințe), coroborată cu gesturile făcute împotriva uitării, gesturile întreprinse (cei vii mijlocesc...) în vederea mântuirii celui dispărut - sărindarele, comândările, pomenirile - toate figurând în testamente („două sărindare, pomeni la moarte la 3 zile, la 6 săptămâni, la unu și la 3 ani împreună cu parastase”) însoțite uneori de sumele de bani trebuincioase, acceptate de Biserică (ritualurile și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
antimiană”) cascadă de perechi antinomice: Omul] „după adormirea cea de pe urmă, caré o numim noi a morții, tréce din scârbă la bucurie, din stricăciune în nestricăciune, din orașul lacrămilor la locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
noi a morții, tréce din scârbă la bucurie, din stricăciune în nestricăciune, din orașul lacrămilor la locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci, între timp, în 1517, Mănăstirea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a Psihologiei Morale. El este, Într-o mare măsură, esența Însăși a vieții persoanei umane, considerată ca frământare interioară, ca suferință, În lupta de Împlinire a propriilor sale idealuri, către care aspiră neîncetat. Tragicul vieții este cuprins Între suferință și mântuire, Între neliniște și descoperire, Între interogație și răspuns. El este Însuși drumul pe care persoana Îl parcurge În decursul vieții sale, de la suferință către aspirația mântuirii. În mod natural, că problema tragicului este deosebit de complexă, dar ea ocupă, Într-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propriilor sale idealuri, către care aspiră neîncetat. Tragicul vieții este cuprins Între suferință și mântuire, Între neliniște și descoperire, Între interogație și răspuns. El este Însuși drumul pe care persoana Îl parcurge În decursul vieții sale, de la suferință către aspirația mântuirii. În mod natural, că problema tragicului este deosebit de complexă, dar ea ocupă, Într-o măsură considerabilă, tematica domeniului de care ne ocupăm. În Psihologia Morală, tragicul se raportează, În principal, la criza de identitate a Eului. Situația tragică a persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
meu de a fi mă dezonorează, mă umple de rușine. Nu mai sunt demn În raport cu ceilalți. Nu mai merit nimic de la viață. Sunt un damnat. Întreaga situație, care mă Închide, mi se datorează mie. Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă Închide, mi se datorează mie. Sunt vinovat. Reversul situației tragice este mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea sunt ipostaze ontologice complementare și, În esența lor, experiențe psiho-morale ale persoanei umane. Aparent, aflată Într-o situație tragică, persoana se simte absolut singură, abandonată. Dar, de fapt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mântuirea, salvarea care anulează vinovăția tragică, conferindu-mi În mod reparator posibilitatea de redobândire a identității mele pierdute. Este o reîntoarcere la starea anterioară. Tragicul Închide persoana, pe când mântuirea o deschide. În felul acesta, inseparabile una de cealaltă, tragicul și mântuirea sunt ipostaze ontologice complementare și, În esența lor, experiențe psiho-morale ale persoanei umane. Aparent, aflată Într-o situație tragică, persoana se simte absolut singură, abandonată. Dar, de fapt, ea este tragică numai În raport cu valorile morale care i-au fost impuse
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
abatere de la norme, este violarea unui tabu, a unor interdicții morale, sociale sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi decât prin penitența dată de suferință, ca o condiție obligatorie a mântuirii. Mântuirea nu este numai reîntoarcerea la condiția de puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de la norme, este violarea unui tabu, a unor interdicții morale, sociale sau divine. Prin aceasta, persoana Își pierde valoarea, pe care nu și-o va mai putea redobândi decât prin penitența dată de suferință, ca o condiție obligatorie a mântuirii. Mântuirea nu este numai reîntoarcerea la condiția de puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interioară, dată de eșecul reîntoarcerii Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care nu o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu mântuirea, și un act de catharsis. Este o purificare, prin reîntoarcerea la starea originară de nevinovăție. Deși vinovat, cel mântuit devine erou. El capătă un nou statut de exemplaritate În raport cu semenii săi, pentru că a Înfruntat destinul. Psihologia Morală caută să Înțeleagă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este semnificativă, prezentând trecerea persoanei de la bine și fericire, la rău și suferință, sau de la o situație deschisă de bine, la o situație Închisă de rău. Ea este istoria sufletească și morală a căderii și ridicării individului, a suferinței și mântuirii. Ca să putem Înțelege acest caz exemplar Îl vom separa În scenariile succesive care-l compun și care arată evoluția personajului de referință. Acestea sunt următoarele: aă Inițial, Iov este bogat și fericit, nu-i lipsește nimic, nici lui, nici familiei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al Tatălui primordială și, În felul acesta, acceptă Împăcarea cu soarta. Împăcarea cu soarta este, În cazul lui Iov, expresia imposibilității de a se sustrage planului divin, de care se leagă speranța salvării sale. Suferința care Închide existența, ca și mântuirea sau salvarea care deschide existența nu sunt În puterea omului, ci ele Îi sunt date acestuia de către Dumnezeu. Ele aparțin, ca atribute, unei instanțe morale supreme care incarnează arhetipul puterii supreme a Tatălui. Atât suferința, cât și mântuirea sunt situații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca și mântuirea sau salvarea care deschide existența nu sunt În puterea omului, ci ele Îi sunt date acestuia de către Dumnezeu. Ele aparțin, ca atribute, unei instanțe morale supreme care incarnează arhetipul puterii supreme a Tatălui. Atât suferința, cât și mântuirea sunt situații ontologice complementare. Prima suprimă libertatea individului, Închizându-l În limitele unei existențe inacceptabile, iar cea de-a doua eliberează individul, deschizându-i perspectiva unei existențe edenice. În mod paradoxal, nașterea mă obligă la acceptarea constrângerilor, care sunt plata
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
frustrantă, iar moartea are un efect cathartic. Acest punct de vedere Îl va susține și Socrate pe patul morții sale și-l vom regăsi, după secole, S. Kierkegaard, pentru care soluția vieții, considerată ca „boală”, este moartea. Suferința, ca și mântuirea lui Iov sunt experiențe sufletești interioare și, din acest motiv, ele nu pot fi Înțelese și nici influențate de cei care vin să-l consoleze În aceste momente. Singurul care are putere asupra lui Iov este Dumnezeu, pentru că de la el
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
actelor sale. Dar experiența mizeriei, prin consecințele sale, este interiorizată de Fiul rătăcitor, trezind În el nevoia, dorința revenirii acasă. Este și aceasta, ca și În cazul lui Iov, tot o experiență inițiatică, În care forța reparatorie, ultima sursă de mântuire, o reprezintă Întoarcerea la origini. Această Întoarcere este de fapt, din punct de vedere simbolic, revenirea și reintegrarea În sfera modelului arhetipal paternal. Întoarcerea la origini, ca reluare a vieții de la Început, echivalează cu Întoarcerea fiului la tată. Fiul va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere metafizic, durerea este, În mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație corelată destinului meu, de la care nu mă pot sustrage. Vom vedea aceste aspecte, mai nuanțate, În continuare, referitoar la sensul suferinței. Suferința Ca și durerea, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație corelată destinului meu, de la care nu mă pot sustrage. Vom vedea aceste aspecte, mai nuanțate, În continuare, referitoar la sensul suferinței. Suferința Ca și durerea, de care este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
desfășurare și Împlinire. Suferința și durerea sunt compensate numai prin iubire și Înțelegere În plan moral. În plan medical, ele sunt Înlăturate prin mijloacele terapeutice existente (anestezice, tranchilizante etc.Ă. În plan spiritual, suferința, ca și durerea, este compensată prin mântuire, prin promisiunea ofertei fericirilor În Lumea de dincolo. În plan metafizic, suferința este compensată prin speranță, privită ca deschidere către transcendent. În sensul acesta, Socrate vedea moartea ca supremul catharsis, ca o trecere și o „desprindere a sufletului din Închisoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]