5,648 matches
-
și își ținu respirația ca să nu se miște. — Emmy! Ai putea să-mi spui tu mie. Eu ți-am spus deja de o mie de ori. — Nu strică dacă-mi mai spui o dată. Doctorița Kim scoase degetul, apoi își scoase mănușa. Oftă din nou. — Vin la mine aproximativ două sute cincizeci de paciente. Din toate femeile astea, vârsta medie pentru prima sarcină este treizeci și patru de ani. Ceea ce desigur înseamnă că— — Foarte multe sunt chiar mai în vîrstă de-atât, continuă Emmy. — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei scuză pentru hobby-ul din copilărie era faptul că-i plac „chestiile frumoase“: —Tre’ să fie grețos să fii copil în familia Woolworth, ei nu pot fura decât soluții pentru dezinfectat W.C.-uri. Dar eu pot fura lucruri fine, mănuși din piele de ied lucrate manual, de exemplu. Julie are două cuvinte favorite: grețos și super. Julie a spus odată că ar vrea să nu fi fost nici un lucru grețos pe lume. I-am răspuns că, fără lucrurile grețoase, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vedeai la doi pași. (Apropo de flori, în ciuda dificultăților inerente ale traficului maritim, Liliacul Tropical e foarte la modă acum în Manhattan.) Trebuie să fi fost vreo 250 de invitați și aproape tot atâția chelneri, îmbrăcați în fracuri albe, cu mănuși. Mulțimea era impresionantă: Muffy atrăgea întotdeauna crema Manhattan-ului la seratele ei. În ceea ce privește toaletele doamnelor, tema florală era în top, absolut normal pentru o petrecere dată în folosul grădinilor. Multe dintre doamne purtau rochii Emanuel Ungaro, pentru că el creează, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie și Charlie - în care nu aveam nici o vină - și luam micul dejun în pat, într-un loc care făcea Ritz-ul să arate ca Marriott Marquis. Oriunde te uitai în palat, dădeai cu ochii de un majordom cu frac și mănuși albe, care îți aducea o prăjitură cu migdale încă aburindă sau ceva la fel de delicios. Nici nu-mi venea să cred cât de bine mă simțeam deja. Cine ar fi ghicit că te poți reface complet după doar treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
glumi dr. Fensler, încercând să mă înveselească. Genul acesta de respingere e foarte supărător. —Mă simt ca naiba, l-am aprobat. Și nu-mi mai trece. Ah, dar o exfoliere Alpha-Beta va face minuni, mă încurajă dr. Fensler, punându-și mănușile de plastic. Și-a pregătit sticluțele cu un lichid limpede și m-a rugat să mă întind. Îmi întinse pe față prima soluție. Înțepa. —Aau! m-am miorlăit. — Ah, foarte bine! Tenul tău o să fie imaculat când o să pleci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul, apucă expert o mănușă de bucătărie și trage afară o tavă de copt acoperită cu niște buburuze micuțe negre. Mazărea mea fină. Am uitat complet de ea. — Astea ce mai sunt ? zice siderat. Căcăreze de iepure ? — E mazăre fină, îi răspund. Îmi ard obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din cădiță și mi le întinde cu o ușoară înclinare a capului. — Da, mulțumesc, spun cu un aer demn. Știam și eu. N-am purtat în viața mea mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds ! adaugă veselă. De ce să nu uit ? — Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din cădiță și mi le întinde cu o ușoară înclinare a capului. — Da, mulțumesc, spun cu un aer demn. Știam și eu. N-am purtat în viața mea mănuși de cauciuc. Făcând eforturi ca dezgustul să nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mănușile de cauciuc, spune Nathaniel. Ia o pereche imensă de mănuși roz din cădiță și mi le întinde cu o ușoară înclinare a capului. — Da, mulțumesc, spun cu un aer demn. Știam și eu. N-am purtat în viața mea mănuși de cauciuc. Făcând eforturi ca dezgustul să nu mi se citească pe față, îmi bag degetele în ele. O, Doamne. În viața mea n-am simțit pe piele ceva atât de fără formă, de cauciucat și de... dezgustător. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o singură avocată în casa asta ! — Fă-ne niște cafea, Samantha, îmi poruncește Trish cu asprime. Și folosește ceștile roz. Repede ! Clătește-le. — Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu cred că au venit s-o vadă pe Melissa, spun disperată. Există un lucru pe care... ar fi trebuit să vi-l spun.. Nimeni nu-mi acordă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
punct sensibil. Poate că se simte vinovată... poate că-nțelege... — Ce ciudat, spune tăios. Ziua ta de naștere a fost acum două luni. — Știu. Oftez. Uite ce e mamă, m-am hotărât. Alarma cuptorului începe brusc să piuie și iau mănușa. Trebuie să închid acum. — Samantha, n-am terminat de aveam de spus ! se rățoiește furioasă. N-am încheiat conversația. — Ba da, OK ? Am terminat-o ! Închid telefonul, îl trântesc pe masă și expir, fără să-mi pot reprima un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta... dar nu trebuie să ne avântăm cu capul înainte. — Aha, spun încet. Înțeleg. — Așa că vezi cum te simți azi... și mai vorbim diseară. OK? — OK, zic și‑mi termin cafeaua gânditoare. O să‑i arăt lui Luke că mă potrivesc mănușă cu orașul ăsta. O să‑i arăt că pot să fiu o newyorkeză autentică. O să mă duc la sală și pe urmă o să beau o chestie din aia cu tărâțe pentru sănătate și pe urmă poate... împușc pe cineva? Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
porni să sudeze o altă secțiune a conductei rupte. ― Just! făcu Brett, nu cuiva anume, trăgând după el butelia energetică a laserului. Dallas, Kane și Lambert urmau cursul descendent al unui coridor. Aveau în picioare cizme, purtau cămăși mulante și mănuși în plus față de pantalonii de lucru. În mâini țineau pistolete cu laser, versiuni miniaturizate ale laserului utilizat de Parker și Brett. Se opriră în fața unei masive uși blindate pe care era scris cu litere mari și roșii un avertisment. SAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu mai vorbească, dar împotriva mormăielilor ei nu se putea face nimic. Brusc, coborându-și ochii asupra centurii, tresări. Ceva dispăruse de pe ecranul "căutătorului". ― Ce s-a întîmplat? întrebă Dallas. ― Parazit. Făcu o scurtă reglare a aparatului, sarcină îngreunată de mănușile incomode. Linia reapăru. ― Am pierdut-o, dar am regăsit-o. ― Probleme? se interesă vocea îndepărtată a lui Ash. ― Nimic grav, îl informă Dallas încercând să localizeze o masă solidă în furtuna de praf. Prea mult praf și vânt. Avem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Mie mi-e indiferent, zise degrabă Lambert. Reveniră pe urme și se opriră cu grijă în jurul buzelor căscate. Dallas îngenunchie, atent să nu facă o mișcare greșită cu ținuta incomodă și-și trecu mâna pe interiorul tivit al puțului. ― Cu mănușile astea idioate nu pot să vă spun decât că pare destul de regulat. Trebuie să fie o parte normală a navei. Credeam că se datorează unei explozii. Ceea ce ar fi explicat semnalul. Lambert cercetă pereții găurii. ― O încurcătură explozivă bine dirijată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu se întâmplă nimic. Aplecându-se mai mult, o zgâlțâi de flancuri apoi de vârf. Pe suprafața ei nu era nimic ca un mâner sau ca o gaură de prins. ― Atingerea ei îmi dă o senzație ciudată, chiar și prin mănuși. Dallas se îngrijoră, ― Te-am întrebat numai dacă poți să te uiți înăuntru. Nu-ncerca să deschizi. Nu știm ce-ar putea conține. Kane se înclină spre obiect. Acesta nu se schimbă, ne-arătând nici o reacție datorată zguduiturilor lui Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
parcă ar fi vrut să-și continue argumentația. Nu-mi prea place, dar înțeleg. Îți asumi răspunderea? Aceasta este o decizie științifică de competența mea, de care mă privezi! ― Da! Îmi asum răspunderea. Acestea fiind zise, luă o pereche de mănuși de plastic. O rapidă verificare indică faptul că "autodocul" nu era legat de corpul bolnav. Dallas acționă ieșirea platformei din habitaclu. Creatura nu se clintise și nici nu slăbise priza pe țeasta lui Kane. ― Mașina de tăiat? Asth indică micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-se la efectul gazului asupra plămânilor. Cu ochii înecați în lacrimi, cu nasul curgând, încerca cu înfrigurare să închidă plaga apăsând la loc cu mâinile cele două părți ale tăieturii. În această învălmășeală, câteva picături de lichid îi căzură pe mănuși, care începură numaidecât să sfârâie. Speriat, orbecăind, se îndreptă spre coridor, încercând cu disperare să și le scoată până când acidul va începe să-i roadă pielea. În sfârșit dădu cu ele de pământ. Câțiva stropi se răspândiră și porniră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
materiale specifice. Aplicațiile lor nu sunt generalizabile. ― Acesta, însă, urmă Ash, pare să fie un coroziv universal. L-am văzut demonstrându-și capacitatea de a roade mai multe substanțe diferite cu o egală ușurință... sau nepăsare, dacă vrei. Aliajul cocăi, mănușile chirurgicale, așternutul de infirmerie, patul metalic, le-a găurit pe toate. ― Și creatura asta blestemată folosește treaba asta drept sânge. Diabolic! Exclamă Brett, cu un amestec de respect și teroare. ― Nu știu sigur ce folosește drept sânge. (Creierul lui Asth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical: când mușcă, mușcă sănătos, astfel încât agresatul să nu-l uite toată viața. Nimeni nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât, pălărie tare. Mănuși lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Domnul Vasile a rămas singur, cu torța în mână. Zâmbea, mulțumit. Torța lângă pulpanele raglanului. Liniște perfectă, noaptea perfectă. S-a auzit iarăși scârțâitul acela sâcâitor de uși ruginite. Stofa a început să ardă, de la pulpanele raglanului în sus. Apoi, mănușile. Apoi, fularul de mătase galbenă. Vasile încă zâmbea, când s-au auzit urletul muzicii și tam-tamul. Nătăfleață de Tolea înțepenise, nu era cine să oprească muzica. Fum, vedenii magnetice, mirosul arderii și al cenușii. Doar Tolea le vedea. Singur singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să închidă dulapurile. Tocmai apăruse bătrânul Vancea, filozoful, cum să-i explici aiureala, tocmai lui, atât de sensibil, atât de sever în hainele sale severe, filozof comerciant de vinuri, tocmai acum, în asemenea împrejurări smintite. Dominic ridicase, nervos, una din mănușile superbe, de piele fină, care căzuse lângă canapea. Marcu Vancea tăcea. Nu răspundea, tăcea ca un mort. Fiul se rotise, enervat, spre dulapul care scârțâia, dar nu ridicase privirea. Rămăsese cu privirea în locul de unde ridicase mănușa elegantă, a elegantului oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ridicase, nervos, una din mănușile superbe, de piele fină, care căzuse lângă canapea. Marcu Vancea tăcea. Nu răspundea, tăcea ca un mort. Fiul se rotise, enervat, spre dulapul care scârțâia, dar nu ridicase privirea. Rămăsese cu privirea în locul de unde ridicase mănușa elegantă, a elegantului oaspete. Aștepta și cealaltă, perechea, semn că ar putea porni. Dardura prea mult așteptarea, se rotise spre dulapuri, avansă spre ușă, continuând să bodogănească. Știa că fantoma se afla în spatele său, îmbrăcată la fel ca dânsul, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]