5,446 matches
-
transporte stupefiantele cu mașina prin România și au apelat la el, promițându-i că-i vor da suma de 15.000 de lei. Reîntorși la București după rezolvarea cazului traficanților de stupefiante, membrii Brigăzii Fapte Diverse primesc spre rezolvare de la maiorul Dobrescu o reclamație formulată de stăreția Mănăstirii Agapia. Conducerea mănăstirii reclama faptul că numitul Radu Cosmin, care a stat la mănăstire două săptămâni, nu și-a achitat cheltuielile de cazare și nici datoriile făcute la măicuțe și, la plecare, a
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
declanșarea lui a fost amânată până în 1944. Procesul de planificare a fost început în primele zile ale lunii martie 1943 de către „Șeful Statului Major al Comandantului Suprem Aliat” (COSSAC), generalul locotenent Frederick E. Morgan, secondat de adjunctul său american, generalul maior Ray Barker. Planul a fost adoptat și adus la zi în ianuarie 1944 de „Cartierele Generale ale Forțelor Expediționare Aliate” (SHAEF), conduse de generalul Dwight D. Eisenhower. Raza mică de acțiune a avioanelor de vânătoare britanice, care acționau de pe aerodrumurile
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
semnal care putea fi interpretat de operatori ca o flotă formată din nave mici care remorcau baloane de baraj. Unele dintre cele mai neobișnuite pregărtiri ale aliaților au inclus vehiculele armate special adaptate pentru asaltul amfibiu. Dezvoltate sub conducerea generalului maior Percy Hobart (cumnatul lui Montgomery), aceste vehicule (poreclite "drăciile lui Hobart") includeau tancuri amfibii Duplex Drive Sherman, „crocodili” Churchill, blindate aruncătoare de flăcări, de distrugere a câmpurilor minate, tancuri-pod sau tancuri-cu-drum-bandă, destinate în special primelor ore ale debarcării. Aceste tancuri
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
asemenea că a fost o greșeală faptul că Divizia a 6-a aeropurtată nu a fost sprijinită cu tancurile ușoare Tetrarch transportate pe calea aerului, care ar fi contribuit la cucerirea și apărarea podului de la Arnhem, după cum de altfel ceruse maiorul Frederick Gough. Keith Flint amintește că tancurile ușoare Tetrach au fost debarcate cu ajutorul planoarelor Hamilcare cu un efect extraordinar în Ziua Z. Ar mai trebui spus că, în momentul declanșării Operațiunii Market Garden, se manifesta o criză și în domeniul
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
s-a înregistrat în Brigadă evreiască palestineană din cadrul Armatei britanice și a luptat pe frontul nord african și italian. În iulie 1942 a primi gradul de sergent, iar la eliberarea din armată în august 1946 afost ridicat la rangul de maior. A rămas un timp în Europa pentru a asista emigrația ilegală a evreilor în Palestina, care se organizase în pofida Cărții Albe restrictive impuse de autoritățile britanice, care voiau să câștige de partea lor opinia publică arabă, de asemenea s-a
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
ale unor „guerrilleri” palestineni, așa numiții fedaini, pornind de pe teritoriul Cisiordaniei (atunci parte a Iordaniei) și al fâșiei Gază )pe atunci sub control egiptean) care atacau așezările civile israeliene de frontieră. Ca reacție la această, Makleff l-a însărcinat pe maiorul Ariel Sharon să creeze o unitate de comando care să contraatace bazele fedainilor dincolo de frontieră și să pună capăt atacurilor lor ucigașe. Atunci Sharon a înființat unitatea 101, care a condus în cursul anului 1953 o lungă serie de raiduri
Mordechai Maklef () [Corola-website/Science/310172_a_311501]
-
Ștefan Bocskay, devine voievod (din 1587 principe) al Transilvaniei. În acest an, Bocskay va fi numit de către István Báthory consilierul și educatorul tânărului principe. 1583. István Bocskay se căsătorește cu Katalin Hagymássy, văduva lui Tamás Varkocs. 1588. Zsigmond Báthory devine maior. Încep controversele dintre susținătorii orientărilor pro-otomană, respectiv pro-habsburgică din Transilvania. Bocskay rămâne credincios lui Zsigmond, sprijinind eforturile creștine antiotomane. 1592. Bocskay este numit comandant al cetății Oradea. 1594. Intervine în forță în conflictul dintre Zsigmond Báthory, promotor al alăturării Transilvaniei
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
ambele tabere. În iunie și iulie, în luptele din Masivul Vercors, luptătorii maquisului au trebuit să facă față atacului a peste 10.000 de soldați germani. Francezii au pierdut 840 de oameni. După incidentul de la Tulle, compania Waffen-SS condusă de maiorul Otto Diekmann a șters de pe suprafața pământului satul Oradour-sur-Glane pe 10 iunie. Luptătorii rezistenței franceze i-au sprijinit în mod activ pe aliați în timpul operațiunilor Dragoon și Anvil. În condițiile în care Aliații se apropiau de capitală Franței, luptătorii rezistenței
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, maiorul îndeplinește funcția de Șef al Biroului Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942). În noiembrie 1942, este luat ca prizonier în U.R.S.S.. Semnează o adeziune și se înrolează
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, maiorul îndeplinește funcția de Șef al Biroului Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942). În noiembrie 1942, este luat ca prizonier în U.R.S.S.. Semnează o adeziune și se înrolează în Divizia 1 Infanterie Voluntari "Tudor Vladimirescu", formata din prizonieri romani, care
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
probă a focului când au participat la războiul antihitlerist. Seligman a luptat ca transmisionist în divizia a 6-a regală de blindate, în Africa de Nord și Italia, participând la bătălia de la Monte Cassino și ajungând la finele războiului la gradul de maior. După război a lucrat în firma familiei (grupul AVP cuprinzând 60 de companii în întreaga lume) în posturi de director, între anii 1951-1984 fiind decorat de regină pentru activitatea sa. Între anii 1960 - 1988 a fost președintele companiei de incinerare
Madron Seligman () [Corola-website/Science/309148_a_310477]
-
Warrior Stud. Castel. Regia și rol principal în „Are tata față mare” de M.Maxi- Teatrul C.Tănase 1994 Premiile G. Timică și Al. Giugaru pentru activitate. Regia și rol „Fratele” din „Doctorul minune” de H. Popescu, Teatrul C. Nottara. „Maiorul” din „Jocul de-a vacanță”, film TVR 1994 Fouche din „Supeul” de Brissville, Teatrul Odeon 1995 Rolurile principale din „Acvarium” și „Trafic” de L. Calaferte 1996 Regia „Nebuniile iubirii” de Dan Tărchilă, Teatrul din Buzău 1997 Regia „Scaiul” Teatrul din
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Marele preot din „Legendă ultimului împărat”Teatrul Național 2003 Tatăl din „Iubire” de L.Barta Teatrul Național 2004 Regia „Val-Vârtej și vasul fantomă” de O.Sava Teatrul Excelsior Regia și text „Inima de piatră” după W.Huff, Teatrul Excelsior Rolul „Maiorul „din „Jocul de-a vacanță” Teleplay TVR Regia „Dr.Minune „ de H.Popescu Teatrul Nottara 1995 Rolul principal din „Don - Juan din Ramat-Gan”, Tel-Aviv-Israel Taus din „Ceasornicăria Taus” de Gelu Naum, Teatrul Mundi Interviuri
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
această perioadă publică, în calitate de coautor și autor, o serie de studii și articole în domeniul de specialitate, al sociologiei militare, precum și lucrarea de doctorat cu titlul " Cursa înarmărilor. Determinări și implicații social politice" (Ed. Militară, 1989). Înaintează până la gradul de maior. Unul dintre coautorii diverselor documente programatice ale CFSN și ulterior CPUN, a activat în echipa din preajma Președintelui Iliescu începând cu februarie 1990, pentru a participa, în anul 1992, la înființarea Grupului "Un viitor pentru România" (GUVR). A ocupat funcția de
Cornel Codiță () [Corola-website/Science/309255_a_310584]
-
birourile Partidului Nazist și au arestat gaulaiterii și liderii SS. Momentul decisiv a avut loc la ora 19:00, când Hitler s-a simțit suficient de bine pentru a telefona. El a dat ordin unui ofițer care îi era loial, maiorul Otto Remer, să restabilească controlul în Berlin. La ora 20:00, Witzleben a sosit la Bendlerblock și s-a certat cu Stauffenberg, care încă mai insista ca lovitura de stat să continue să se desfășoare. Cam pe la aceeași oră, Kluge
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Scoreiu; Ucean la Ucea; Vădean la Vad etc. O dată cu ei sau pe parcursul anilor, în Racovița s-au stabilit familiile: Borțan din Boarta; Buian din Buia; Crișan de pe Crișuri; Gusan din Gusu; Limbășan din Ilimbav; Măierean din Măierii Sibiului( sau din Maiorul Năsăudului); Mureșan de pe Mureș sau chiar din Maramureș; Orlățan din Orlat; Sălăgean din Sălaj; Spătăcean din Spătac etc. De asemenea, sunt atestate documentar strămutarea la Racovița în această perioadă a unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
ei, Victor Laszlo (Paul Henreid), un lider renumit al Rezistenței Cehe, care încerca să scape de urmărirea naziștilor, și doreau să cumpere scrisorile. Cuplul avea nevoie de scrisori, pentru a putea ajunge în America, unde Laszlo își putea continua activitatea. Maiorul german Strasser (Conrad Veidt) sosește în Casablanca pentru a se asigura că Laszlo nu reușește. După terminarea programului, Ilsa se întoarce pentru a încerca să îi explice de ce a dispărut fără nicio explicație, dar Rick este beat și nu vrea
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
Rick are scrisorile. Într-o întâlnire privată, Rick refuză să le vândă la orice preț, spunându-i lui Laszlo să o întrebe pe soția sale despre motivul refuzului său. Ei sunt întrerupți atunci când un grup de ofițeri naziști, conduși de maiorul Strasser (Conrad Veidt), începe să cânte „Die Wacht am Rhein”, un cântec patriotic german. Furios, Laszlo cere atunci orchestrei să cânte "La Marseillaise". Atunci când liderul formației se uită la Rick pentru a primi îndrumări, acesta dă din cap afirmativ. Laszlo
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
moment, Rick o convinge pe Ilsa să urce în avionul spre Lisabona, împreună cu soțul ei, spunându-i că ea ar regreta dacă va rămâne cu el: „"Poate nu azi. Poate nu mâine, dar în curând și pentru restul vieții tale"”. Maiorul Strasser, chemat de Renault, ajunge la aeroport singur. Rick îl împușcă pe Strasser, atunci când acesta încearcă să îi oprească pe cei doi să plece din Casablanca. Când poliția ajunge acolo, Renault îi salvează viața lui Rick, spunându-le să „"strângă
Casablanca (film) () [Corola-website/Science/308837_a_310166]
-
(n. 6 aprilie 1911, Lausanne, Elveția, d. 1982, Constanța, România) a fost un maior aviator al Forțelor Aeriene Române, unul din aviatorii de elită al celui de-al Doilea Război Mondial al Armatei Române, poet și autor român. Pentru faptele sale extraordinare de vitejie din timpul celui de-al doilea război mondial a fost
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
-i să facă tot ce-i sta în putință pentru a împiedica acceptarea Declarației de la Potsdam. Cum ministrul nu le-a dat un răspuns clar, rebelii au luat hotărârea să organizeze singuri o lovitură de stat. Unul dintre acești ofițeri, maiorul Hatanaka, și-a petrecut cea mai mare parte a zilei de 13 și dimineața celei de 14 august căutând aliați și sprijinitori printre ofițerii de rang înalt din Ministerul de război și punând la punct detaliile loviturii de stat. La
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
părăsit studioul radio. Până la ora 8:00, rebeliunea fusese înăbușită. Hatanaka, circulând pe o motocicletă, a împrăștiat prin oraș fluturași în care încerca să-și justifice acțiunea. După difuzarea discursului împăratului, pe la ora 11:00 a zilei de 15 august, maiorul Hatanaka s-a sinucis, împușcându-se în cap. La ora 12:00 a zilei de15 august a fost difuzată înregistrarea discursului împăratului (Gyokuon-hoso) prin care era anunțată capitularea. Forțele japoneze erau încă angrenate în lupte cu armatele sovietice, mongole și
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
și marchează această perioadă a istoriei Franței. Având un caracter ordonat, partizan al revoluției din 1789, și-a sfârșit viața politică sub Restaurație, pe poziția de contra-revoluționar extremist. Originar dintr-o familie nobilă din Bourgogne, este fiul cel mare al maiorului de administrație Vivant-François Viénot de Vaublanc, comandant al "Fort Saint-Louis de la Fort-Dauphin", azi Fort-Liberté, din Haiti. S-a născut la "Fort Dauphin" și a crescut în Saint-Domingue, unde tatăl său era cantonat. A venit în Franța metropolitană, pentru prima oară
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
rusească, conform protocolului de colaborare cu armata română, primind numele de "Marele duce Nicolae" (Velikiy Knyaz Nikolay). "Fulgerul" s-a numărat printre primele nave intrate în luptă, împreună cu "România" , "Ștefan cel Mare" și "Rândunica". Cu excepția personalului de la mașini și a maiorului Ion Murgescu, fostul comandant al Flotilei, echipajele românești au fost debarcate și înlocuite cu ofițeri și marinari ruși. Flotila a efectuat misiuni de patrulare, bombardament și sprijin în operațiunea de forțare a Dunării de către trupele armatei ruse . După încetarea ostilităților
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
iulie 1950) este general și magistrat român. Este procuror militar din anul 1982, între anii 1997 și 2000 a deținut șefia Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție. În decembrie 1989, când avea gradul de maior la Direcția Procuraturii Militare, a fost desemnat procuror în procesul Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnați la moarte și executați, în 25 decembrie 1989. Generalul magistrat Voinea este cel
Dan Voinea () [Corola-website/Science/309928_a_311257]