5,243 matches
-
Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor antice și încărcăturilor lor, arheologia subacvatică și-a extins domeniul de cercetare asupra unor orașe, construcții și așezări scufundate sau acoperite de ape în urma unor catastrofe geologice sau eroziunii țărmurilor mării. Arheologia subacvatică este în
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
și macarale situate pe nava suport. Dintre epavele antice, "" se remarcă prin valoarea artistică deosebită a obiectelor găsite. "Mahdia" este o galeră din sec. I Î.HR. ce transporta o încărcătură de opere de artă din Grecia: statui, busturi de marmură, figurine din bronz, capiteluri, candelabre etc. Galera a naufragiat în apropiere de coastele din Tunisia, între localitățile Susa și Sfax și a fost descoperită în anul 1907 fiind apoi explorată de către scafandrii grei în perioada 1908-1913. Obiectele recuperate au fost
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
cantitate de obiecte, totuși acestea reprezintă numai o mică parte din cele existente sub apă. La Tomis (Constanța), în perioada 1968-1969, cercetările arheologice subacvatice românești au pus în lumină existența unui mare depozit submarin de resturi monumentale (fragmente arhitectonice de marmură, sarcofage romane, etc.) sub forma unei platforme continentale (litorală) de 2 Mm (3.700 m), ocupând o suprafață de aproximativ 10.000 m. În cercetările subacvatice s-a remarcat prezența unor cheuri portuare antice cu dane de acostare alcătuite din
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
și produse exportate. Peste 4 milioane de tone se extrag anual. Al doilea minereu important este potasiul din Marea Moartă ( peste 1 milion de tone). Există zăcăminte mici de minereuri de fier, nichel și plumb. De asemenea se explotează puțină marmură și argilă. Petrolul importat prin conducta din Arabia Saudita, este rafinat la Zaraqa. Gazele naturale sunt exploatate din 1989 în partea de nord-est a țării și sunt utilizate în termocentrale.
Economia Iordaniei () [Corola-website/Science/319300_a_320629]
-
a rămas, astfel, în cripta din stâncă, unde a stat 27 de ani. La 5 iulie 1968, directorul Muzeului Bran, Titus N. Hasdeu, însoțit de mai mulți activiști de partid, au deschis cripta și au forțat cu răngile sarcofagul de marmură aflat în interior. În sarcofag au găsit caseta de argint aurit cu inima reginei, casetă pe care au depus-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. În martie 1971, caseta a fost transferată la Muzeul Național de Istorie
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
Duiliu Marcu. A fost inaugurată în 11 noiembrie 1923, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria. În cuvântul său, regele a spus: Ultimele sale cuvinte vor deveni deviza întregii politehnici timișorene. Evenimentul este eternizat pe o placă de marmură, la intrarea în edificiu. Inițial clădirea conținea un amfiteatru, două săli de curs, două săli de desen, 15 laboratoare, 3 muzee, 9 birouri și un atelier. În anul 1970 clădirii i s-a adăugat înspre nord "aripa nouă", care va
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
București, Baia Mare, Cluj Napoca, Timișoara 1982-prezent- expoziții organizate de filială UAP Arad; 1983- Szarvas, Ungaria; 1984- Bekescsaba, Ungaria; 1987- București, Deva; 1989- Timișoara; Tabere: 1984, Oțelul Roșu, piatra; 1985, Căsoaia, Arad, piatra; 1986, Izvorul Mureșului, piatră; 1987, Sangiorz Băi, Bistrița Năsăud, marmură; 1988, Macea, Arad, piatra; 1997,1998, Baia Sprie, România, marmură. Simpozioane internaționale: 1995, Zalău, România, piatra; 1997, Rumilly, Franța, piatra; 1998, Belley, Franța, piatra; 1998, 1999, Schrems, Austria, granit; 2001, Brâncușiana, Târgu Jiu, România, piatra; 2001, Csongrad- Ungaria, bronz Expoziții
Dumitru Paina () [Corola-website/Science/315809_a_317138]
-
Arad; 1983- Szarvas, Ungaria; 1984- Bekescsaba, Ungaria; 1987- București, Deva; 1989- Timișoara; Tabere: 1984, Oțelul Roșu, piatra; 1985, Căsoaia, Arad, piatra; 1986, Izvorul Mureșului, piatră; 1987, Sangiorz Băi, Bistrița Năsăud, marmură; 1988, Macea, Arad, piatra; 1997,1998, Baia Sprie, România, marmură. Simpozioane internaționale: 1995, Zalău, România, piatra; 1997, Rumilly, Franța, piatra; 1998, Belley, Franța, piatra; 1998, 1999, Schrems, Austria, granit; 2001, Brâncușiana, Târgu Jiu, România, piatra; 2001, Csongrad- Ungaria, bronz Expoziții internaționale: 2001, Tokio, Japonia, desen; 2002, Regensburg, Germania, bronz; 2002
Dumitru Paina () [Corola-website/Science/315809_a_317138]
-
Carp, majoritatea scriitorilor junimiști și reputați actori ai Teatrului Național din Iași, muzicieni ca Eduard Caudella, în prezența căruia cei doi frați, Leon și Iacob, cântau la pian și flaut. În anul 1968 s-a amplasat aici o placă de marmură ce marca 100 ani de la moartea scriitorului Costache Negruzzi, cu un citat din Vasile Alecsandri, "1868-1968 "Costache Negruzzi este un nume scump României și va rămîne în pleiada pionierilor intelectuali ai neamului nostru." V. Alecsandri". După ce în perioada regimului comunist
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
fost vizitat pentru selecție la data de 4 octombrie 1996 de către Ann Nicholls, administrator al Fundației Emya din Bristol (Anglia) și de Wym Vander Weiden, director al Muzeului de Istorie Naturală din Leiden (Olanda), membru al juriului, p placă de marmură marcând acest eveniment. La data de 20 mai 2001, a avut loc manifestarea culturală "Popas moldav la familia Negruzzi", având loc cu acest prilej o prelegere pe tema "Constantin Negruzzi, azi" susținută de profesorul universitar Liviu Leonte, lansarea broșurii Casa
Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești () [Corola-website/Science/315870_a_317199]
-
de restul familiei regale, ea și-a pus jumătate din veniturile din Franța la dispoziția Margaretei. Elisabeta a murit la 22 ianuarie 1592 victimă a pleureziei la vârsta de 37 de ani și a fost îngropată sub o lespede de marmură simplă în biserica mănăstirii ei.
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
și "Augusteum"("Augoustaion"- în exprimare greacă). Era vorba de o piață vastă cu laturile de 140 de matri lărgime și 170 de metri lungime, plasată între biserica Sfânta Sofia și Moscheea Albastră de astăzi, mai aproape de biserică. Era pavată cu marmură și decorată cu alte structuri de ornament sau cu caracter civil. "Augusteum" constituia centrul oficial al orașului. In centrul pieței era plasată Mila de Aur, punctul de la care se măsurau toate distanțele spre periferiile imperiului. Se prezenta sub forma unui
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
cel Mare. Cel din urmă a reclădit-o cu măreție deși instituția Senatului nu mai avea decât un rol decorativ în viața politică. Tot spre latura de răsărit, adică spre Marea Marmara, piața "Augusteum" era ornamentată de un portic de marmură albă cu șase coloane. Pe latura de apus a pieței , dinspre oraș, se afla Capela Sfântului Constantin, loc în care împăratul primea supunerea inamicilor prizonieri, așezându-le piciorul pe cap, după un obicei oriental. Latura nordică a forului era închisă
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
curtenii sau funcționarii care-l așteptau pe împărat. Printr-un vestibul al palatului în formă de arc, "Sigma", aceia intrau în "Triconc", hemiciclul cu trei abside, unde împăratul își făcea apariția adesea. Sunt imposibil de descris toate sălile decorate cu marmură sau cu mozaic, cu bolți din mozaic de sticlă, cu o bogăție de metale prețioase, pietre fine și emailuri. Era o etalare de bogății ca în basmele orientale. Drept exemplu se pot cita: "galeria Losiacos" din latura de sud-est a
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
și "casa lui Homisdas" sau "casa lui Justinian". Palatul a fost construit de împăratul Theophiles(827-842). În fața lui se găsea un port privat al împăraților și un far. Portul era creat artificial și era mărginit de un magnific chei de marmură. Numele îi provenea de la un grup statuar care reprezenta un leu ce dobora un taur, grup statuar plasat pe chei. Acea sculptură a fost dezgropată cu ocazia lucrărilor la calea ferată, fapt ce a permis localizarea exactă a "Palatului Bucoleon
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
filiale, una cu biserică (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902) și trei fără biserică (Ipotești, Lisaura și Mihoveni). În biserică se oficiază liturghii în limbile română, germană și polonă. În biserică sunt amplasate cinci plăci memoriale din marmură neagră, una în limba latină și patru în limba română, în semn de recunoștință pentru activitatea unor parohi ai acestei biserici. Cele cinci plăci sunt dedicate următorilor preoți-parohi: În partea dreaptă a bisericii, la mică distanță de ziduri, se află
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
-se spre Cacica, acolo unde este Maica Domnului, cea care ne unește pe toți: catolici, ortodocși, români, polonezi, ucraineni, credincioși de toate confesiunile"". Statuia a fost amplasată în fața bisericii romano-catolice pe un soclu de beton care a fost îmbrăcat în marmură. Ea are o înălțime de 1,65 metri și este confecționată din fibră de sticlă. Cu acest prilej, piațeta din fața bisericii a primit denumirea de Piațeta Papa Ioan Paul al II-lea. Această statuie era, la momentul amplasării, singura statuie
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
de localnici, reprezentanți ai administrației locale (printre care primarul Gabriel Constantin Șerban) și un impresionant sobor de fețe bisericești în frunte cu arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și cu Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. Pe piatra de marmură ce se află deasupra criptei unde este înmormântat Alexandru Șandru Alboi a fost săpată următoarea inscripție: ""Aici odihnește întru așteptarea învierii ctitorul bisericii, inginerul diplomat ALEXANDRU ȘANDRU ALBOI, cetățean de onoare al Câmpulungului Moldovenesc. 4 august 1914 - 23 aprilie 2006
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
naosului era din cărămidă, iar cea a pronaosului și a pridvorului din lespezi de piatră. În deceniul șase al secolului al XX-lea, pardoseala era din lespezi de gresie. În urma ultimei restaurări, pavimentul bisericii a fost refăcut din plăci de marmură alb-cenușie. Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
a dat poruncă "să se clădească nu numai o bazilică mai frumoasă decât toate celelalte din lume, dar încă și alte construcții, care să depășească tot ceea ce există mai deosebit în celelalte orașe", și le-a pus constructorilor la dispoziție marmura și coloanele cele mai de preț. Arhitecții Eustațiu și Zenobiu s-au apucat să construiască o bazilică de primă mărime, dovadă a biruinței politice a creștinilor și a afirmării Ierusalimului drept capitala lor religioasă. În anul 335, reuniți în sinodul
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
Kirchheim unter Teck)</br> 111. Henrietta de Nassau-Weilburg (n. 22 aprilie 1780, Kirchheimbolanden - d. 2 ianuarie 1857, Kirchheim unter Teck)</br> 112. Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei (n. 25 septembrie 1744, Berlin - d. 16 noiembrie 1797, Palatul de marmură, Potsdam), Rege al Prusiei</br> 113. Frederika Louisa de Hessen-Darmstadt, Regină a Prusiei (n. 16 octombrie 1751, Prenzlau - d. 14 august 1805, Castelul Monbijou, Berlin)</br> 114. Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz (n. 10 octombrie 1741, Mirow
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
Constantinescu, monument emblematic pentru ansamblul arhitectonic al orașului, a fost demolatăa în noiembrie 2009. A realizat, în 1937, cele două panouri laterale care decorau "Palatul Ministerului de Externe", cunoscut în prezent ca Palatul Victoria. Cele două compoziții erau lucrate în marmură de Carrara. Fiecare panou decorativ avea 15 metri înălțime și cuprindea trei rânduri de reliefuri figurative ilustrând personaje alegorice însoțite de texte în latină: agricultura și comerțul, cultura, geografia și istoria, inventivitatea și ingenuitatea, abundența. Sub ambele panouri se afla
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
travertin, iar cele două panouri decorative, figurile simbolice de la cișmele precum și alte lucrări de decorațiuni interioare (vitralii, mozaicuri, tapiserii, fresce) nu au mai fost refăcute niciodată. Cele două reliefuri figurale din gips, după care s-au cioplit lucrările definitive în marmură, au fost donate de Floria Capsali Muzeului de istorie din Tulcea. Imobilul UGIR (Uniunea Generală a Industriașilor din România) din București, realizat în 1938 de arhitectul Constantin Moșinschi, este decorat cu 6 basoreliefuri mari, sculptate de Mac Constantinescu în stilul
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
poate compara cu capodopera "Mozaicul lui Alexandru", din Pompeii. Mozaicurile descoperite recent în Zeugma, Commagene, sunt, de asemenea, foarte frumoase și expresive. Mozaic se numește o lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăți mici de marmură, de ceramică, de sticlă, de smalț sau de alte materiale, de diferite culori, lipite între ele cu mortar sau cu mastic, care formează figuri geometrice, flori, imagini cu reprezentări zoomorfe sau antropomorfe etc. Pe lângă calitățile artistice, mozaicul are o mare
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
Delian. Atunci când Pericles a venit la putere, el și-a imaginat un mare plan pentru a transforma Atena în centrul puterii și culturii grecești. Arhitectul a fost unul dintre cei care au ajutat la Parthenon, Ictinos. Materialul folosit este de marmura Pentelică, cu excepția a cel mai mic pas al crepidomaei, care este din calcar și sculpturile decorative pentru care marmura mai scumpă,Paross a fost aleasă. Dimensiunile din templu sunt de 13.708 m de la nord la sud și de 31
Templul lui Hefaistos () [Corola-website/Science/318735_a_320064]