5,136 matches
-
mare profesoară de romînă-engleză, care accepta în internat și băieți. Era un loc excelent, în care putei să-ți ronțăi în liniște pastilele, între sendvișurile cu parizer sau cu friptură de curcan. Distinsa profesoară era o tipesă. 290 DANIEL BĂNULESCU metrou uitau, uneori , să deschidă rapid ușile. Nici unul însă, până azi dimineață, nu uitase atât de mult... Pe de altă parte, generalilor de Securitate ce răsăriseră instantaneu în sala Dispeceratului le era groază și că metroul ar putea, din senin, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțin cheile... Să știi că te las să te freci nițel de șosetele mele... - Ieri dimineață... Și-a bătut unul d-ăla de împinge metroul joc de noi. Dimineața am întîrziat... Pierdusem deja primul accelerat către Ploiești. Am alergat după metrou, și era să iau metroul pe scară, cum se spune, fiindcă mă prinseseră ușile și fluturam c-o mână și c-un picior afară. ...Tipul care supraveghează ușile m-a rugat să trag steagul înăuntru. Eu i-am strigat că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rata ocazia și aveau, aveau să-l... În vreme ce ăștia din "Cafenea" se întreceau în tăifăsuit, afară Spînzu ambală motorul. (Arvinte se folosea de o "Lada". Iar Iarba Fiarelor și Regele se strecurară din "Cafenea" înainte de încheierea peripețiilor buclucașului conducător de metrou. Punând plată și bacșiș în mâinile ospătăriței Dida și instalîndu-se apoi pe bancheta din spate.) IF-ul își trase, cu un gest reflex, peruca deșteaptă, din păr uman, ce-o purtase ca pe-o căciuliță și îi gâdilase, tot timpul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia dintre noi. Populația înflorea ea, săraca, destule. Dar IF-ul gândi că, măcar până acum, nu se denaturase cel puțin punctul de plecare. Acela că Securitatea pusese într-adevăr gheara pe omul de la metrou. Mai înscriseseră un punct. Securitatea conducea în deplasare, la pauză, trupa IF-ului, cu trei puncte la zero. 305 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în pușculița unui spital de boli nervoase, sub pază militară. Era locul optim pentru a fi scos la iveală, dacă Brav Conducătorul ar fi fost încunoștințat de vreo păsărică că Angheluță provocase vreun prejudiciu vreuneia dintre garniturile sale dragi de metrou. Era potrivit și dacă, despre afacere nu s-ar mai fi trâmbițat nimic, Raicopol urmând a fi scufundat treptat sub crusta înghețată a neurolepticelor și sub forța educativă a halucinogenelor. Așa încît, concluzionă în sine IF-ul și îi transmise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cafenea", cât îi ascultase pe povestitorii aceia ciudați, și când, de la primele silabe, își dăduse seama că Raicopol va fi, într-un final jegos, arestat, iarba se gândise cu febrilitate în care sediu va fi depus vorbărețul conducător de metrou. Dacă era să fie vărsat în arest la Inspectoratul General de Miliție (clădire în care, pe vremuri, își desfășurase activitatea și bunul nostru Ulpiu Sargețius Galopenția). În celularul Securității de pe Calea Rahovei. Sau după gratiile cine știe cărei Unități Militare. Dacă era să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ici-colo pe Barbu) nume de haiduc. Atât cât îi citise Iarba și pe securiști, singura șansă a lui Raicopol ar fi fost ca ălora, securiștilor, să le fi fost o prea mare groază să-i raporteze tărăboiul de azi-dimineață, de la metrou, Comandantului Suprem. Groază precis că le-a fost, dar chiar să nu-i fi raportat! Să fi optat, din pricina spaimei de a nu fi sancționați, pentru posibilitatea de a-l duce pe Ceaușescu cu fofârlica. Mușamalizând cazul. Și, eventual, punând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost, dar chiar să nu-i fi raportat! Să fi optat, din pricina spaimei de a nu fi sancționați, pentru posibilitatea de a-l duce pe Ceaușescu cu fofârlica. Mușamalizând cazul. Și, eventual, punând întreruperea circulației de trei ore de la metrou, pe seama unei pene de curent. Pentru a nu le fi ciopârțiți cumva epoleții. Riscau destul să fie împușcați și într-un caz și-n altul. Și de abia în această ultimă variantă (cu mușamalizatul), creștea vertiginos probabilitatea ca Raicopol să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu era nimeni. Adică nimeni altcineva, în afara celor 24 de nebuni obișnuiți, flenduriți, cu obrajii supți și nebărbieriți de mai mult de-o săptămână, ținută în care, în nici-un caz, n-ar fi fost admiși să conducă azi dimineață un metrou. În celălalt salon, Iarba se tîrî ca șarpele pe sub primul șir de paturi, aproape în același ritm cu Fisente, care avansa pe culoarul din mijloc, cu seringile lui sub braț, cu dreapta prefăcîndu-se că scutură un termometru. Raicopol privi cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Rămase liniștit. La milițieni era invers. Cafeaua pe care ți-o turnau pe gât te adormea. Totuși nu izbuti să se abțină ca, de fiecare dată când presimțea că traseul automobilului în care rula se suprapunea vreuneia dintre stațiile de metrou, cărora ajunsese să le recunoască, după figură, până și șobolanii, să nu-i avertizeze încîntat pe noii săi prieteni, de acolo, de pe cauciucul lipicios al podelei. - Atențiune! Se închid ușile!... Urmează stația Constantin Brâncoveanu, cu peronul pe partea stîngă! Pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta cu un cap, slujindu-se de o coasă. Am fost peste poate de încîntat de reîntrebuințarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amenința tot pe mine că de-acuma, gata, l-am pus în situația să și-o arunce pe scări. Ăstălalt plănuise, desigur, să-și strângă de gât puradelul, numai pentru că se întîmplase să n-am bani la mine decât de metrou. - Nu știu ce fel de oameni sînteți, ce fel de inimi aveți, zic. Nu mă bag. Dar, dacă dumneata ai să consimți la crima asta 328 DANIEL BĂNULESCU oribilă, cei de te țin în spate or să fie nevoiți să se spele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cât de frumoase puteau fi, fete rafinate, dulci, sclifosite și pline de fumuri albastre în capetele lor alungite, ca de pisici. Prietene ori tovarășe de viață ale unor băieți care încă trăiau, se călca pe bombeuri cu ei prin metrou, se spălau, se pieptănau și se târau către niște slujbe nenorocite, unii dintre ei făceau chiar karate sau box. Dar chiar și aceia care nu făceau karate sau box, i-ar fi luat de urgență gâtul, aflând ceea ce se petrecea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În timp cu zgomotul. Și mai erau și penalizările. Dacă-ți luai copilul mai târziu de 18.30, Îți luau 10 £ pentru primele 10 minute și 50 de £ pentru mai mult. Ajungeam veșnic mai târziu de 18.30. Alergând dinspre metrou, simțeam cum mi se adună rușinea În stomac precum lichidul produs de bilă. Stând la un loc cu alți treizeci de copii, Emily a luat toate bolile posibile. Prima ei răceală de iarnă a durat din octombrie până În martie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
reușit să Îl identific. La o inspecție mai atentă, s-a dovedit a fi un costum al uneia dintre păpușile lui Emily. Când i-am sugerat soțului meu că odraslele noastre arătau ca și când s-ar fi dus la cerșit la metrou, Rich mi-a zis că dacă am de gând să critic, ar fi mai bine s-o fac chiar eu. Și da, aveam de gând să critic. Și da, am făcut-o eu. De la: Kate Reddy Către: Candy Stratton O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că nu o dezamăgisem; știa că am o ipoteză despre cine îi sabotase cablul Tabithei, indiferent cât aș fi negat acest lucru. Fisher și Sally mi-au făcut cu mâna plini de entuziasm și au trecut strada, către stația de metrou, cu Sally care încă mai părea că are o oarecare reținere. —Sam? se auzi Sophie în spatele meu. Am tresărit și m-am întors. —Soph! Am crezut că te-ai dus la stația de autobuz. —M-am întors. Voiam numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cam singură, acum că plecaseră toți, și încercând să nu mă gândesc la Hugo. Nu amanetasem nimic în viața mea, dar, nu știu cum, mă simțeam bine la gândul că era acolo de când lumea, dominând, maiestuos colțul de peste drum de stația de metrou, pentru orice eventualitate. Acum, în schimb, aveam să câștig destul de mulți bani, după toate aparențele, și n-aș mai fi avut nevoie de soluția de rezervă cu casa de amanet. Gândul acesta nu m-a înveselit deloc. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ba chiar le pipăie măgărește, și am fost scârbit ca om și umilit ca bărbat. Decât așa, mai bine o ședință de lucru manual singur sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea să plouă cu găleata și gândul la călătorie era de-a dreptul deprimant oricum. Chiar și după ce cobor la metrou e oribil: mereu trebuie s-aștept să deschidă poarta de lângă locurile pe lângă care-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea să plouă cu găleata și gândul la călătorie era de-a dreptul deprimant oricum. Chiar și după ce cobor la metrou e oribil: mereu trebuie s-aștept să deschidă poarta de lângă locurile pe lângă care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete galbene și se deschid și se-nchid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Acum, Stacey, am zis cu o voce care speram să fie potrivit de calmă și liniștitoare, știu că Warren a spus că locuiești undeva prin Balham, dar va trebui să-mi spui exact unde. Sau preferi să te las la metrou? am adăugat, rugându-mă să refuze și sperând că asta o va face să fie și mai convinsă de bunele mele intenții. M-am strecurat la locul meu, mi-am încheiat centura de siguranță și am pornit radioul, ținându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care încerca să se ridice. Apăsând un șervețel pe rană, primarul alergă în stradă. Cioburile de sticlă îi trosneau sub picioare, în față se înălța o coloană densă de fum negru, i se păru chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vreo posibilitate de a afla unde locuiesc agenți de poliție pensionați, chemați-i și pe ei, să vină să ajute, Pompierii sunt pe drum, domnule primar, facem toate eforturile ca să. Întrerupse legătura și se precipită din nou spre linia de metrou. Erau oameni care alergau pe lângă el, unii, mai rapizi, treceau înaintea lui, el avea picioarele grele, erau ca plumbul, și părea că foalele din plămâni refuzau să respire aerul dens și rău mirositor și o durere, o durere care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici cum s-a născut ideea, acceptată imediat de toată lumea, că trupurile n-ar trebui să fie îngropate în cimitire ca morți normali, că mormintele ar trebui să fie per omnia sæcula sæculorum, pe terenul parcului aflat alături de stația de metrou. Totuși, câteva familii, nu multe, cunoscute pentru convingerile lor politice de dreapta și neclintite în certitudinea că atentatul fusese opera unui grup terorist direct legat, după cum afirmau mijloacele de comunicare în masă, de conspirația împotriva statului de drept, au refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deodată cu voce tare. La nord este, evident, dar șase, unde o fi băgat afurisitul de șase. Ministrul spusese șase-nord cu aerul cel mai natural din lume, ca și cum era vorba de un monument ilustru din capitală sau de stația de metrou distrusă de bombă, locuri selecte din urbe pe care toată lumea are obligația să le cunoască, iar lui, prostește, nu i-a trecut prin minte să întrebe, Și asta unde e, albatros. Într-un singur moment, cantitatea de nisip din partea superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]