5,723 matches
-
o revelare în direcția minus a cunoașterii, care potențează misterul. Însă este o încercare aparținând intelectului, o formă de luciferism al cunoașterii. Chiar dacă Blaga atribuie minus-cunoașterii o funcție de potențare a misterului, intenția acesteia este una revelatorie. Nu aceeași este ținta mistică. Formula antinomică nu este pentru mistic un mod de a gândi, ci un mod de a apăra un mister "a cărui certitudine vine din evidența sau credința în faptul revelației", revelație care nu este un imbold de transcendere pentru minte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Mircea Florian afirmă: "Ciudat este, și caz unic în istoria raționalismului, că legea logică de care ascultă evoluția netemporală a Ideii nu se supune principiului identității (...), așa cum susțineau toți raționaliștii, ca fiind legea necesară a gândirii, ci principiul mult mai mistic al identității contradicțiilor (orice idee se transformă în ideea opusă și se identifică cu ea)"364. Oricum am privi acest proces al cunoașterii, ca manifestare a Ideii sau ca urcuș al gândirii spre cunoașterea absolută, el urmează o "logică" mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
duce discursul despre dogmă și antinomie într-o direcție cu totul diferită, fapt cu care Ion I. Ică jr. este de acord. Pentru el, dogma este un instrument epistemologic, iar nu religios, o formulă de minus-cunoaștere, iar nu de trăire mistică, un prilej de ecstazie intelectuală, nu de renunțare la rațiune. În sfârșit, dogma este un act al spiritului prin care misterul se potențează, iar nu o deltă în care se așteaptă grația divină a revelației. Metoda antinomiei transfigurate nu este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a experienței religioase 507. Nu voi urmări aici toate aplicațiile. Mă voi referi doar la câteva, care pun mai pregnant în valoare ideea stării T, cea mai reprezentativă pentru tema prezentei cercetări. Este vorba de experiența cunoașterii, experiența artistică, experiența mistică și cea religioasă. Cunoașterea este un raport între un subiect care cunoaște și un obiect de cunoscut, în care subiectul înaintează către obiect. Acest raport poate fi înțeles prin grila logicii pe care ne-o propune Lupașcu. Astfel, cu cât
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al operei, pe de altă parte, de a "luneca într-o eterogenitate prea liberă", care va genera dispariția formei și invazia detaliului, a fragmentarului. O altă experiență ce funcționează după logica terțului inclus este, în opinia lui Ștefan Lupașcu, experiența mistică. După el "comportamentul misticului este și mai paradoxal decât cel al artistului"525. Când spune acest lucru, are în vedere faptul că experiența mistică se situează, pe de o parte, la fel ca și cea estetică, în zona contradictoriului, adică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
O altă experiență ce funcționează după logica terțului inclus este, în opinia lui Ștefan Lupașcu, experiența mistică. După el "comportamentul misticului este și mai paradoxal decât cel al artistului"525. Când spune acest lucru, are în vedere faptul că experiența mistică se situează, pe de o parte, la fel ca și cea estetică, în zona contradictoriului, adică a conștiinței conștiinței, a psihismului înalt, iar pe de altă parte, ea se angrenează pe panta noncontradicției, deoarece misticul nu se mulțumește cu ficțiunea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
etică, în sensul ei de bază, ca fugă de contradicție în direcția actualizării uneia dintre valori. Dacă experiența estetică este început al logicii cuantice sau al posibilului pur, cea etică este început al logicii cunoașterii. Fiind prinsă între acestea, experiența mistică dobândește un caracter extrem de tensionat. Misticul este simultan cufundat în lume și în sine însuși, aspirant la cunoașterea cunoașterii și totodată la cunoașterea pură527. Experiența mistică se află la întretăierea a ceea ce condiționează suferința și bucuria deopotrivă. De aici aspectul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibilului pur, cea etică este început al logicii cunoașterii. Fiind prinsă între acestea, experiența mistică dobândește un caracter extrem de tensionat. Misticul este simultan cufundat în lume și în sine însuși, aspirant la cunoașterea cunoașterii și totodată la cunoașterea pură527. Experiența mistică se află la întretăierea a ceea ce condiționează suferința și bucuria deopotrivă. De aici aspectul chinuit al misticului. Situându-se în estetic, adică în contradictoriu, misticul este pradă suferinței, iar căutând noncontradicția, adică eticul, el este lăcașul bucuriei. Ștefan Lupașcu susține
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ansamblu afectiv, în care fuzionează durerea și plăcerea, este adevărata dragoste, în sensul cel mai pur al cuvântului. Dar, pentru a nu se sfârși, pentru a fi dragoste în adevăratul sens, ea trebuie să rămână în această tensiune durere-bucurie. Experiența mistică este experiența dragostei, în acest sens pur, care înseamnă trăirea până la paroxism a acestei stări duble sau paradoxale, mai paradoxale, după cum ne dăm seama acum, decât cea estetică. Îndrăgostitul, cel ideal bineînțeles, este un mistic 529. Invers, iarăși, "misticul este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ne dăm seama acum, decât cea estetică. Îndrăgostitul, cel ideal bineînțeles, este un mistic 529. Invers, iarăși, "misticul este un mare îndrăgostit, un îndrăgostit total, cel mai excesiv cu putință"530. Tocmai datorită constituției sale paradoxale, ființa umană evită experiența mistică, experiența dragostei pure, o criză, "o aventură catastrofală, împotriva căreia nu ne putem înarma destul..." 531. Religia reprezintă, în opinia lui Ștefan Lupașcu, un ansamblu de căi de a ieși din criza mistică. Ea are nevoie de experiențele mistice tocmai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
constituției sale paradoxale, ființa umană evită experiența mistică, experiența dragostei pure, o criză, "o aventură catastrofală, împotriva căreia nu ne putem înarma destul..." 531. Religia reprezintă, în opinia lui Ștefan Lupașcu, un ansamblu de căi de a ieși din criza mistică. Ea are nevoie de experiențele mistice tocmai pentru a le arăta calea spre ieșirea din tensiune. Arta religioasă, rugăciunea și spovedania sau examenul de conștiință sunt tot atâtea "mijloace de ușurare", care atrag conștiința mistică în logica estetică, în estetic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
experiența mistică, experiența dragostei pure, o criză, "o aventură catastrofală, împotriva căreia nu ne putem înarma destul..." 531. Religia reprezintă, în opinia lui Ștefan Lupașcu, un ansamblu de căi de a ieși din criza mistică. Ea are nevoie de experiențele mistice tocmai pentru a le arăta calea spre ieșirea din tensiune. Arta religioasă, rugăciunea și spovedania sau examenul de conștiință sunt tot atâtea "mijloace de ușurare", care atrag conștiința mistică în logica estetică, în estetic 532. În același timp, pentru a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a ieși din criza mistică. Ea are nevoie de experiențele mistice tocmai pentru a le arăta calea spre ieșirea din tensiune. Arta religioasă, rugăciunea și spovedania sau examenul de conștiință sunt tot atâtea "mijloace de ușurare", care atrag conștiința mistică în logica estetică, în estetic 532. În același timp, pentru a contrabalansa o posibilă cădere în contemplativismul estetic religios, specific anumitor religii, care se îndepărtează de acțiune și cunoaștere, "religia edifică un întreg aparat etic, un aspect moral și prin
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
calea de cunoaștere a lui Dumnezeu. Mircea Eliade îl generalizează, și "va căuta să recunoască prezența acestui paradox cu orice experiență esențială a omului (...). Vom găsi astfel în paginile sale ilustrări ale acestui paradox în zone care nu sunt neapărat mistice sau teologice"552. El consideră că este posibilă sesizarea coincidenței opușilor într-un câmp mai larg de experiențe: "Pentru istoricul religiilor, coincidentia oppositorum sau misterul totalității poate fi descoperit atât în simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fi descoperit atât în simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând "explicarea de sine a unei instanțe ultime"554. Acest cod de interpretare este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la orice teoretizare este percepția sacrului, adică a spațiului dintre nivelurile de Realitate și percepție. Acest spațiu este resimțit ca vid, interior și exterior, fapt ce se traduce în tăcerea de dincolo de cuvinte, pe care o regăsim și în scrierile mistice. S-ar putea vorbi și aici de niveluri de tăcere, spune Basarab Nicolescu, corespunzătoare diferitelor întâlniri cu vidul interior sau exterior la diferitele niveluri de Realitate. Dincolo de acestea, există și un fel de nod al tăcerii sau de punct de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
punct de maximă ignoranță, dar care luminează ordinea cunoașterii și pe care fizicianul român îl asociază cu acel "întuneric transluminos al liniștii" al lui Dionisie Areopagitul 670. Basarab Nicolescu crede că numai din perspectiva cunoașterii transdisiplinare putem înțelege experiența cunoașterii mistice, pe care Dionisie Areopagitul, Grigore de Nyssa, Grigore de Nazianz sau Grigorie Palama au încercat să o exprime. El consideră că așa-numita cunoaștere apofatică poate fi înțeleasă doar din perspectivă transdisciplinară și în baza unei logici a terțului inclus
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tari ale cunoașterii, în matematică, fizică și logică. Este privit ca obstacol și motiv de renunțare la rațiune, dar și ca refugiu sau punct de spijin. Prilejuiește rezolvări de probleme, regândiri ale structurilor logice, dar și atitudini antiraționaliste și chiar mistice 695. Lucian Blaga ar putea fi privit în această perspectivă a tematizării iraționalului și așezat într-unul dintre sertarele acestei secțiuni a filosofiei secolului al XX-lea. Probabil că, într-o lucrare rescrisă despre irațional în acest ultim secol, el
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
indirect, căci atunci când vorbim, gândim prin referire la obiecte. Este necesar ca printr-o astfel de gândire obiectuală să întrevedem indiciile nonobiectualității cuprinzătorului"703. Cuprinzătorul nu este obiect de cunoaștere, așa cum l-au tratat metafizicile tradiționale, dar nici de comuniune mistică. El poate fi perceput doar în cadrul gândirii orientată obiectual. Aici "are loc saltul omului în cuprinzător. (...) El ne eliberează din cătușele gândirii determinate, nu prin abandonarea ei, ci prin împingerea ei până la limită. (...) Ființa însăși, atotîntemeietoare necondiționatul tinde să îmbrace
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prezența ei firească astăzi, Editura Humanitas, București, 2008. Afloroaei, Ștefan, "Mircea Eliade. Disponibilitatea pentru interpretări alternative", în Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002. Afloroaei, Ștefan, "Posfață" la Dionisie Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică, Editura Institutul European, Iași, 1993. AL-George, Sergiu, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981. Andone, Irina, Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor, Editura Cronica, Iași, 2002. Aristotel, De anima. Parva naturalia, Editura Științifică, București, 1996. Bachelard, Gaston, Dialectica spiritului științific
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Editura Septentrion, Iași, 1993, p. VI. 313 Rudolf Otto, op. cit., p. 38. 314 Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman, Editura AMARCORD, Timișoara, 1996, pp. 35-36. 315 Ibidem, p. 37. 316 Ștefan Afloroaei, "Posfață" la Dionisie Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică, Editura Institutul European, Iași, 1993, pp. 166-167. 317 Ibidem, p. 166. 318 Ibidem, p. 165. 319 John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 34. 320 Cf. Daniel Bulzan, " Tradiția apofatică și postmodernismul: confluențe și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
puțin două părți, înzestrate cu voință liberă și capacitate de a alege, presupune responsabilitate, reciprocitate și asumarea unor obligații. Este imposibil să găsim o alternativă la această descriere a teoriei contractualiste, eventual doar o reîntoarcere la animism, ori o atitudine mistică față de natură, ori o poziție irațională. Drept urmare, șovinismul omenesc este o consecință firească a unei teorii contractualiste. De aici rezultă, conform principiului dominoului, că dacă tot ceea ce există este menit să servească omului și intereselor sale, atunci omul este îndreptățit
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Diversele religii presupun o anumită atitudine față de natură și față de diversele entități naturale. De altfel, resurecția interesului pentru natură în diverse etape culturale din istoria umanității, așa cum ar fi cazul romantismului, este pusă în relație cu o raportare de tip mistic la natură și fenomenele acesteia. Prigogine și Stengers 173, pornind de la o evaluare a relației dintre om și natură, formulează ipoteza existența unei vechi alianțe între omul primitiv și natură, distrusă de științe și tehnologie, așa cum au fost acestea înțelese
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
omului cu natura, ceea ce înseamnă că prin identificarea cu universul iubirea față de sine devine iubire față de univers, simțământ care își găsește expresia în grija față de acest univers unic în care locuiește omul. Ecologia profundă echivalează cu o reîntoarcere la teorii mistice ale totalității. În termenii lui McTaggart, hegelian și adept al lui Plotin deopotrivă, vom susține că unitatea universului ca totalitate nu ne poate fi dată în mod pur cognitiv. Prin regularități empirice și prin legi teoretice din ce în ce mai generale unificăm din ce în ce mai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a nega independența sau caracterul distinct al celorlalți. Și cum feminismul a exersat deja abordarea relațională, rezultă că poate reprezenta în această privință o sursă de inspirație pentru ecologism. În al doilea rând, "ecologia profundă" oscilează între sinele holistic, conceput mistic și indiscernabil, și sinele expansiv. Această oscilare este generată din felul în care este concepută relația dintre sine și celălalt pornind de la confuzia dintre dualism și atomism. Dacă identificarea sinelui cu ceilalți înseamnă mai degrabă empatie decât identitate, atunci ea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]