6,277 matches
-
guvernele tot rămâneau dependențe de suporterii din parlament. Din 1923, MacDonald a fost numit premier, iar apartenența premierului la Camera Comunelor a devenit o tradiție obligatorie. În 1937 este recunoscut titlul de prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
a domnit până la abdicarea sa din decembrie 1936 din motivul său de a se căsători cu americanca Wallis Simpson. Albert și-a luat titlu de George al VI-lea, pentru a sublinia continuitatea politicii tatălui său și restaurarea încrederii în monarhie.Riscul crescut al războiului din Europa a dominat începutul domniei lui George al VI-lea. Regele era obligat constituțional să sprijine poziția primului ministru Neville Chamberlain față de Adolf Hitler. Spre deosebire de zgomotoșii ani '20, anii '30 devin nostalgici, triști, dominați de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
sistemului feroviar, a serviciilor poștale și a mineritului de cărbune implementate de acesta au fost măsuri privite că fiind nepopulare. În 1993, valoarea lirei scădea dramatic, forțând Marea Britanie să iasă din Sistemul Monetar European, care controla stabilitatea monetară în Europa. Monarhia britanică a a înfruntat probleme, mai ales evenimentele din 1992, denumit "Annus Horibilis" sau moartea prințesei Diana în urma unui accident, divorțată de prințul Charles de Wales. În 1996, relațiile dintre Marea Britanie și continentul european se înrăutățesc după ce Uniunea Europeană a interzis
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
a petiționa pe Napoleon Bonaparte, considerat descendent al împăraților bizantini, cu o plângere împotriva fanarioților,). Acest trend a fost consolidat de către modelul cultural francez adoptat în parte de ruși, o simpatie reciprocă crescândă între Principate și Franța, în special sub Monarhia de Iulie franceză, și, înscrierea tinerilor boieri la începutul anilor 1820 în diverse instituții educaționale pariziene (urmată de deschiderea în 1830 a școlii franceze din București). În 1834, în pofida condițiilor redactate în actele fondatoare, Imperiul Țarist și cel Otoman au
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
terțiare. Schimburile intense la distanță, ca și palatele, au jucat un rol tot mai important. Agricultura a continuat să reprezinte domeniul prioritar al economiei. Apariția depozitelor de cereale și ulei în interiorul complexelor palațiale atestă acumularea produselor și funcția redistributivă a monarhiei cretane. După un început tumultuos, a urmat o perioadă pașnică și prosperă pentru minoicii care au continuat relatiile comerciale cu Egipt și Orientul Mijlociu. Au construit o rețea de drumuri asfaltate pentru a conecta centrele culturale importante. Această perioadă marchează , de
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Ostilitățile dintre Marea Britanie și Franța au reînceput pe 18 mai 1803 cu declarația de război a Angliei. Țelurile aliaților s-au schimbat de-a lungul conflictului: nu numai că trebuiau să-l oprească pe Bonaparte, dar în Franța trebuia restaurată monarhia. Senatul francez (prin "sénatus-consulte") a proclamat Imperiul Francez pe 18 mai 1804, validat ulterior printr-un plebiscit. Napoleon s-a autoîncoronat împărat la Notre-Dame pe 2 decembrie. Napoleon a plănuit o invazie a Insulelor Britanice și a masat 180.000
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
vremea lui Ludovic al XVI-lea. În cele mai multe țări europene, adoptarea ideilor Revoluției franceze (democrație, egalitate în fața legii, abolirea privilegiilor, etc.) au rămas ca moștenire generațiilor următoare. Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluționară (monarhie absolută), și au fost obligați să păstreze anumite reforme făcute în perioada domniei napoleoniene. Moștenirea instituțională napoleoniană a rămas vie până în zilele noastre, în multe țări europene sistemul legal purtând amprenta de neșters a Codului napoleonian. Admirată pentru cultura sa
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
proiect, cu un subiect antiradical. "Le Roi Carotte" are ca sursă de inspirație o povestire a lui E. T. A. Hoffmann, "Piticuț zis și Cinabru" ("Klein Zaches, genannt Zinnober"), și condamnă pericolele care pândesc în persoana unui rege roșu o monarhie prea indulgentă. Acest prim proiect inspirat de Hoffmann nu a mai fost finalizat în 1870, deoarece Offenbach și-a dedicat pe atunci timpul mai ales compozițiilor pentru opera bufă "Les Brigands", pe care însuși Halévy, care colaborase la ea ca
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Toate vasele aflate le-au prădat./ Iar cărțile armenilor în foc le-au ars." Pe lîngă factorul religios, în prigonirea armenilor un motiv determinant l-a constituit factorul social, întrucât armenii, prin puterea lor economică, riscau să amenințe autoritatea unei monarhii cu tendință spre despotism. După Ștefan Rareș, Alexandru Lăpușneanu i-a persecutat și el pe armeni. Cronica armenilor din Camenița, o sursă istorică foarte prețioasă, consemnînd evenimentele petrecute în perioada 1410-1652 inclusiv pe teritoriul Moldovei, scrie despre acest domnitor „crud
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
de-a lungul vremii în Transilvania au fost catolicizați, acțiune inițiată în 1684 de clericul armean catolic Oxendius Vărzărescu, originar din Botoșani și numit vicar episcopal în principat. Extinderea dominației austriece asupra Transilvaniei se făcea și prin propaganda catolică, pentru ca monarhia să se consolideze cu ajutorul bisericii împotriva elementelor reformate și a populației române greco-ortodoxe. Convertirea la catolicism a armenilor transilvăneni nu era agreată de principele Apafi, care era protestant și astfel își pierdea influența. Încercarea lui de a-i lua pe
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
luptând laolaltă cu cei mai bogați aristocrați. După lupta, se întorceau la viață politică. Lumea elena era un laborator de creare a ideilor, teoriilor și regimurilor ce există și astăzi. Orașele-state erau conduse de diverse tipuri de guvernare: aristocrație, democrație, monarhie. Grecii erau dispuși să aleagă orice sistem care le asigura autorhia, adică ordinea și autoritatea. Monarhia a devenit treptat o relicvă a trecutului îndepărtat. Doar Spartă mai era un oraș-stat monarhic, condus de doi regi. Nu avea legi scrise,centru
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
era un laborator de creare a ideilor, teoriilor și regimurilor ce există și astăzi. Orașele-state erau conduse de diverse tipuri de guvernare: aristocrație, democrație, monarhie. Grecii erau dispuși să aleagă orice sistem care le asigura autorhia, adică ordinea și autoritatea. Monarhia a devenit treptat o relicvă a trecutului îndepărtat. Doar Spartă mai era un oraș-stat monarhic, condus de doi regi. Nu avea legi scrise,centru politic sau clădiri publice, fiind lăcătuită dintr-o derie de aglomerări de sate neîngrădite de ziduri
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
române în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, care a fost și Războiul pentru Independență României. Guvernul dela Budapesta a interzis formarea comitetelor române de ajutor pentru soldații romani răniți pe front, dar a admis colecte individuale. În aceste circumstanțe, românii din Monarhia dualista au răspuns la apelul făcut de Iudita Măcelariu din Sibiu, care a lansat o colecta chiar din prima lună a războiului. Femeile din Banat, la fel și din regiunea Aradului, lansează la rândul lor astfel de apeluri pentru soldații
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
Iudita Măcelariu din Sibiu, care a lansat o colecta chiar din prima lună a războiului. Femeile din Banat, la fel și din regiunea Aradului, lansează la rândul lor astfel de apeluri pentru soldații romani răniți pe front. Ziarele românilor din Monarhia austro-ungară publică scrisori și liste dela cei care au colectat ajutoare. Pritre astfel de scrisori, aflăm în "Gazeta Transilvaniei" din Brașov din 5/17 martie 1878 și o scrisoare dela preoteasa Ana Fizeșanu, născută Crețiunescu, colectantă din Toracul Mic. Pe
Torac, Banatul Central () [Corola-website/Science/304692_a_306021]
-
zvon. A notat în jurnal " Sunt sigură că toți sunt în afara Rusiei iar bolșevicii încearcă să ne ascundă adevărul". A fost ferm convinsă de acest lucru până la decesul ei din 1928. Adevărul era prea dureros ca să fie suportat. În ciuda răsturnării monarhiei (1917), împărăteasa Maria a refuzat să părăsească Rusia. Numai în 1919, la îndemnul surorii ei Alexandra a fugit prin Crimeea, Marea Neagră, Londra. George al V-lea a trimis nava britanică de război "Marlborough" pentru mătușa lui. După o scurtă ședere
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]
-
luat sfârșit în 1648. A fost slăbită autoritatea Imperiului asupra micilor state care, încă din Evul Mediu, aveau tradiții și instituții proprii. Dinastia din care de două sute de ani se alegeau împărații, Habsburgii, fiind împiedicată să dea Germaniei forma unei monarhii absolute, a manifestat această tendință numai în Austria și în celelalte provincii unde domnea direct. De atunci, a început să se despartă istoria austriacă de cea a Germaniei, unde protestanții au primit libertatea religioasă pentru care luptaseră. În schimb, acolo
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
culminant al acțiunilor sale: a cucerit sudul peninsulei, pe care l-a predat lui Victor-Emmanuel al II-lea, făcându-l rege al Italiei. Ultimele sale lupte, cu scopul de a integra Roma în Regatul Italiei s-au soldat cu eșecuri. Monarhia avea să încredințeze altora visul de cucerire a Romei. Garibaldi a fost, la vremea sa, un mit care a avut și adversari: mediul reacționar și cleric, antirepublican și antisocialist. Tatăl său, Domenico, originar din Chiavari din zona Genova, s-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
pregătită de plecare în Brazilia. La 11 februarie 1834, el urma să participe la o insurecție mazziniană în arsenalul din Genova; el trebuia să însoțească operațiunea militară a generalului în Piemont la 1 februarie 1834, al cărei scop era răsturnarea monarhiei. Garibaldi a debarcat pentru a se pune în contact cu mazzinienii, dar eșecul răscoalei din Savoia și punerea în stare de alertă a armatei și poliției au dus la eșecul operațiunii. Garibaldi, neîntorcându-se la bordul "Contelui de Geneys", a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Mentana i-au adus dezaprobarea foștilor tovarăși mai înclinați către o acțiune înscrisă în politica noului regat al Italiei. Chiar și Crispi l-a sfătuit să renunțe la asemenea operațiuni. Stânga italiană i-a reproșat că acționează prea mult în favoarea monarhiei italiene în ciuda faptului că se declara republican, ceea ce a provocat în special distanțarea față de Mazzini. Pentru aceasta, a fost criticat de și . Aceasta nu a constituit singura sa contradicție, el declarându-se internaționalist și în același timp fois iredentist, revendicând
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Garibaldi, care nu avea libertate de acțiune, i s-a opus lui Mazzini, care prefera căile diplomatice, sigur de susținerea lui Ledru-Rollin. În 1855, alături de Pallavicino și Manin, Garibaldi și-a manifestat distanțarea față de strategia mazziniană și s-a raliat monarhiei, văzând în aceasta mijlocul de a obține unitatea italiană. Garibaldi i-a reproșat lui Mazzini punerea în aplicare a unor acțiuni slab pregătite care prea adesea duceau la eșecuri și la moartea autorilor lor, precum și a sa „doctrină de martir
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
excluzându-i pe țărani și Garibaldi asociindu-i pe aceștia muncitorilor contra absolutismului politic, și îi dezaproba viziunea religioasă asupra politicii. Relațiile lor s-au înveninat din cauza Expediției celor O Mie pe care Mazzini a susținut-o, Garibaldi lucrând în favoarea monarhiei, proclamându-se dictator în numele „Italiei și al lui Victor Emanuel” ("Italia e Vittorio Emanuele"). În 1864, în urma episodului din Aspromonte, a început o oarecare reapropiere între cei doi în timp ce se aflau în Regatul Unit. Lui Mazzini, care l-a salutat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Garibaldi l-a făcut pe Mazzini responsabil de eșecul tentativei de la Mentana, după ce nu i-au sosit banii așteptați de la Londra. El a bănuit că Mazzini ar fi preferat să vadă Roma sub controlul papei mai degrabă decât unită sub monarhia italiană. Ca urmare, ei au fost în dezacord pe toate temele: a Internaționalei și a Comunei din Paris. În 1871, Garibaldi scria despre infailibilitatea lui Mazzini: „Eu și Mazzini suntem bătrâni; reconcilierea, de neimaginat, infailibilitățile mor dar nu se pliază
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a avut totdeauna un loc de vază și o înrâurire importantă asupra mersului vieții bisericești și școlare. În anul 1860 redactează broșura „ Chestiunea limbilor și naționalităților din Austria scrisă de către un român”, care a făcut furori în cercurile politice ale monarhiei și l−a propulsat instantaneu pe scena politică. Vincențiu Babeș a fost unul din membrii fondatori ai Academiei Române la 1 aprilie 1866. A făcut numeroase rapoarte asupra multor chestiuni istorice și de literatură folcloristică, între care amintesc pe acela asupra
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
Ludovic Bonaparte din 1851, proletariatul și burghezia erau productive și progresiste și împingeau înainte procesul istoric prin dezvoltarea forței de muncă și creșterea randamentului societății, în timp ce lumpenproletariatul îl considera neproductiv și retrograd. Engels a scris despre mercenarii elvețieni de la sfârșitul monarhiei din iulie din 1848 din orașul Neapole revoluționar: ""Acțiunea lumpenproletariatului din Neapole a decis înfrângerea revoluției. Gărzile elvețiene, împreună cu soldații și lazzaronii napolitani, au asaltat apărătorii baricadelor."" În scrierile sale explicative, Marx a considerat că această secțiune a societății are
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
cu Carol I al Austriei la Castelul Schwarzau la 21 octombrie 1911. Împreună au avut 8 copii, primul fiind prințul Otto (născut în 1912). Se crede ca ar fi fost în spatele încercărilor soțului său de recâștigare a tronului Ungariei, unde monarhia a fost reinstaurată sub regența amiralului Horthy dupa sfârșitul Primului Război Mondial . După decesul soțului său în 1922, Zita a fost văduvă timp de 67 ani. Zita a părăsit Madeira și a trăit în Franța, Spania, Belgia, Canada și Statele Unite. La bătrânețe
Zita de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/303666_a_304995]