5,637 matches
-
accentul pe modelul centralist de organizare a intereselor și pe capacitatea organizațiilor de a negocia cu guvernul. Tendința spre centralizare a organizațiilor agreate existente reprezintă o reglementare a pieței revendicărilor și duce la formarea unui monopol al reprezentării intereselor sociale. Monopolul reprezentării determină polarizarea grupurilor din sectoarele economiei și blocarea accesului unor grupuri la negociere. Centralizarea acțiunii sociale are ca efect controlul asupra grupurilor organizate din societate, ceea ce duce la monopolul unei organizații asupra reprezentării și, implicit, asupra produsului social rezultat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
și duce la formarea unui monopol al reprezentării intereselor sociale. Monopolul reprezentării determină polarizarea grupurilor din sectoarele economiei și blocarea accesului unor grupuri la negociere. Centralizarea acțiunii sociale are ca efect controlul asupra grupurilor organizate din societate, ceea ce duce la monopolul unei organizații asupra reprezentării și, implicit, asupra produsului social rezultat în urma acesteia. Monopolul asupra activității de reprezentare creează organizații închise care dețin stimulentele selective negative necesare pentru agregarea acțiunii colective în interes propriu. În 1997, Parlamentul României a elaborat o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
polarizarea grupurilor din sectoarele economiei și blocarea accesului unor grupuri la negociere. Centralizarea acțiunii sociale are ca efect controlul asupra grupurilor organizate din societate, ceea ce duce la monopolul unei organizații asupra reprezentării și, implicit, asupra produsului social rezultat în urma acesteia. Monopolul asupra activității de reprezentare creează organizații închise care dețin stimulentele selective negative necesare pentru agregarea acțiunii colective în interes propriu. În 1997, Parlamentul României a elaborat o lege prin care a consfințit monopolul organizațional și modelul corporatist de luare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
implicit, asupra produsului social rezultat în urma acesteia. Monopolul asupra activității de reprezentare creează organizații închise care dețin stimulentele selective negative necesare pentru agregarea acțiunii colective în interes propriu. În 1997, Parlamentul României a elaborat o lege prin care a consfințit monopolul organizațional și modelul corporatist de luare a deciziilor și de elaborare a politicilor publice. Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social stipulează la art. 13 că acesta ...are o structură tripartită și este compus dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
spune că: „...sunt reprezentative, la nivel național, confederațiile naționale sindicale și patronale care au dobândit această calitate potrivit Legii contractului colectiv de muncă”. Cu alte cuvinte, partenerii sociali implicați în luarea deciziilor sunt cei recunoscuți de către structurile guvernamentale. Aceștia au monopolul reprezentării revendicărilor sociale și dețin capacitatea de decizie în ceea ce privește distribuirea resurselor sociale și strategiile politicii economice. Organizarea corporatistă a activității economice reprezintă o barieră în calea reprezentării publice a grupurilor de interese ale femeilor. O analiză relevantă în acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
ca subiecți politici cu interese. Cei care au fost interesați de o abordare a politicii din perspectiva de gen au avut o agendă feministă, dar în ciuda faptului că „teoria politică feministă a teoretizat genul în mod explicit”, aceasta nu deține monopolul, fiind „posibil să analizezi genul în teoria politică și dintr-o altă perspectivă, diferită de cea feministă”2 (Squires, 1999, p. 2). Cercetările privind femeile și politica au cunoscut mai multe etape (Squires, 1999; Walby, 2003), iar studierea implicării lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în cauză. Această naționalizare permite respectarea condițiilor echilibrului general, deoarece statul poate constrînge întreprinderea naționalizată să vîndă la nivelul costului său marginal. Pentru Leon Walras, "Statul poate și trebuie să intervină în industria căilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
căilor ferate, cu o dublă îndreptățire: 1) deoarece serviciul căi-lor ferate, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes public, este el însuși un serviciu public; 2) deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
transportă produse sau servicii de interes public, este el însuși un serviciu public; 2) deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile colective indivizibile sunt bunurile disponibile pentru toți indivizii, nimeni neputînd fi exclus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de infrastructuri; unei creșteri a cheltuielilor de administrare generală, legate de necesara adaptare a reglementărilor la procesele de industrializare și de urbanizare. c) Potrivit concepției organice, specifică keynesismului, Statul este o entitate distinctă de indivizi și superioară acestora, deținătoare a monopolului constrîngerii, și înzestrată cu rolul de decident social. Statul este presupus a încerca să realizeze interesul general, ce nu se confundă cu suma intereselor particulare. Aparatul instituțional al Statului este considerat un centru de decizie autonom. Cele două concepții descrise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legea și ordinea, să definească drepturile de proprietate (...) și celelalte reguli ale jocului economic, să tranșeze disputele cu privire la interpretarea regulilor, să impună executarea contractelor, să promoveze concurența, să ofere un cadru monetar, să se angajeze în activități de contracarare a monopolurilor tehnice și de depășire a efectelor de vecinătate (...), să completeze caritatea individuală și familia în protejarea persoanelor neresponsabile"3. Practic, cum spunea Otto Eckstein, "comparația relevantă nu este între piețe perfecte și guverne imperfecte, nici între piețe deficiente și guverne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea instituirii unei taxe penalizatoare; 3) randamentele sunt pentru toți crescătoare, colectivitatea are interesul de a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste slăbiciuni ale mecanismului pieței, democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă". Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: În sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evoluția progresului tehnic, de condițiile pieței și de determinantul spațial. În tot cazul, sectorul public nu trebuie să fie o alternativă la cel privat, ci un complement al acestuia. Spre exemplu, la începutul secolului al XX-lea, SUA au acordat monopolul telefoniei companiei AT and T pe baza principiului că doar un sistem interdependent și universal poate furniza un serviciu public eficace. Uniunea Europeană a introdus reglementarea serviciului public, ca fiind "un serviciu minimal cu o calitate specificată, oferit oricărui utilizator la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a unei părți din aceasta. Cum aceste inițiative nu sunt suficiente întotdeauna, iar uneori devin chiar surse de conflict, se impune o intervenție superioară, cea a administrațiilor publice. Superioritatea lor provine din faptul că au o legitimitate politică și dețin monopolul violenței legale. Pe de altă parte, ele articulează nivelele locale și centrale ale acțiunii publice. Ele dispun, de asemenea, de o anumită marjă de manevră care le permite să interfereze în sectorul comercial prin dezvoltarea proprietății publice. Această superioritate nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legea și ordinea, să definească drepturile de proprietate (...) și celelalte reguli ale jocului economic, să tranșeze disputele cu privire la interpretarea regulilor, să impună executarea contractelor, să promoveze concurența, să ofere un cadru monetar, să se angajeze în activități de contracarare a monopolurilor tehnice și de depășire a efectelor de vecinătate (...), să completeze caritatea individuală și familia în protejarea persoanelor neresponsabile"16. 2.1.3. Baza economico-socială pentru acțiunile guvernului 2.1.3.1. Baza economică Nu există o linie de demarcație clară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nereușită a pieței ar trebui să aibă loc numai în cazul în care se așteaptă o creștere evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aibă loc numai în cazul în care se așteaptă o creștere evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a. Costurile descrescătoare apar din cauza indivizibilităților din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a. Costurile descrescătoare apar din cauza indivizibilităților din rețelele de distribuție. De ce limitează costurile descrescătoare posibilitățile pieței? Pentru că, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Activitatea de lobby, interesele speciale de grup, activitatea scăzută a electoratului, informația imperfectă și competiția limitată pot fi tot atîtea cauze ale deciziilor ineficiente. Apatia electoratului, dezamăgit sau dezinteresat și competiția slabă dintre partide, pot conduce ușor la situații de monopol politic, care favorizează deciziile în interesul unor privilegiați și ineficiența lor pentru marele public. Aceleași rezultate le poate avea și accesul redus la informație. c) Legislația este concepută de politicieni, dar aplicarea sa se realizează prin intermediul sistemului birocratic, al funcționarilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu mai apărea ca un vehicol potrivit obiectivelor guvernamentale" . De fapt, pînă la reforma serviciilor publice, inițiatită în anii '80 de guvernul Thatcher în Marea Britanie și Reagan în S.U.A., parte din contrarevoluția liberală declanșată atunci, întreprinderile publice funcționau ca veritabile monopoluri. Ulterior, au început să se vadă mai clar insuficiențele acestora și costurile hipertrofiate antrenate. Tot mai dezechilibrat, bugetul Statului a început să se retragă din economie, reorien-tîndu-se spre activități cu caracter preponderent social, iar întreprinderile au început să fie lăsate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
metehne, înce-pînd să adopte obiective similare cu întreprinderile private. Mai mult, s-au adoptat soluții mai radicale constînd din transferul activelor, infrastructurii și exploatării întreprinderilor publice către sectorul privat. Prețul, calitatea, concurența au venit să înlocuiască arbitrariul politic, birocrația și monopolul. Așa a început privatizarea serviciilor publice. Există puține servicii publice pure, care nu pot fi produse decît în întreprinderi publice. Pentru celelalte, s-a convenit că sectorul privat poate fi un cadru mai eficient. După decenii de experiență, între-prinderile publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ale lumii. Multe au aplicat o politică de tip "stop and go", nerenunțînd cu adevărat, nici măcar temporar, la controlul administrativ asupra economiei, mai cu seamă în țările în curs de dezvoltare, unde întreprinderile publice exercită în continuare un efect de monopol ce lovește atît în bugetele statelor respective, cît și în interesele consumatorilor. Peste tot în lume birocrații și politicienii sunt interesați, în primul rînd, să-și mențină puterea, iar dacă aceasta costă mai mult sau mai puțin nu are atîta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
prețuri administrate și să practice protecție socială. Fenomenul este cu atît mai marcant în țările ex-comuniste, unde încă predomină o mentalitate etatistă amăgitoare, dar pronunțată, pătrunsă pînă foarte adînc în subconștientul colectiv. La fel de periculos, dacă nu chiar mai mult, este monopolul privat în domeniu. Menținerea subvențiilor după privatizare poate contribui la perpetuarea unui anumit tip de comportament, antieconomic, al furnizorilor. De fapt, de multe ori, privatizarea serviciilor publice nu înseamnă altceva decît transferarea lor în mîinile unor grupuri de interese care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
activităților din sectorul privat în cel public sunt prezentate în tabelul următor: Caracteristici ale întreprinderilor private Caracteristici ale întreprinderilor publice Translatarea caracteristicilor sectorului privat în sectorul public a) Competiția -ajustarea la cerere; reacții la preț; alegeri multiple ale consumatorilor a) Monopol garantat ofertă discreționară; discriminări de preț; "captivitatea" consumatorilor a) Posibilă, exceptînd bunuri publice pure și funcțiile tradiționale ale Statului; b) Stimulente individuale recompensare pentru performanțe; inovare; motivații. b) Securitate colectivă durabilitatea locului de muncă; încadrarea în sistem; satisfacerea rutinei. b
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]