5,491 matches
-
noi avem norocul cel mare de a face parte din marea familie catolică; de aceea pentru noi e o mare datorie, nu numai să căutăm slava Părintelui nostru care este în Cer, dar să și venim în ajutorul fraților noștri nefericiți, fie că mai călătoresc încă alături de noi pe acest pământ de surgun, fie că suspină în locul ispășirii și sunt în așteptare. Pildă: Sfântul Malachia, episcop de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sunt trimise mai mult de Tine decât soarele care răsare. Sună, în căldurile amiezii, căci ziua e ziuă mai mult prin Tine decât prin astrul care luminează. Sună ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne înveți, poate mai nefericiți aceia, care ar putea să înțeleagă și rămân surzi la dumnezeiasca Ta chemare. Vom fi fericiți, ca niște adevărați fii ai Mariei, de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ziuă mai mult prin Tine decât prin astrul care luminează. Sună ora serii, căci prin Tine e alungată noaptea duhului și a inimii. Nefericit acela care aude chemarea ta fără să înțeleagă vreodată ce vrei să ne înveți, poate mai nefericiți aceia, care ar putea să înțeleagă și rămân surzi la dumnezeiasca Ta chemare. Vom fi fericiți, ca niște adevărați fii ai Mariei, de a auzi clopotul sfânt, din turla înaltă sau mică și de a spune salutarea îngerească, smeritul răspuns
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rege în feudul meu! Din Cronicile Spaniei 13 noiembrie 1249 Seara, Domnul Marchiz de Teruel a venit să-și prezinte ofi cial omagiile la Curte. Majestatea Sa a fost obligată să-l îmbărbăteze, dat fiind că Domnul Marchiz era tare nefericit... 15 noiembrie 1249 Se făcură pregătiri solemne pentru primirea Regilor de Navarra și de León și a Domnului Marchiz de Aranjuez. Recepția de gală avu loc seara la castelul de la Saragossa. Consiliul de Coroană dură până târziu în noapte. Au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chinezești, fermecătoare și plictisitoare în același timp. și totuși, se înalță din voi un imperativ căruia noi nu-i putem rezista... „Noi“ sunt eu - un obicei vechi de la curtea Spaniei. În astă-seară mă consolam la gândul de a părăsi aceste nefericite și prăfuite Spanii, atât de compromise în aceste timpuri din urmă, și de a mă întrupa într-un rentier literat, un iluminat din timpurile Renașterii sau din secolul al XVIII-lea... Trebuie să mă consult în această privință cu Estremadura
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mihai... La început, dat fiind că această mică aventură nu izvora dintr-o necesitate a mea, ghinioanele și bucuriile ei m-au impresionat mai puțin. Eram calm pentru a menține un fel de echilibru față de Mihai, care a fost chiar nefericit la un moment dat: micile mizerii ale excursiei noastre i se păreau a se adăuga în chip fatal mizeriilor generale ale existenței sale. Atunci m-am simțit nefe ricit și eu, mai cu seamă că nu aveam cum să-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dar nu mă plâng. Pe tine te plâng. Căci inima mea s-a pustiit și orice aș încerca eu tu nu mai ai ce face cu dânsa... Nu sunt foarte nefericit, Stăpâne, dar mă doare să te văd și mai nefericit decât mine, și mai încrâncenat în nefericirea ta atotcopleșitoare... Nemaiputând face nimic pentru binele tău, iartă-mă, Stăpâne, și lasă-mă să plec, căci nedemn m-am dovedit de marea sarcină pe care mi-am asumat-o... Viața să te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
peste toate acestea, pierderea Coroanei portugheze vine să prăbușească ultimele baze ale unui echilibru moral și așa destul de încercat. Aragónul e bolnav! Nu mai sunt speranțe, nu mai e credință în nimic... Iată, Domnul meu, imaginea fidelă a unei țări nefericite. și, deoarece nu se poate muri, se pune problema de a o scoate cât de cât din mizeria în care zace. Există în prezent, Majestate, alături de Spanii două puteri de care nu se poate, orice s-ar spune, face abstracție
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ușurință neașteptată. Dar, odată cu ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect... Apoi Costineștii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de anevoie de a scoate la lumină din tainițele fostei Securități un pachet de scrisori prea bine păstrate, ba chiar așezate în ordine cronologică... Ar fi, poate, din partea lor o strădanie meritorie, un act de pietate firească față de mult prea nefericitul lor înaintaș și confrate. Dar câte asemenea incursiuni culturale n-ar fi de făcut! De pildă, cu privire la Dinu Albulescu, strălucit tălmăcitor al lui Girau doux din volumul Război cu Troia nu se face, plecat în 1966... Sau cu privire la Crin Teodorescu-Mugur
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
i-ar fi putut fi lui spaniola patrie, în Spania lui Franco? Conținuturile limbii materne fiind îndreptate împotriva vieții sale. Constatarea lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“ invită la reflecție, în loc ca, ajungând în punctul cel mai nefericit al existenței, să caute să te consoleze cu patria. Oare câți iranieni nu sunt și azi aruncați în pușcărie pentru o singură propoziție în persană? Câți chinezi, cubanezi, nord-coreeni, irakieni nu reușesc nici măcar o clipă să se simtă la ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
simțeam acut prezența. "Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?" (David: 9-21) Mama impresionată de tulburarea noastră își pierduse pentru moment tăria de care dădea mereu dovadă, și plângea înăbușit, împreună cu noi, soarta nefericită a copiilor ei. Dar momentul de slăbiciune a fost depășit iar mama a trecut din nou pe baricadă. Liniștiți-vă, dragii mei. Voi sunteți copii puternici; noi am depășit împreună și alte momente grele. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom reuși. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lua mâinile și ni le masa, tratând fiecare deget separat, forțând sângele să-și reia circuitul integral. O teamă cumplită o cuprindea când vedea că vreunul dintre noi nu dă semne de revenire completă. Acolo, la spitalul din Jianu, avusese nefericita ocazie să vadă degete amputate din cauza degerăturilor atât la mâini, cât și la picioare. Țuki și Bebi se uitau la noi speriați, cu milă și teamă, văzând-o pe mama preocupată doar de mâinile noastre și bolborosind rugăciuni în poloneză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la Auschwitz în momentul coborârii din vagoane a acestor nefericiți? Și el avea o inimă foarte largă și plină de sentimente "creștine". Pe majoritatea evreilor "îi miluia" trimițându-i direct la camera de gazare, iar de o altă parte dintre ei "se îndura" folosindu-i drept cobai pentru experimentele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viață. S-a urcat în sania lui trasă de reni și nu s-a mai oprit până în Laponia cea înzăpezită unde închis în cămăruța lui de gheață a plâns trei zile și trei nopți la rând de mila tuturor copiilor nefericiți... ...Pentru prima dată am văzut în Bumbăcari o casă acoperită cu carton asfaltat aparținând unui deportat sârb, Moma sau Momcico. Ori de câte ori treceam pe acolo mă uitam minute în șir la această minunăție. Cel puțin la început, nu mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ești vinovat, nu. Alții sunt vinovați. Și a plecat doamna dirigintă obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat, Pe-o iarnă aspră, când crivățul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau tuse convulsive în cascade niagariene, ca și cum terminații și zdrențăroșii ăștia de la "clasa întâi" ar fi participat la un concurs național organizat de Ministerul Sănătății intitulat foarte sugestiv: "cine moare primul". Iar funinginea lipicioasă rămânea imprimată pe hainele și epiderma nefericiților moldoveni putând fi lesne confundați cu un detașament de hornari sau de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plângea pentru fiecare ființă luată separat, cât și pentru omenirea suferindă luată în întregul ei. Unde ești, moș Danilov, suflet mare și binecuvântat, a cărui inimă sângera la suferințele semenilor săi; era însuși Iisus Hristos ajuns bătrân, bătrân care umbla nefericit de colo-colo prin lume cu bastonul lui de salcâm, constatând profund decepționat, îndurerat și dezamăgit că a fost păcălit și el ca și toți ceilalți muritori; că sacrificiul lui prin crucificare nu a fost decât un spectacol inutil și dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sârbesc) Mai mult ca sigur că primul vers al cântecului a fost greșit înțeles de către patron, acesta considerând pe nedrept! că interpretul solicită o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea, sub ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a abundenței absolute și a consumului exagerat, dincolo de limitele decenței! Lucian Pintilie, iubitul meu compatriot bărbos, este medicul psihiatru al unui neam care nu vrea să se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să încerc să-l dinamitez. Îl privesc cu un dezgust rece, cu oroare". Am văzut filmul la Geneva, într-o sală de cinema "alternativă", acolo unde aterizează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o gravură a lui Ambroise Paré, ilustrativă pentru utilizarea cârjelor, se găsea un citat din Paul Valéry: "Există lucruri care merg rău, dar funcționează; ameliorate, nu mai merg deloc după un scurt timp". Bizar cum aceast citat se poate aplica nefericitei mele țări, unde toate reformele eșuează una dupa alta. Sunt expuse și mai multe planșe aparținând lui Nicolas Bouvier, adevărați altgoritmi literari pe baza cărora și-a scris magnifica literatură de voiaj, quasi-necunoscută în România. Remarc abundența citatelor din Mircea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să fie o colecție de întâmplări, dar în universalitatea cărora celălat să se regăsescă pe deplin. Replică genială din filmul lui Lars von Trier, Idioții (1998): "La ce bun o societate din ce în ce mai bogată, dar care îi face pe oameni din ce în ce mai nefericiți?". Sunt mulțumit că am văzut aici, în Occident acest film extraordinar și nu acasă, unde goana după "afaceri" și tendința de îmbogățire rapidă, cu orice preț, îi face orbi și impenetrabili pe compatrioții mei față de acest gen de cinema. Mi-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dorului de casă și a singurătății. Ce rămâne după zece luni petrecute în Canada? O țară imensă pe care o cunosc prea puțin, bucăți care se lasă prea greu asamblate uneori. Universitatea Laval-un excelent loc pentru studiu, dar trist și nefericit pentru traiul cotidian. Societatea canadiană, complet lipsită de agresivitatea raportului cotidian dintre oameni, total diferită de cea românească din care am plecat. Bărbați frustrați, "feminism" triumfător și o deplină egalitate între sexe, obținută însă cu prețul unor mari tensiuni psihologice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceștia vor avea astfel ocazia să afle adevărul despre natura ordinii comuniste, despre ce-a făcut comunismul cu oa menii și cu lumea din jurul lor. Acum însă vă rog să-mi spuneți, nu de dragul unui joc de cuvinte mai degrabă nefericit, cât din pură curiozitate, cum definiți o lume în care Constanța Crăciun, personaj notoriu în epocă, decidea elimi narea cuvântului „Crăciun“ din cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nobil. Mă îndoiesc de eficacitatea gestului. Poate pare formal, dar oamenii nu dau importanță decât ideilor și cifrelor rotunde. New York Times trebuia să publice erata exact în ziua de 13 ianuarie 1970, la 50 de ani rotunzi după afirmațiile sale nefericite. „50 de ani de când am râs de un om care afirma că o rachetă poate zbura în vid...” - așa ar fi sunat titlul și oamenii ar fi băgat bine la cap evenimentul și semnificația lui, emoționați ca ori de câte ori sunt presați
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]