6,174 matches
-
și tendința de a întemeia teoria pedagogică pe realitățile sociale specifice societății românești din acea perioadă și de a se constitui astfel o pedagogie românească. Nu înseamnă că aceia care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din slăbiciunile educației contemporane: goana după informație face să scadă preocupările pentru conștientizarea problematicii omului din lumea de azi, pentru valorificarea proceselor afective ale elevului în cultivarea sentimentului său de responsabilitate. Ei împing însă prea departe preocuparea lor pentru "autenticitate", neglijînd faptul că omul nu poate trăi numai filosofînd, că el este totuși homo faber, iar educația trebuie să țină seama de acest fapt esențial. Aceiași teoreticieni, la care s-a făcut referire mai sus, valorifică un alt concept existențialist cel
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
XVIII-lea și al XIX-lea au promovat cu prioritate ideea dezvoltării rațiunii; secolul XX a reacționat prin numeroase tendințe antiintelectualiste (psihanaliza, personalismul, existențialismul, non-directivismul ș.a.). Realizările din domeniul științei și tehnicii impun, în continuare, dezvoltarea rațiunii, fără a se neglija însă cultivarea sensibilității. Oamenii speră că în viitor vor exista condiții mai bune pentru antrenarea și dezvoltarea tuturor posibilităților și resurselor ființei umane. În problema relațiilor dintre dezvoltare și informare, așa cum a rezultat din prezentarea diverselor teorii, se înclină masiv
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în viitor vor exista condiții mai bune pentru antrenarea și dezvoltarea tuturor posibilităților și resurselor ființei umane. În problema relațiilor dintre dezvoltare și informare, așa cum a rezultat din prezentarea diverselor teorii, se înclină masiv către un învățămînt care, fără a neglija aspectul informativ, creează condiții pentru dezvoltare. Semnalarea "decalajului uman", ca distanță existentă între complexitatea crescîndă a problemelor lumii contemporane și dezvoltarea ce rămîne în urmă, a propriilor noastre capacități, constituie un motiv în plus pentru orientarea școlii spre o modalitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
așezată într-adins la intrare, pe turnul clopotniță, comunicând contemporanilor firea și intențiile domnitorului. „Sfidând regulile heraldice, Neagoe Basarab și-a compus o stemă (...), dar nu a introdus în compoziție și o emblemă, cum a procedat Vlad Dracul, ci a neglijat simbolurile casei sale (acvila cu cruce în plisc, n.n.), pentru sublinierea unui însemn care, în propria sa intenție, depășea importanța vreunui ordin, căpătând, în schimb, semnificația unui crez al întregii ortodoxii”. Așadar, domnitorul a imaginat o necesară ontofanie, consecință a
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
un ,,Memorandum de Înțelegere" prin care CIA nu era obligată să raporteze acuzațiile de trafic de droguri care implicau ,,agenții, activele și angajații care nu fac parte din staff". [...] după propria mărturisire, CIA a ignorat pur și simplu sau a neglijat rapoartele de trafic de droguri ale forțelor Contras și susținătorilor acestora. (Biroul pentru probleme internaționale în domeniul narcoticelor și aplicării legii, 2000: Obiectivul Nr. 2) Khun Sa fusese de ajutor Thailandei în alcătuirea averilor și în menținerea puterii unor politicieni
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
eram aproape surd. Mă rog, dintotdeauna am avut probleme cu auzul, dar acum, problemele astea, așa ar trebui să le spun, eufemistic, problemele vechi încă din copilărie se acutizaseră și nu mai aveam loc de întors. Nu-mi mai puteam neglija sănătatea. Cam așa aș putea să aproximez birocratic întregul fapt. Cu o ureche nu mai auzeam aproape deloc, sunete hârșâite, șterse, iar din cealaltă îmi curgea un fel de rugină scârboasă, un sânge gros, n-am cum să știu exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ticurile prea personale, fizice și morale, ale unor contemporani de-ai mei, sau chiar ale mele, din acest mare și tragic veac nou al XX-lea, pe distanța fabuloasă parcursă până astăzi. „Sunt lucruri - spunea bătrânul Tacit, care nu le neglija - ce par a fi nimica și nevrednice de povestit, ca prea mărginite și fără de faimă prea mare, dar care adesea sunt ca un Îndemn În tâm plător celor mai de seamă.“ Sau, cum le numește Saint-Si mon șaisprezece veacuri mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mediteraneene, firea lui mai răsărită și avântată În treburi, amatoare de tot ce-i nou sau depășind condiția lui de-acasă; bun de povești, de palavre și de fanfaronade omerice, ba chiar și de „teorii“, proprii sau prost asimilate, și neglijându-și pentru astea treburile până la ruină; autoritar cu noi, copiii, până la nedreptate, pentru care mi l-am și Înstrăinat devreme; lăsându-ne Însă, mie și băiatului meu, ca o moștenire de familie, ceva din zbuciumul lui activ și neîncetat, ceva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În care citam, ca pe un Înaintaș, pe Aloysius Bertrand, cu poemele lui În proză despre care, bineînțeles, onorata comisie nici că auzise; la fel cum maestrul nostru de muzică, harnicul și pedantul Ion Costescu, mă amenința cu repetenția atunci când neglijam (spre paguba mea de astăzi) plicticoasele sale solfegii, fredonând, În schimb, prin clasă din Beethoven, Wagner sau César Franck, motiv de notă proastă și corijență la muzică. Tot cam prin aceeași vreme (1905) eram abonat, clan destin, la un chioșc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum să-și croiască, ca tot românul, o „altă soartă“ sub regimurile de ocupație și cu aportul său politic, al cărui sâmbure de clientelă electorală trebuia să fie cercul nostru de reformatori entuziaști și naivi. Pentru asta, gazda noastră nu neglija nimic, punând la con tribuție marea lui versatilitate de om contrafăcut la minte și la suflet; capabil de toate lașitățile, lepădările, târguielile și tra fi cările cu conștiința lui, de va fi avut o, ba chiar și cu nevasta și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spre femeile tinere, frumoase și inteligente, pe urma cărora te alegi cu deprimarea stoică de a ști să te desparți sau să renunți la tot ce-i mai plăcut pe lume; la care aș adăuga stăruința mea continuă de a neglija orice dogme din afară și a urma, În schimb, lecțiile naturii mele proprii și ale bunului meu simț țărănesc; cum și facultatea mea nativă și neștirbită de vremi de a mă Înminuna, de a mă entuziasma, de a mă veseli
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
auzit. Sunt obosită, obosită și trupul nu mă mai duce. Mă plec pe umerii tăi. La revedere. Multă frăție la ortaci, Cora. 25 august, Lipova.“ Din scrisoarea datată 21 august 1922 și expediată din Arad, Cora Irineu mărturisește un fapt neglijat de editori: „Dragul meu Beldișor, Nu mă așteptam să-i turbur atâta pe bănățeni cu cei doi bicheri de ochi ai mei și cred că, mai mult Încă decât recomandației Vieții Românești, lor le datoresc primirea ce mi s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Între altele dorind să-mi afle opinia despre aproapiatul 21 decembrie, când mulți proorocesc evenimente majore În viața Pământului. N-a fost Însă nevoie să o conving că totul e la voia Celui Atotputernic, dar am sfătuit-o să nu neglijeze rugăciunea, spovedania și Împărtășirea cât mai dese, faptele bune, milostenia și toate cele care țin de profilul adevăratului creștin. Între timp, mi-a oferit și o ciorbă și o varză de post, iar la pachet, un borcan de miere de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
sau peste o lună. În orice caz, nu peste un an. Ai nevoie de niște investigații mai complexe. Nu te panica. Astăzi, nu se mai moare dintr-un infarct. Astăzi mor de inimă numai cei fără posibilități sau care se neglijează.“ Pentru Vasile B. viitorul n-avea nici o dimensiune. Era ceva confuz, însă întins până departe. Când discută despre viitor, bărbații și femeile de șaizeci de ani se gândesc la cei care trăiesc optzeci, nu la cei care mor la șaizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și le lipsesc medicamentele și dotările adecvate. Am văzut săli de operație mizerabile, prost luminate, și asta nu numai În orașele mici, ci chiar și În Valparaíso. Nu se găsesc destule instrumente chirurgicale. Băile sînt murdare. Preocuparea pentru igienă e neglijată. Obiceiul chilian (pe care l-am Întîlnit ulterior, practic, În toată America de Sud) este să arunci hîrtia igienică folosită nu În vas, ci pe jos sau În cutii așezate prin băi În acest scop. Nivelul de trai e mai scăzut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
respect programul, în loc să încep prin a lucra pentru examenul de stat, am început să fac, ca lectură obligatorie, istoria filozofiei de Fouillé. E foarte frumos, dar este inutil. Un alt exemplu: constrâns de împrejurări și de teama de a-mi neglija interesele, iată-mă ducându-mă pentru a treia oară la Secția de Învățământ; și, pentru a treia oară, nu rezolv nimic. și, în loc să mă întristez, mă simt, dimpotrivă, foarte bucuros. Iată-mă invadat de o pasiune cu totul nouă pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă poată ajuta în treaba aceasta în afară de tine... Această dorință de a fi mai bun am avut-o totdeauna, dar își cam pierduse în ultimul timp ascuțimea și nu mai urmăream decât anumite abilități, anumite succese de suprafață. Începusem a neglija fondul și dădeam întâietate aparențelor... Nu o știam, poate, dar o simțeam și lucrul acesta îmi făcea rău. Tu însă mi-ai vorbit... și vorba ta a fost pentru mine asemenea unei iluminări, a unei revărsări de înțelegere față de mine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
s-o luăm pentru a trăi o viață curată, creștinească, întemeiată pe pocăință adevărată, plăcută lui Dumnezeu... Greșesc amarnic în fața lui Dumnezeu și în defavoarea sufletelor lor, cei care se înstrăinează de acest loc sfânt, de sfânta biserică, fie că o neglijează, fie că-și fac loc de adunare în case particulare. Iubind biserica, străduindu-ne a o ține în bună rânduială cu cele necesare bunei desfășurări a slujbei de cult și a o cerceta regulat ca buni creștini în dumineci ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a scăpa de ei, fie lămurind părinții să-i mai țină un an acasă, să se maturizeze intelectual, fie pasându-i altui coleg, în cazul că se face o echilibrare numerică a colectivelor de elevi sau, și mai grav, îi neglijează și-i lasă repetenți. Oricare ar fi procedeul folosit, este incorect. Nu-i consider învățători de elită pe cei care obțin rezultate foarte bune, lucrând numai cu copii aleși. Regretatul învățător emerit Gh. Sireteanu în îndelungata sa carieră de dascăl
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
noul său statut de om scos înafara vieții active, trăind dramatic sentimentul inutilității, s-a refugiat pentru câteva luni la țară, în satul natal. Acolo a sperat să-și afle liniștea sufletească îngrijindu-se de casa părintească, pe care a neglijat-o în ultimii ani, și de grădina părăginită. Munca fizică și expunerea zile de-a rândul la soare i-au redat puțin câte puțin starea de bine a organismului, o mai mare mobilitate în mișcări și l-au distras de la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele, care zâmbeau soarelui primăvăratic cu strălucirea lor. Nu erau neglijate nici anexele gospodărești și ograda largă. Febra curățeniei pentru întâmpinarea Paștelui îngloba și aria spirituală, pentru toți membrii familiei, indiferent de vârstă. Postul, participarea la slujbele religioase, spovedirea, împărtășirea, frecventarea deniilor din Săptămâna Mare, a slujbei de Înviere completau tabloul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
multă forfotăprintre cei din sală și printre cei ce ascultau liturghia. O dată terminată liturghia, după ce am privit acel lucru, am rămas așezat și cu evlavie.)3 A STĂPÂNEI NOASTRE 12. Miercuri ș13 februarieț - Băgând de seamă că am greșit mult neglijând Persoanele divine în momentul aducerii de mulțumire din ziua trecută și dorind să renunț la liturghia Sfintei Treimi, pe care vrusesem să o celebrez, și luându-i drept mijlocitori pe Mamă și pe Fiul ei, pentru ca greșeala să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la bunicii lui. Acest lucru se petrecu trei, patru ani. Virginia era o femeie foarte inteligentă iar trăsăturile feței trădau faptul că fusese o femeie frumoasă. Suferise mult în tinerețe. Fusese posesivă și geloasă. Soțul ei trăise o aventură amoroasă, neglijând-o și lăsând-o mai mult pe ea cu grija celor șapte copii. Ochii ei albaștri aveau nuanța unei ape liniștite, iar vocea îi era blândă și bună. Carlina o iubea. - Ia loc, mamă! o invită Carlina. - Mulțumesc și bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se aprecia că va muri. Întinse mâna să o ridice, dar o trase imediat când văzu privirea lui care o urmărea. Carlina îi zise cu glas domol: - Te rog tată să mă ierți dacă ți-am greșit vreodată, te-am neglijat sau nu te-am ascultat. - Nu, te rog nu spune asta nici în glumă. Am avut cei mai buni copii. Toți m-au ascultat chiar dacă uneori spuneam că Elena era inima mea, eu pe toți v-am iubit la fel
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]