5,657 matches
-
prevestiri : faima ta de ghicitoare o cunoaștem, dar nu avem aici nevoie de profeți. El nu înțelege tâlcul aluziilor Casandrei la crimele Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atrizilor (după enigme, ai rostit oracole cețoase ; mă simt neputincios), sesizând doar tonalitatea lor sumbră (vorbele acestea menesc nenorocire). De altfel, toate profețiile sunt formulate în așa fel ca să înspăimânte : Când izvorăște din oracol/ vreo știre bună pentru oameni ?/ Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de inspirație : Cine-ți dezvăluie aceste/ nenorociri copleșitoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Vestind nenorociri, profeții, ași ai vorbirii înfoiate,/ împrăștie în lume frica. Corul o acuză pe Casandra că e în delir (aiurezi, smintită de un zeu) pentru ca apoi să-i ceară socoteală cu privire la sursa ei de inspirație : Cine-ți dezvăluie aceste/ nenorociri copleșitoare,/ venite de la zei grămadă,/ și te stârnește să ne cânți/ oracole ce înfioară ? Oamenii obișnuiți nu sunt în stare să descifreze corect cuvintele inspirate de o putere supranaturală : Un daimon plin de ură/ s-a năpustit asupra ta/ și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un înțeles adânc și general : în tot ce spune ea/ Este ca o pornire mai tare decât omul/ Privirea ei severă pătrunde în viitor (III 2). De altfel, moartea lui Alkidamos îi afectează pe toți : străbate și-n mulțime marea nenorocire (III 2). Consultați cu privire la soarta Troiei, zeii anunță că vor urma triumful și prada bogată, iar răspunsul îl îngrijorează pe cârmuitorul cetății neimplicate încă în vreun război : Cu câtă grijă cată Priam/ Să fim în bună pace cu toții... Parcă s
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trimite ? (I 1). Din groapa sacrificiilor se înalță flăcări, iar Casandra are viziunea Troiei aprinse ( În jurul meu sunt flăcări... Cetatea arde...), în timp ce doica amintește de dușmănia zeilor din adâncuri întrevăzută în vâlvătaia funestă (Ura lor arde ne-mpăcată/ Și flăcările-albastre menesc nenorociri - I 1). Între semnele rele ivite la sosirea Elenei la Troia este și trăsnetul abătut pe neașteptate asupra orașului : Din seninul cerului a căzut/ Un fulger ca un sfredel de foc drept pe cetate (III 5). După ce dezvăluie identitatea reală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre înfăptuirea uneia din muncile sale eroice - capturarea cailor lui Diomede -, oaspetele lui Admetos se manifestă inițial ca un personaj tipic de comedie sau de dramă satirică : gurmand, bețiv și scandalagiu, el chefuiește la curtea îndoliată fără să știe de nenorocirea abătută asupra gazdei sale. Ulterior, el se dovedește a fi sensibil la suferința altuia și plin de delicatețe, dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a-și încălzi sufletul (va încerca să-și încălzească bătrânețele cu sângele tău tânăr - III 4), Casandra simte că omul iubit nu-i poate oferi dragoste adevărată (n ai nimic să-mi dai și eu ție totul - III 1). Nenorocirea vine din faptul că tinerețea se contaminează de uscăciunea bătrâneții. Departe de a o îmblânzi pe Clitemnestra, Egist se lasă manipulat de ea. Tânărul cântăreț ajunge un parvenit redus la rolul de marionetă : a fost umbra Clitemnestrei, jucăria și făptura
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Thebei) și amintite în treacăt în explicația oferită de erou cu privire la locul unde speră să ajungă (nicăieri trupul meu, purtător al crimei și al incestului, nu-și va găsi mormânt decât la Kolonos - I 2). Văzând în zei pricina tuturor nenorocirilor lui, personajul lui Radu Stanca refuză să le solicite ajutorul, așa cum îl îndeamnă supusa Antigona, căci se consideră victima pute rilor cerești : eu, ispășitorul păcatelor în care m-au împins ei (I 1). Ulterior, când află de noul omor cerut
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată celor dispuși să-i ofere azil pribeagului, iar nenorocirile celor care l-au alungat : Pe chiar Apolo l-ascultați ! El chinuri mari/ Mi-a prorocit. Tot el mi-a spus că s-or sfârși/ Doar după ani, în țara-n care-odată ajuns, slăvitele zeițe-mi da-vor adăpost./ Acolo
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceară sprijinul nemuritorilor : Zeii sunt puternici și drepți. Ei te încearcă. Supune-te încercărilor trimise de ei (I 1). Cu experiența catastrofelor trecute, Oedip rămâne însă neîncrezător în promisiunea actuală a salvării din partea celor care i-au pricinuit toate vechile nenorociri, căci presimte că îl vor face să plătească scump lămuririle lor : mi-e teamă de prețul pe care mi-l vor cere zeii pentru a răspunde la întrebarea mea (I 1). El nădăjduiește să întâlnească un trecător în stare să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre Teba, să omoare un bătrân năzuind să ajungă la Kolonos. Prima reacție a lui Eumet, care nu și-a mai pătat vreodată mâinile cu sânge omenesc, este de a respinge oracolul funest drept umbră infernală, pricina rătăcirii și izvorul nenorocirilor (II 3). Presimțind că face obiectul divertismentului lor, tânărul îi întreabă pe zei : ce petrecere sălbatică aflați în jocul cu destinul ? (II 3). Mai apoi, el cedează și pornește în căutarea victimei revendicate (De unde să găsesc, în poiana aceasta pustie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit de ea, făptură slobodă printre porcii din jur, este hăituit de vânători, semn că pădurea de la poalele muntelui e pândită de o nenorocire (III, p. 648). Romanița cheamă salvarea, îi dă apă mamei cu forța și o culcă pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e s-o internăm (III, p. 649). Ulterior, în rezerva spitalului, femeile care veghează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai doar răgazul/ cât între-orgoliul sfidător al vorbei/ și-a zeilor mânie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei ! - scena 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea : Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața ! [...] nu mi-a rămas decât să mă ridic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chip semnificativ, s-au reluat spectacolele de teatru de altădată : în fiecare seară se joacă tragedii, adevărate farse ale destinului (III, p. 81). Gustul publicului se lasă explicat prin faptul că oamenii, ajunși la apogeul fericirii lor, au nevoie de nenorocirile personajelor de pe scenă ca de aer (III, p. 81), iar această definiție a katharsis-ului e înrudită cu cea formulată de Spyros în prima sa discuție cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fi fericit : e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea (III, p. 82). Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări : Asta e nenorocirea : văd prea bine. Aș vrea să nu mai văd deloc (III, p. 84). Simpatia mulțimilor nu e nici ea tocmai de dorit : slujitorul Marcos se deghizează când iese în oraș, de frica efuziunilor populare față de Oedip, după cum se travestise până
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
conduce după bunul plac, ființa lui fiind dezordonată și supusă mâniilor și violenței inerente temperamentului de luptător (p. 63). Pătimaș, ieșind din limitele îngăduite ale schemei morale a tragediei, el îl blamează pe Odiseu de parcă ar fi exclusiva cauză a nenorocirilor sale (p. 65). Ca și în Aiax, confruntarea cu regele Itacăi are valoare simbolică : luptătorii ale căror minți nu sunt deschise luminilor revelației se opun celui mai iscusit dintre greci (p. 65). Odiseu îl învață pe Neoptolem cum să-l
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu divinitatea. După o expunere succintă a acestei relații la primii autori elini, Frenkian se oprește asupra creației eschiliene, plină de religiozitate. Potrivit exegetului, la Eschil tragedia umană își dezvăluie înțelesul doar când este proiectată pe plan divin, căci altfel nenorocirile care lovesc pe oameni ar fi jocul unui capriciu nespus de crud (p. 51). Credința dramaturgului nu cunoaște șovăirea, încât justificarea suferinței umane dată de el are ceva masiv și simplu (p. 52). În opera lui, omul trăiește ca prelungire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre pierzanie, iar zeii restabilesc justiția lezată prin trufie nedreaptă și violență criminală, destinul omului căpătând sens în interferența cu planul divin (p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând decât o vină minimă pentru nenorocirile abătute asupra lor (p. 89). Căile divine sunt de neînțeles, iar autorul se înclină cu smerenie în fața hotărârilor nemiloase care aduc nenorocirea unor eroi de treabă și generoși (p. 90). Fără a nega dreptatea celor de sus, Sofocle vede în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând decât o vină minimă pentru nenorocirile abătute asupra lor (p. 89). Căile divine sunt de neînțeles, iar autorul se înclină cu smerenie în fața hotărârilor nemiloase care aduc nenorocirea unor eroi de treabă și generoși (p. 90). Fără a nega dreptatea celor de sus, Sofocle vede în faptul că nevinovații sunt loviți de zei o dovadă a atotputerniciei nemuritorilor și a nimicniciei omenești. O comparație între arta tragicilor și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu este chiar așa de nemeritată, după cum își închipuie (p. 29). Tot astfel, Frenkian insistă mereu asupra nevinovăției totale a eroilor lui Sofocle : singura scădere a lui Aiax e mărginirea dată de inteligența lui redusă, insuficientă pentru a-i îndreptăți nenorocirea (p. 57) ; nici credula Deianira, nici infidelul Heracle nu își merită soarta cruntă, căci rămân ființe merituoase (p. 62) ; încăpățânarea lui Filoctet nu semnifică o acțiune criminală sau vinovată, el făcându-și rău doar sieși (p. 64) ; Oedip este prototipul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ocupă doar de lucrurile mari, iar pe cele mici le lasă în seama întâmplării. În concluzie, potrivit lui Frenkian, la Eschil justiția divină e completă și desăvârșită, toți oamenii căpătând răsplata faptelor comise de ei ; la Sofocle cei de sus trimit nenorociri asupra oamenilor buni, ceea ce implică o revelare a sublimității zeilor și a nimicniciei oamenilor. Cât despre Euripide, el observă lacunele în realizarea justiției divine, fiind tentat să creadă că, parțial, destinele omenești sunt abandonate de zei hazardului, pentru ca ulterior să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de membrii și ceva simpatizanți, dar imensa majoritate a populației privea cel puțin cu teamă la "ostașul sovietic", care lăsase prea multe urme tragice prin locurile pe unde trecuseră, în calitate de aliați și pe care populația îi recepta ca vinovați de nenorocirile lor. Au fost anii de secetă și foamete, în timp ce se vorbea tot mai mult de miile de vagoane încărcate cu produse alimentare, ce luau calea spre URSS. Au urmat alegerile, despre care Tata vorbea cu vecini și prietenii lui, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
înțelege mariajul contra naturii al celor plătiți din banii publici pentru a-i apăra cu cei plătiți din aceiași bani pentru a le face dreptate acestor amărâți, pe care doar dreptatea cerească îi mai poate salva. Aceste ființe, aducătoare de nenorociri, care și-au însușit viclenia vulpii și veninul viperei pot fi ușor recunoscute după comportamentul cotidian. Au mașini demne de ciocoii noi, urmași în condițiile secolului XXI ai eroilor lui Nicolae Filimon, sunt foarte mândri de achizițiile lor, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
lui se puse iar pe bodogănit. Neținând seama de amenințarea fiarei, locotenentul schiță un salut general și porni în trap mărunt, mulțumit că nu mai simte ura pe care ochii depărtați o țeseau în jurul lui ca pe o aură de nenorocire. Și ar fi fost și mai mulțumit dacă ar fi putut să invoce adevăratul motiv, întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]