7,995 matches
-
Asta nu mi-ai spus-o niciodată. — N-am vrut să te tulbur atunci. Le-am mai spus studenților că spre binele viitorului umanității, sper că sunt cu toții sterili. Ignatius își aranja pernele din jurul capului. Mi-ar fi fost cu neputință să citesc analfabetismele și aiurelile produse de mințile lor întunecate. Va’ fi același lucru oriunde aș lucra. — Ai să-ți găsești o slujbă. Când or vedea ei ce diplomă ai...! Ignatius oftă adânc și spuse: — Nu văd altă alternativă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Clyde m-a obligat să-l probez și eu, acolo, în garaj. Fusese firește confecționat pentru statura ofticoasă și subdezvoltată a vânzătorului dinaintea mea și oricât am tras, am întins de el și mi-am supt pieptul, a fost cu neputință ca trupul meu musculos să încapă în el. Din cauza aceasta s-a ajuns la un fel de compromis. Mi-am legat de propria mea șapcă o eșarfă roșie de pirat. În lobul urechii stângi mi-am prins un cercel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să ne pese? Conflictul global între indivizii care au acces la mai multe drepturi, resurse și opțiuni și aceia care nu au, a explodat deja. Atacurile de la 11 septembrie indică prezența unei amenințări globale omniprezente împotriva națiunilor dezvoltate determinate de neputința de a fi înțeles exploatarea indivizilor în restul lumii. Țările dezvoltate utilizează 90% din resursele lumii - apă, hrană, energie și capital. Nu este firesc ca și ceilalți cetățeni ai planetei, cei patru miliarde, să fie mânioși în legătură cu această situație? Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
scenă dintr-un roman de Kundera. Totuși ei nu-și dădeau și nu-și puteau da seama de asta, fiind prea Învăluiți În atmosfera aceea, făcând În prea mare măsură parte din ea, Întocmai ca peștii cărora le e cu neputință să cuprindă imensitatea oceanului În care Înoată prin lentilele Încețoșate ale apelor ce-i Înconjoară. Asemănarea cafenenelei cu o scenă din romanele lui Kundera n-a făcut decât să dubleze interesul lui Armanoush. A observat multe alte lucruri, inclusiv faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
singura punte de comunicare dintre ei va dispărea o dată pentru totdeauna. Și dumneata ești un om educat și sunt sigur că vei Înțelege dificultatea situației mele. Poemele mele sunt ecoul imaginației. Le scriu și le public, Însă Îmi e cu neputință să verific cine le citește și cu ce intenții anume. Cu o figură Îngândurată, sergentul și-a pocnit pe rând Încheieturile degetelor. Apoi și-a dres glasul de parcă ar fi vrut să sublinieze importanța lucrurilor pe care avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
umerii ei. — Ce-ai să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o cunosc bine. Justă răsturnare a situației! Și eu fusesem acolo fără ea. Acesta e genul de episod despre care Îmi spune: „Prefer să nu aud vorbindu-se de subiectul ăsta“. O Întreagă parte a existenței noastre comune e cu neputință de evocat atunci cînd ne lăsăm În voia discuțiilor despre trecut. SÎnt numeroase momente În care m-am purtat cu ea ca un mojic. Mi-a spus o dată, cu nu știu ce ocazie, dar, În privința asta, nu ocaziile i-au lipsit: „CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
I-aș vesti, precum un alt Înger Gavriil, „Iată, ne vom căsători!“. De cîte zile ar avea nevoie ca să se Îndrăgostească de mine? De cîte săptămîni? „De ce nu imediat?“, m-aș Întreba eu, căci pentru Dumnezeu nimic nu e cu neputință. Oricum, bine făcusem că Începusem să studiez literature medievală la Bruxelles În loc să plec la Paris. Părinții se gîndiseră la Început să mă Înscrie la Louvain, la o universitate care, firește, fusese cea mai faimoasă din Europa cu trei veacuri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
peste ea și am simțit dintr-odată că tata se uita la noi. Era acolo, tupilat Într-un colț, precum doamna Marie-Isaure. Nici măcar n-așteptase să fi murit deja. Maureen a vrut să se așeze călare peste mine. Era cu neputință! Lungit pe spate, aș fi stat cu chipul Întors spre tavan și l-aș fi văzut pe tata! Ce băiat, Într-o situație asemănătoare, doar dacă nu cumva are drept amantă o psihanalistă, s-ar duce să spună: „Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de primă mînă despre viața mea Între 1958 și 1961, ca să mă rezum doar la logodnă. La fel s-a Întîmplat cu scrisorile pe care i le-am trimis tatei. El Își păstra corespondența. Unde sînt acele scrisori? E cu neputință să pun mîna pe ele. Mama mi-a spus de curînd că le-a aruncat. S-ar fi putut gîndi că scrisorile unui scriitor nu se aruncă. Nu a păstrat, mă asigură ea, decît cărțile poștale. De dragul imaginilor, poate? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
altfel butoaiele. Tatăl, fără să și-o mărturisească, ar vrea ca fiul să-i prelungească lucrarea. E o ispită. El se joacă cu ispita asta. Fiul ar vrea să-și depășească tatăl și, totodată, să prelungească lucrarea acestuia. E cu neputință. Dar el nutrește totuși proiectul acesta imposibil. CÎnd Își dă seama că a luat-o pe alt drum, are un moment de panică. Pe părintele acela care a reprezentat pentru el certitudinea, el l-a abandonat. Descoperă că a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ca să-i spun ce? Ca să-l anunț triumfător că Încep o altă carte? Sau ca să-i cer iertare că-l șocasem? Ar fi răspuns: “Dar nu sînt șocat, sînt trist și dezamăgit“. A-i telefona În cursul zilei era cu neputință. Nu părăseam sala de montaj și nu țineam să-i vorbesc, pentru prima oară de luni Întregi, În prezența monteuzei și a asistentei. Ar fi trebuit să merg la poștă. Însă e o mare diferență Între o convorbire la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani am crezut că știința și credința erau pe poziții ireconciliabile. Prin definiție, a îmbrățișa credința însemna să renegi adevărurile obținute prin știință. Adevăruri greu obținute. Cum însă conștiința nu m-a lăsat să reneg adevărul, mi-a fost cu neputință să îmbrățișez credința. Eram așa de prins de vraja Logicii, încât am renunțat la credință cu bună știință. Acum însă, cred că am găsit o cale să le împac pe amândouă. ă și cum ați făcut asta? ă L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de argint. Uimită, simțea cum își pierde răsuflarea și încerca să nu se lase impresionată numai de frumusețea și băgăția bijuteriilor și a metalului prețios, înțelegând că aceastea erau menite să reprezinte splendoare lui Hristos. Însă sufeltul său înțelegea deasemenea neputința oricărei bogății pământești de a o reda. Fața Mântuitorului părea rece la bogățiile din jurul ei, iar ea se uita la fața lui, fiindcă acea față o făcea umilă. ă Pe-asta n-am mai văzut-o, i se adresă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înfășurată într-un șal zoios scotea note aleatorii dintr-o concertină ruptă. Așteptarea nervoasă pe care aceste sunete o induceau făceau conversația imposibilă. Nimeni nu râdea, nimeni nu ridicau vocea în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite în pauzele dintre notele chinuite ale instrumentului. Împotriva voinței sale, Salitov își croi drum înspre bar, unde un ospătar adolescent trudea la șters pahare cu o cârpă murdară. Tânărul se oprea din când în când, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și inexplicabil, de a merge să ceară vești despre urcior, dacă utilizarea lui a scos în evidență vreun defect ascuns, dacă curge, dacă păstrează apa proaspătă. Evident, nu de ieri, de azi își cunoaște vecina Cipriano Algor, ar fi cu neputință să existe vreo persoană în sat pe care el, din pricina meseriei, să n-o fi întâlnit, și, cu toate că nu existaseră relații de prietenie cu familia ei, Algorii, tatăl și fiica însoțiseră la cimitir funeraliile defunctului Joaquim Estudioso, căci al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de plăcerile unei totale trândăvii doar pentru c-a rămas gravidă, Eu însămi aș aduce mărturie despre asta dacă aș recupera memoria celor nouă luni pe care le-am trăit în pântecele ei, Copilului din burta mamei îi e cu neputință să știe ce se întâmplă afară, răspunse Marçal, căscând, Așa o fi, însă trebuie să recunoști cel puțin că ar fi cum nu se poate mai firesc ca pruncul să cunoască intim ce se întâmplă în trupul mamei, problema, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Pentru ca soțul ei să le poată vedea, Marta scosese pânzele muiate care le înveleau, dar aproape că regreta c-a făcut-o, obtuzele momâi nu păreau să fi meritat efortul pe care-l pricinuiseră, repetata facere și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-au născut din suferință și îndoială, chiar și un simplu trup și niște simple membre de argilă sunt în stare să se împotrivească degetelor care le vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate fi neputința noastră de a percepe ce se află dincolo sau dincoace de umanitatea noastră, ca și cum celelalte dureri din lume n-ar căpăta o realitate aprehensibilă decât dacă sunt măsurabile după standardele durerilor noastre, sau, pentru a folosi cuvinte mai simple, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a substituit adesea destinului, m-am mutat la ea. I-am plătit și datoriile - adunase datorii cu neputință de achitat - tocmai fiindcă nu mi-a cerut nici un ban și nici măcar nu mi-a mulțumit când mi-am arătat generozitatea, eu care n-am mișcat un deget pentru nimeni! Locuia într-o cameră plină de praf, cânta prost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și m-a întrebat: „Ce ai, puișor?” Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam „Zerou”. Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întâlnit azi. Mi-a explicat: „Îmi ador neputința. Ea e salvarea mea, mă scutește de regrete. Îmi zic «nu pot» și cu asta am terminat, nu mai am nici un reproș să-mi fac. Sunt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă întrebă ea veselă. Te grăbești? — Nu, doamnă... M-am întors din drum, curios să aud ce dorea de la mine. Nu mai stătusem de vorbă cu ea de când îmi spusese că un om de ținuta mea nu trebuia să sfideze neputințele bătrânilor cu o legătură chiar la azil... adică, nu se făcea ca eu s-o iubesc pe Laura. În rest, întâlniri pe coridoare, zâmbete, în ultima vreme familiare, aproape complice, amicale, de parcă ne legase taina sălii cu oglinzi, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
obțină colivia canarului. „Și l-am rugat în genunchi, fraților. I-am zis: «Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sunt om». Și ce credeți? A râs”. Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui, iar Dominic, din prietenie pentru Mopsul, o pândea pe Moașa pe coridor, încercând să deslușească pe figura ei soarta mea. „Prea are fumuri, n-ar fi rău să i se dea puțin peste nas”, ar fi zis el. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
normal, mai ales într-o lume bolnavă. Aș fi vrut s-o fac să priceapă problema mea; faptul că mă născusem fără nici o vocație, dar cu o mare și dureroasă ambiție, mă împinsese să intru în conflict cu propria mea neputință, mă adusese în situația să mă revolt împotriva destinului meu, iar în această revoltă nu mă puteam bizui decât pe imaginația mea înfierbântată: deci, n-aveam cum să trăiesc în linie dreaptă; îmi lipseau și forța care e necesară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]