5,414 matches
-
este plin de cărți și jucării. Cu dor mi-aduc aminte de fața ei blândă și senină, de mâinile ei ocrotitoare. Mereu o voi iubi pe bunica. Fărâmă Liana - cls. a Il-a C Puiul de căprioară Este iarnă. A nins cu fulgi mari și pufoși. Neaua strălucitoare a Îmbrăcat cu o mantie groasă totul Îin jur. Pădurea este albă, strălucitoare și scânteiază În mii de luminițe. Împodobită cu zăpadă, seamănă cu un castel din basme. În timpul iernii, animalele sălbatice Îsi
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
a terminat treburile, Ion a continuat lucrul la car până l-a terminat. Era foarte bucuros că are car nou. Într-o dimineață s-a gândit Ion să Înjuge boii la car și să meargă la moară. Peste noapte Însă ninsese, zăpada se așternuse peste tot și oricât a Încercat Ion să scoată carul din zăpadă, nu a reușit. Acum a Înțeles el de ce este bine să-și facă vara sanie și iarna car. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
o distanță de cel putin 30 m de aceștia. Este interzisă folosirea în mod abuziv a mijloacelor de avertizare sonoră. Articolul 19 Conducătorul de autovehicul este obligat că de la lăsarea serii și până în zorii zilei, precum și ziua când ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă, ori în alte condiții meteorologice ce reduc vizibilitatea pe drum, să folosească sistemul de lumini al autovehiculului astfel: a) în timpul opririi sau staționarii pe partea carosabila, luminile de poziție sau de staționare; ... b) în mers
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124302_a_125631]
-
Articolul 55 Conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală le este interzis: a) să circule pe drumurile publice cu vehiculul neechipat cu felinar și elemente reflectorizante montate la loc vizibil în partea din spate, iar noaptea ori ziua, cănd ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă ori în alte condiții meteorologice ce reduc vizibilitatea, fără felinar aprins, instalat lateral în partea stângă a vehiculului; ... b) să doarmă în timpul mersului sau staționarii cu animalele înhămate; ... c) să circule cu mânji sau alte
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124302_a_125631]
-
a spus să ia cât pot duce În spinare. Nu știu prin ce minune s-a căpătat o căruță În care au Încărcat copiii și, eventual, acel rucsac nenorocit - ce altceva putea să ia tata? Îmi amintesc că ploua și ningea În căruța aceea. Asta Îmi amintesc. În rest, se mergea toată ziua. Seara se făcea popas În grajduri, În staule... Îmi amintesc... poate că Înaintea noastră au mai trecut și alții, și am văzut doi copii, probabil frate și soră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
săpun, nu era nimic, au Început frigurile, nu erau lemne, nu era căldură... La Atachi era deja frig când ați ajuns? Da, când am ajuns acolo deja Începuse - nu era Încă foarte frig, dar se făcea din ce În ce mai frig... Plouase sau ninsese? Ploua, dar era foarte rece, că Ucraina e un loc foarte rece... De la Atachi ați trecut la Moghilev - câte zile ați stat acolo? Cred că și acolo am stat vreo 7-8 zile, până am reușit să mergem mai departe... Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
alții au ajuns În Djurin, alții... În toate locurile care erau, toate, cam la 60-70 km, de Moghilău... La Murafa când ați ajuns era deja frig? Da, era deja foarte rece - era noiembrie, iar În noiembrie deja este foarte rece, ninge, e iarnă... La Murafa unde v-ați cazat? La Murafa ne-am cazat la o bătrânică ce avea o fată. Avea copiii În Kiev, dar nu mai putea să știe nimic despre ei, căci Kievul era despărțit, iar acolo se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi. Vagonul era prost aerisit? Nu pot să zic că În vagonul nostru nu era aer, pentru că vagoanele erau din scânduri care permiteau să pătrundă aerul. Așa că aerisire era. Încă nu era chiar frig? Era octombrie, iar În Câmpulung nu ningea și nu ploua. Când am ajuns la Atachi era lapoviță, o vreme mizerabilă. Atachi era destinația? Nu, nu ajunsesem Încă la destinație: Atachi era o etapă, o stație până unde mergea trenul. La Atachi ați fost cazați undeva? Atachi era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o dată ce te-au băgat aici nimeni nu te scoate”. La Dachau a fost foarte greu, frig... - Când ați ajuns acolo? - Pe 6 noiembrie... 5-6 noiembrie... - Era zi? - Era noapte și un frig, cred eu, de -15 °C. Mai ploua, mai ningea... - S-a deschis vagonul - știați deja că sunteți În Germania? - Prima dată mi-am dat seama că suntem În Austria când am văzut stația Melk, Între Viena și drumul spre München - am zis: „Suntem În Austria”. Nu știam nimic, eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am aflat abia când am ajuns acasă că mama a fost selecționată din prima zi și a murit din prima zi. - De fapt cum decurgea o zi normală? - O zi normală... Deci te sculai, te Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi, hai să facem o mică socoteală. Nu era lumină complet. Deci să fi fost pe la 5-6 dimineața. Era zi deja, dar nu era lumină, nu era soare. Te Încolonai, urma secvența cu closetul... Timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu-n deget s-atingă măcar culorile luminii? În mijloc de furtună, am înțeles să plâng, să mă ridic și fruntea udată de fulgii cerului să se-nalțe spre cea hărăzită. Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară/ Când astrele coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor și tei dispară./ E visul, e speranța, iubirea venită să ne-ncingă/ Cu lină adiere, cu dor ce ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor și tei dispară./ E visul, e speranța, iubirea venită să ne-ncingă/ Cu lină adiere, cu dor ce ne -mpresoară./ Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară.// Când în fântâni răcoarea să ne-mpingă. Adâncul înspre clopot va dori afară/ Vom înțelege Domnul va în noi să prindă/ Un har, o taină vie ce aure să pară./ Iubito, e
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
primăvară.// Când în fântâni răcoarea să ne-mpingă. Adâncul înspre clopot va dori afară/ Vom înțelege Domnul va în noi să prindă/ Un har, o taină vie ce aure să pară./ Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă! Atunci, în zorii verii Călătorii au dispărut în clopot să-nceapă a clădi un Templu, să sădească în mijlocul grădinii lor eternul, nevăzutul Copac Plutitor, iar lângă roata căruței lor mnemonice să-și sape porul fântânii spre infinit. Atunci când clopotiră heruvimii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins.// Așa, din perle-adâncuri în scoică ți-am descins/ Pe când și visul curge inima ta trează,/ Celestă adorată, din nori de taină straniu am nins./ Sub neaua sufletului meu ești liniștită oază/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins 400. Ce mister poate poate aduce atingerea, ce miracol poate crea! De ce viața noastră tinde să devină goală, greoaie, săracă și indiferentă fără
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să nu te întuneci, să nu te stingi, nu te stinge acoperă-ți cu os, cu mușchi, cu piele a ta meninge. Să nu te stingi, să nu lași alt eres să-ți dea o altă formă frunții, să-ți ningă înțelesuri fără de-nțeles ierburile, iederele, munții...! 707. Avem cheia! A spune că visul este asemenea poesiei și revelației, starea adevărată de veghe a poetului pare un adevăr tainic ce marchează sufletul de creator și îl îndrumă în lumile superioare, în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oricui, spirala întrezărită de pictori, precum Coregio în minunata cupolă a catedralei din Parma, Urcarea la cer a Fecioarei Maria (1526-1528). Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,/ Firmamenbtul din oglindă își restrânge-n cerc ovalul./ Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,/ Legănată de legende, promoroacă de cleștar 967. Explorarea cerului, al acestui paravan aparent opac în timpul zilei, e datoria sufletului încoronat de spirit, e poarta la care cheia purtată la piept se potrivește. Eu ca o pulbere de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la cer, căci ce este sus este și jos, și-n noi Îl descoperim pe El. Nu, nu e vis. Cel mai opac și-nșelător ochi dintre noi e fereastra 969. Acolo se framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul/ Cu negre aripe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi descoperite decât de cei care au menirea să o facă. Și aceștia, dominați de talent, de har am spune noi, sunt doar poeții. Într-o permanentă antiteză întunericul și lumina domină cerul, favorizând armonia afectivă a celui ce scrie. Ningea... Ningea pe părul ei Albi fulgi, albe scântei; Ningea... Ningea, dar o ninsoare De flori mirositoare! Și cum era senin pe cer Și raze prin eter, Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
descoperite decât de cei care au menirea să o facă. Și aceștia, dominați de talent, de har am spune noi, sunt doar poeții. Într-o permanentă antiteză întunericul și lumina domină cerul, favorizând armonia afectivă a celui ce scrie. Ningea... Ningea pe părul ei Albi fulgi, albe scântei; Ningea... Ningea, dar o ninsoare De flori mirositoare! Și cum era senin pe cer Și raze prin eter, Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia noaptea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o facă. Și aceștia, dominați de talent, de har am spune noi, sunt doar poeții. Într-o permanentă antiteză întunericul și lumina domină cerul, favorizând armonia afectivă a celui ce scrie. Ningea... Ningea pe părul ei Albi fulgi, albe scântei; Ningea... Ningea, dar o ninsoare De flori mirositoare! Și cum era senin pe cer Și raze prin eter, Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia noaptea înțelegem rostul, înălțimea și totodată micimea noastră, zărind
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
facă. Și aceștia, dominați de talent, de har am spune noi, sunt doar poeții. Într-o permanentă antiteză întunericul și lumina domină cerul, favorizând armonia afectivă a celui ce scrie. Ningea... Ningea pe părul ei Albi fulgi, albe scântei; Ningea... Ningea, dar o ninsoare De flori mirositoare! Și cum era senin pe cer Și raze prin eter, Și-n inima-mi tremurătoare Era senin și soare!971. Cu toate acestea, abia noaptea înțelegem rostul, înălțimea și totodată micimea noastră, zărind locul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viața și moartea, căsătoria și botezul sunt taine ce cuprind aceeași orfică alegorie. La porțile iadului sunt două fântâni, una ce conferă nemurire și fericire veșnică, numită a memoriei și cealaltă destinată uitării. Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratic, - Pe vatră-n para slabă, în jăratic, - Încet
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nemurire și fericire veșnică, numită a memoriei și cealaltă destinată uitării. Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate Azi, a murit chiar visul meu final. Și ninge-n miezul nopții glacial... Și tu iar tremuri, suflet singuratic, - Pe vatră-n para slabă, în jăratic, - Încet, cad lacrimi roze, de cristal 1235. Focul, așa cum este el prezentat în poesie reprezintă înfățișarea inteligenței cerești. El trece prin toate fără
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Poezii, Editura Eminescu, 1983. 968 Dimitrie Anghel, Metamorfoză, Poezii, Editura pentru literatură, București, 1968. 969 Liviu Pendefunda, Poema Focurilor, Legenda, Editura Contact int'l, 2000. 970 B. Fundoianu, Vin norii ca clipe, Poezii, Editura Minerva, București, 1978. 971 Al. Macedonski, Ningea..., Opere, Editura pentru literatură, București, 1966. 972 Dimitrie Anghel, Liniște, Poezii, Editura pentru literatură, București, 1968. 973 Gabriel Donna, Nebuloasa din Andromeda, Marginalia, 1911. 974 Liviu Pendefunda, Vindecare în nor, Legenda, Editura Contact int'l, 2000. 975 Id., Stelele umbrite
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prețiosul Dv. semn de viață din toamnă. Am stat cu cartea lângă mine pe masă, cu gândul să vă răspund. Amânând de pe o zi pe alta, tracasat de multiple sarcini de serviciu, am constatat că timpul a trecut. Azi a nins prima dată mai puternic la Suceava. Fiind de serviciu pe Muzeu, sunt singur la birou. Cu acest prilej, în liniște deplină, mi-am zis că trebuie să dau un semn de viață, ceea ce și fac. Nu mai știu nimic despre
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]