7,150 matches
-
din Despărțire se îndepărtează "pe vecie" de văz, de auz, de miros; cel din Comunicantă se instalează iluzoriu în paradox, apropiat stilistic de Nichita Stănescu: "Învăț dezvățându-mă, învățătura neștirii". Afinități de ordin psihic și accente retorice cosmicizante amintesc de nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o ironie de tip filozofic, rece, casantă: Ironia ontologică; în volumul cu acest titlu (postum, 2004), eseistul nuanțează astfel: "Ironia socratică este metodologică; ironia romantică este gnoseologică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gânditoare "Rosa cogitans". Din "milenii sibiline" răzbat semnale indescifrabile; îi vorbesc Megalopolis, Cetatea scufundată, Cetatea Putreziciunii, Orașul himeric cu numele Hazard, Orașul metafizic, burgul gotic, Muntele Vinei; trudit de "nimicnice gânduri", speră să descopere Poarta învierii și Ușile tainei. Ideatic, nostalgiile sale se confundă aproape cu cele blagiene, O Meditație pe muntele San Pellegrino probează interferențele: Unde afla-voi putere ca să mă-nec în cuvântul Cuvântului? când ce e puternic e slab și ce-i slab e puternic; cum voi afla
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
canonice, ale ethosului ei de acolo provin! Umblasem pe câmp și pe prund și prin păduri. Ajutasem la tot ce pot fi ajutați niște părinți care muncesc de cum se luminează și până se-ntunecă. Avusesem ca toți copiii din sat nostalgia urcării pe munte (...). Văzusem miei născându-se și miei înjunghiați de Paști. Văzusem cai frângându-și picioarele în pădure sub copacii pe care erau puși să-i tragă..." Detalii ca acestea o fac să privească admirativ spre Marin Preda ("Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o inteligentă comedie a cuvintelor; gravității comune i se contrapune un arrière-plan hazliu, nu și o adâncire (ca la "balcanicul" Ion Barbu) în freamătele ființei. Remarcabil adesea, pe porțiuni, oniricul Dimov e mai ilustrativ din afară decât din lăuntru. III Nostalgia rigorii clasice, motiv de reîntoarcere, e o realitate de luat în seamă. Nu o dată, grenadirul care sfârtecă râzând arhitecturile consacrate, revine la forme tradiționale: la sonet și rondel, la pastel, specii de suflu calm, ceremonios, mântuitor. Un Sfârșit de iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lor, unele texte sugerează impresia de macrometaforă. Poetul intră deliberat în labirint, dar nu se lasă prins; dincolo de melancoliile lui (trecătoare), dincolo de aventura în medii răscolite, întoarse pe dos, persistă (la limita dintre luciditate și subconștient) o lume interioară ca nostalgie ascunsă. Negurile teatrului absurd nu-l confiscă. III Glycera (în elină: cea dulce) și Reparata, siluete de canțonier jucăuș, intră ele în categoria idilicului? Bizarele figuri par niște fantasme; imaginarul deformant dilatează sau restricționează; efuziunile sunt gâtuite dintru început. Femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat; desfăcutul, dez-acordatul, nelămuritul promovează textul, acesta găsindu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sleiți". II Pe temporalități puternic diferențiate, în partituri vocale de o filozofie mai senină se organizează monologul despre neuitare din Când memoria va reveni (1985), operă de gânditor mai degrabă patetic. "Marele coșmar" e "această realitate": timpul ireversibil. Inși cu "nostalgia nemărginirii", marcați de labirintic și dirijați în necunoscut, "coboară din anul 1983, pe sărite, până în anul 306 î.e.n., cu bagaje" cu tot. Proces de cauzalități și febre, de revelații și mirări: "unii se înghit unul pe altul"; rămân în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nivelul disponibilităților sale maxime. Harului natural i s-a adăugat în timp o substanțială informație în materie de fenomenologie poetică, revelatoare în acest sens fiind confesiunile despre Lucrarea în cuvânt, unele cu totul remarcabile. Ni se spune aici că în afară de nostalgia infinitului spiritual, nici o alta nu l-a tentat. "Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără trecut, iar eu sunt o ființă iubitoare de toate care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de la Cahul care și-a îngropat în casă copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală, Întoarcerea lui Cain); obsedează pythagoreica nostalgie a supremei armonii cosmice: "Tu încă păstrează / proporția pură..." (Secțiunea de aur). Frazarea bate aici, și în alte poeme, spre gnomic. Monologul ceremonios, exhortativ, deschis zborurilor înalte, se vrea unul transtemporal; miraj și cânt merg laolaltă, în indiviziune, recitativul ridicându
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui George Vulturescu s-ar putea numi Bendis, Sabazis sau Cotyso, deși îl țin în loc figuri novo testamentare, Varlaam, Ioachim, Ioan, Timotei. Intelectualismul, datele livrești (în exces), aluziile la antici și moderni, acestea și altele devin însemnele unui mental cu nostalgii de integralitate de unde trimiteri la Homer, la Enkidu (invocat de Nichita Stănescu), la neoplatonicianul Marsilio Ficino, la Goethe și Dostoievski, la Rilke și Borges; modernul eruptiv, "nebun după pictură", cheamă în pagină exponenți ai freamătului mundan precum Géricault, norvegianul Munch
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce sosesc în cele două republici surori. Drept urmare, gardul nu este păzit doar de grăniceri, ci și de delegații speciali ai UNESCO. Toți vandanii și toți vǘndǘnii sunt mândri de minunatul gard, însă, totuși, își mai aduc aminte cu oarece nostalgie când puteai trece fără opreliști dintr-o parte în cealaltă. Mai ales familiile despărțite simțeau, din când în când, în adâncul sufletelor lor chemarea neamurilor, a familiilor visând la reunirea lor. Așa că, atât la Ministerele Emigrării, cât și la cele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pe toată lumea: vandanii care se mutau peste gard plăteau Republicii Democratice Vandana o sumă de bani calculată judicios în funcție de mai multe criterii riguroase (vârsta, starea sănătății, pregătirea profesională etc.). În felul acesta, vandanii puteau să-și rezolve în mod fericit nostalgia din suflete. La fel și vǘndǘnii. Cei ce nu dispuneau de banii respectivi (că tot avutul oricum trebuiau să-l lase statului din care, liberi și nesiliți de nimeni, plecau) puteau presta muncă în folosul comunității (între doi și unsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pentru suspect. Și căpitanul Carol Robend din serviciile secrete din Republica Umanistă Vandana a făcut rost de un mandat de reținere pentru suspect. N-a apucat nici unul dintre ei să-l aresteze pe Dodo Buddenbrook, fiindcă acesta, în marea sa nostalgie pentru vechiul său itinerar, a luat-o agale pe jos pe calea ferată dintre localitățile Robend Brandul Mic, prin Lugosh. Nu era nici o primejdie să se plimbe pe acolo, pe unde trenurile nu mai circulau. S-a oprit în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri unul de celălalt -, A Opta Minune a Lumii. Poporul vandan știe să-și cinstească la mare preț oaspeții și să le ofere amintiri unice! 115. Nostalgia la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat Cine nu suspină cu nostalgie la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat? Cine? "Au fost vremuri cu adevărat frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Opta Minune a Lumii. Poporul vandan știe să-și cinstească la mare preț oaspeții și să le ofere amintiri unice! 115. Nostalgia la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat Cine nu suspină cu nostalgie la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat? Cine? "Au fost vremuri cu adevărat frumoase" spune Bubu Rapaport. Simțeai că merită să trăiești" "Nu ca acum!" îl completează Luci Kruppa. (Ai putea crede după
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
s-l omoare pe Rapaport. Pe urmă gândi că Bubu oricum se va sinucide în curând. Așa că mai țipă o dată și se depărtă în fugă de-a lungul malului. Deși nu contenește să-și aducă aminte cu tot mai multă nostalgie! de vremurile cât Republica Democratică Vandana a fost condusă de neuitatul Raul Logophet, Bubu Rapaport nu s-a sinucis încă nici până astăzi! 116. În chestiunea Bisericii sumerane Autorul acestor rânduri nu este sumeran și, rămânând în limitele sincerității, până
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se poate vedea cum Gardul a mai împiedicat o tragedie 163 113. Din Ghidul pentru onorații turiști dornici să viziteze frumusețile Republicii Democratice Vandana 164 114. Din Ghidul pentru onorații turiști dornici să viziteze frumusețile Republicii Umaniste Vandana 165 115. Nostalgia la amintirea vremurilor când Republica Democratică Vandana a fost cârmuită de neuitatul Raul Logophat 167 116. În chestiunea Bisericii sumerane 168 117. Din nou despre chestiunea Bisericii sumerane 170 118. Doctrina pragmatismului general 171 119. Din corespondența cetățeanului Raphael Singer
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
măcar o părticică din specificul datinilor și obiceiurilor din zona din care erau. Se perindau prin fața spectatorilor formații de căluți, de capre, de urși, grupuri de irozi, de colindători și urători, care de care mai iscusit pregătite și interpretate. Cu nostalgie și cu durere în suflet îmi amintesc cum prietenul și colegul de bancă pe toată durata școlii, Jenică Iordache, întruchipa Anul Nou, el fiind un adolescent mic de stat, slăbuț și simpatic, pe care îl lua în brațe gârbovitul An
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ale sale pot fi satisfăcute iar altele nu, că unele manifestări și atitudini sunt permise, în timp ce altele nu. Este vorba de formarea treptată a așa numitului sistem de frâne și a capacității de selecție în formularea pretențiilor și dorințelor. Cu nostalgie îmi aduc aminte că pe când eram dascăl la Bârlad, orașul care avea o singură stradă mare pentru promenadă, unde în zilele de sărbătoare ieșea aproape toată lumea bună la plimbare, acolo eram și eu nelipsit, împreună cu soția și cu cei doi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
elevi au avut o evoluție ascendentă pe parcursul celor cinci ani, m-am legat sufletește și-mi place să cred că atașamentul afectiv este reciproc. Cântecul închinat despărțirii de școală, de diriginte și colegi a fost intonat, cu dragoste și cu nostalgie, la toate reuniunile colegiale care au urmat. În finalul acestui eseu adresez un îndemn rimat actualilor și viitorilor diriginți: Ca dascăl să fii generos și competent; Ca diriginte, apropiat și exigent. În profesie să dovedești atașament Și să-ți păstrezi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ca urmare a pierderii abilităților fizice și intelectuale, a instalării decrepitudinii. Din aceste cauze vârstnicul trăiește din amintiri, multe dintre ele deformate, își creează o lume ruptă de realitățile prezentului, pe care îl detestă. ...Când eram tânăr, își amintește cu nostalgie vârstnicul, tineretul nu era stricat ca cel de azi. Fetele erau fete până la căsătorie, își păstrau puritatea și pudoarea pe care le purtau cu demnitate ca pe o aură ce stârnea respectul și prețuirea băieților. Părinții erau stăpâni pe copiii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
luptă. Ca să nu mai vorbim de războaiele religioase din spațiile abrahamice... E o rușine și o dovadă clară că trăim abia zorii unei civilizații, în materie de înțelepciune a binelui, de iubire. La început, totul era perfect. Trăim cu această nostalgie, dar nu trebuie decît să ne reamintim și să privim mai mult înlăuntru pentru a ne trezi din visul amăgitor al lumii. Nu trebuie decît să ne deschidem inima și să reconectăm Spiritul, puritatea minții din ceruri și să trăim
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
tradiția o atribuie profetului Ieremia, martor la distrugerea Primului Templu. Titlul ebraic al cărții este o întrebare, Eikha, "Cum?", și această întrebare apare de mai multe ori în chiar corpul textului. Pe de altă parte, se citesc elegiixx care exprimă nostalgia poporului lui Israel pentru pământul lui și-i îndeamnă pe îndoliați să-și întoarcă privirea spre viitor, spre ceasul când Mesia va veni pentru a pune capăt exilului și suferințelor lui, și spre locul, pământul lui Israel, unde se va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ce sosesc în cele două republici surori. Drept urmare, gardul nu este păzit doar de grăniceri, ci și de delegații speciali ai UNESCO. Toți vandanii și toți vǘndǘnii sunt mândri de minunatul gard, însă, totuși, își mai aduc aminte cu oarece nostalgie când puteai trece fără opreliști dintr-o parte în cealaltă. Mai ales familiile despărțite simțeau, din când în când, în adâncul sufletelor lor chemarea neamurilor, a familiilor visând la reunirea lor. Așa că, atât la Ministerele Emigrării, cât și la cele
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]