5,053 matches
-
simțit dorința. M-am simțit vinovată, și totuși nu m-am putut împiedica să nu-i doresc atenția. Inima mea flirta cu el în timp ce chipul îmi era imobil. Prințul Kung a anunțat încheierea audienței. Cei din încăpere ne-au adus omagiile mie și lui Nuharoo când ne-am ridicat de la locruile noastre. Simt că ochii lui Yung Lu mă urmăresc. Nu îndrăznesc să mă uit înapoi. În noaptea aceea, când An-te-hai a venit la mine, l-am dat la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
său. Nu pot să înțeleg de ce a ținut să aducă un palton, când dintr-un capăt într-altul al orizontului nu se întinde decât cerul albastru. Oamenii care ies din mormânt mă înconjoară. Ei se aliniază pentru a-mi aduce omagiul, înclinându-se și făcând plecăciuni. Fiecăruia îi ia minute întregi să își termine loviturile cu fruntea de pământ. Câțiva miniștri în vârstă sunt aproape orbi și le este greu să meargă. Nu vor să accepte să-i scuz și insită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
idiot la o parte, ca să nu mai stăm În frig, ordonă fata, atingând delicat cu mâna obrazul paznicului. Sigur, Sofia, intrați, gânguri el respectuos și am realizat că școlărița era Sofia Coppola. Cei din anturaj o urmară și-și prezentară omagiile paznicului, care strălucea de mândrie și bucurie. Avu nevoie de nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În fire și de Încă două ca să-și aducă aminte că noi eram Încă acolo. —Robinson, am spus, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
paiete și cu un boa din blană, era Ashanti, arătând spectaculos. Începu să cânte cu o voce joasă, guturală, cea mai sexy interpretare a melodiei „Happy Birthday to You“ pe care am auzit-o vreodată. Era În mod evident un omagiu adus celebrei reprezentații date de Marilyn Monroe pentru JFK, doar că Ashanti Îi dedica reprezentația lui Hef, pe care l-a numit „președintele țării păsăricilor“ și, când a terminat, sala a Înnebunit. O ploaie de confeti aurii, strălucitoare, a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
62. Ibidem, p. 479-482. 63. Ibidem, p. 483-484. 64. Ibidem, p. 484-492. 65. Ibidem, p. 493-503. 66. Ibidem, p. 503. 67. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 193-197; I. Bogdan, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594; Ilie Bărbulescu, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, nr. 2, p. 161-195; Dim. Onciul, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p. 5-18; N. Bănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prestigiul lui Attila, care stăpânea efectiv, ca rege, o întinsă parte a romanității. Istoricul Sozomen spunea că hunii lui Uldis, în 408, pradă în sudul Dunării-acțiunile lor de pradă aveau ca țintă dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut, descrierea lui Priscus despre Attila și curtea lui este asemănătoare cu aceea a misionarului franciscan Pian del Carpini la curtea hanului mongol, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
AIIAC, 18, 1975, p. 291-304; M. Rusu, Castrum, urbs, civitas (Cetăți și "orașe" transilvănene din secolele IX-XIII), în AMN, 8, 1971, p. 197-203; Istoria Românilor, vol. III, p. 239-240. 26. M.Rusu, Cetatea Moigrad și Porțile Meseșului (secolele IX-XIII), în Omagiu Ștefan Pascu, Cluj, 1974, p. 265-279; idem, Cetățile transilvănene din secolele IX-XI și importanța lor istorică, în Ziridava, 10, 1978, p. 159-171; M.Rusu, Șt. Dănilă, Cetatea feudală timpurie de la Șirioara (secolele IX-XI), în File de istorie, 1972, p. 47-66
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a-și asigura veniturile din tribut, mongolii au impus în teritoriile ocupate de ei înregistrarea (recensământul) întregii populații ce avea obligația de a plăti dări. Un asemenea recensământ s-a făcut la Kiev, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tendință nouă în acest an și face referire la rapoprturile anterioare dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării fiind silit să presteze omagiu de vasalitate regelui. Poate să fie o exagerare la un biograf oficial (subiectiv) ca Ioan de Târnave, dar, pe de altă parte, este plauzibil să se fi ajuns la un compromis, la o înțelegere. Nu trebuie să uităm că o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la patriarhie, în 26 iulie același an, mitropolitul Iosif a fost recunoscut. Reședința mitropoliților Moldovei se afla în biserica Mirăuți din Suceava, ctitorită de Petru Mușat.40 Întregirea Moldovei Pe plan extern, pentru a rezista presiunilor angevine, Petru Mușat depune omagiu, la Liov, la 26 septembrie 1387, în fața regelui Poloniei, Wladislaw Iagello, cu respectarea tuturor formele cerute de dreptul feudal, la care se adăuga garanția boierilor de frunte ai țării. Era singurul mijloc de a scăpa de pretențiile ungurești și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I., Originea voievodatului la români, București, 1902. Idem, Despre cnejii români, București, 1904. Idem, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594. Boldur A. V., Istoria Basarabiei. Contribuții la studiul istoriei românilor, vol. I, Chișinău, 1937. Bolșacov-Ghimpu A. A., Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971, nr. 1-2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceea ce el numea „revigorarea prin sfeștanii”, ca păcat statornic al întregii societăți românești. „Statura mea socială - i se confesa omagiatul, în cuprinsul unei corespondențe destinată altui coleg aflat atunci în suferință - și motivațiile strict personale nu-mi îngăduie să primesc omagii publice ! [...] Culmea: volum omagial ! [...] Sunt dezbrăcat de orice urmă de veleitarism. În lupta pe care o duc pentru supraviețuire, toate mi se par deșertăciuni!”. Asemenea conduită morală, afișată fără ostentație, dar cu fermitatea și sinceritatea ce nu l-au părăsit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încorporare totală la imperiu. N. Iorga afirma că acele cereri prevedeau detașarea completă de Poartă, protecția sau dominația Rusiei și că supunerea și jurămintele de credință față de țarină nu aveau un caracter național, ci creștinesc. Zinkeisen vorbea despre protecție și omagiu, iar E. I. Drujinina de adăugirea (prisovokuplenie) teritoriului Principatelor la acel al Rusiei. Și probele inadvertențelor istoriografice ar putea continua până la zi. Înainte de a intra în miezul chestiunii, câteva precizări preliminare. Se cunoaște că grupările boierești antiotomane se adresau nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
larg, progresând ireversibil într-un moment istoric în care sentimentul național nu mai putea fi zăgăzuit, iar factorul național în calculele politice europene dobândea noi temeiuri la sfârșitul deceniului prin recunoașterea autonomiei Serbiei și independenței Greciei. Sub semnul lui Clio. Omagiu acad. prof. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca, 1974, pp. 610-616. II.2.4. EMIGRAȚIA POLONĂ ȘI ȚĂRILE ROMÂNE ÎN VREMEA REVOLUȚIEI DIN 1848-1849 (I) Socotim inutil să demonstrăm că anii revoluției din 1848-1849 se constituie într-un moment distinct și de cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
op?iunea lor pentru un sistem politic reprezentativ. G�ndirea reac?ionar? Argumentul pe care �l vor folosi sus?în?torii �?colii retrograde� � pentru a relua expresia lui Auguste Comte, c?rora nu a uitat, de altfel, s? le aduc? omagiu � nu este foarte �ndep?rtat de acela al lui Burke. Savoyardul Joseph de Maistre ?i mai ales francezul Louis de Bonald, s�nt foarte reprezentativi pentru acest curent, atunci c�nd ei �?i exprim? dezgustul pe care li-l inspir
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pentru sfîrșitul secolului al XlX-lea și Brătianu pentru perioada interbelică. Istoria originilor întemeierii Moldovei și termenul de descălecare au fost studiate foarte recent de un specialist în studiile medievale românești, Șerban Papacostea, și de Ștefan Gorovei, care aduce un omagiu memoriei lui Brătianu. Reluînd ipoteza în opinia sa, falsă după care descălecare ar presupune o absență anterioară de populare, Ștefan Gorovei conchide: "în vechile texte, întemeierea Principatelor românești este denumită printr-un cuvînt străin descălecat -, care pare să-și fi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
apărută de sub pana lui Paul Bataillard, binecunoscut fraților Brătianu de mai bine de zece ani. Se profilează o idee nouă, aceea a incapacității Porții de a asigura protecția pe care domnitorii o solicitaseră. În plus, Bataillard pledează pentru suprimarea prerogativei omagiului adus Porții. Royer-Collard, în introducerea la studiul lui Boerescu intitulat La Roumanie après le traité de Paris (România după tratatul de la Paris), publicat la Paris în 1856, jonglează cu noțiunile de suzeranitate și suveranitate pentru a demonstra că suzeranitatea otomană
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
minorității germane din România, compusă din șvabi catolici și saxoni protestanți. După 1933, această minoritate intră direct în sfera de influență a Germaniei. În 1934, episcopul de Timișoara, însoțit de un deputat de Banat, merge la Hitler să-i aducă omagiile șvabilor. Guvernul român reacționează și ordonă dizolvarea organizațiilor saxone. În van, căci în 1938 se va constitui o federație din cele două grupuri minoritare germane, unul condus de Bonfert, care manifestase unele tendințe democratice, celălalt favorabil regimului hitlerist creat de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
materiale și spirituale, acolo unde se formează omul societății noastre, liber și stăpîn pe destinul său". Și continuă: "O datorie de onoare rezidă în punerea în valoare a marilor creații literar-artistice ale înaintașilor și în primul rînd, studierea, aprofundarea și omagiul adus de drept minunatei opere de cultură transmise de la o generație la alta de către poporul nostru atît de talentat". Ceaușescu mai anunță o serie de celebrări viitoare: "Noi am sărbătorit și vom sărbători încă multe evenimente de importanță crucială pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de model eroic. Personalitățile din lumea intelectuală și științifică i se închină: Constantinescu-Iași anunță în 1973 că Ceaușescu reprezintă viitorul, decanul Universității din București, Petric, îl consideră ca fiind "o sursă inepuizabilă de inspirație". În 1973 apare primul volum de omagii aduse lui Ceaușescu, cu ocazia aniversării a cincizeci și cinci de ani. Ediții ale operelor sale figurează în vitrinele tuturor librăriilor; citate din discursurile sale sînt date ca motto în lucrări academice. Observatorii occidentali compilează, condamă și se întreabă: Ce
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sînt la fel. [...] în cursul acestor ani în care s-a aflat în fruntea partidului, nu numai că tovarășul Ceaușescu a vizitat de mai multe ori toate județele și orașele patriei, dar, pe de altă parte, el a adus un omagiu unic augustelor locuri care au servit de leagăn istoriei românești. Vizita președintelui Nicolae Ceaușescu în aceste locuri istorice, care sînt martorii prezenței noastre milenare pe aceste pămînturi, ca și pasiunea sa pentru istoria națională și universală ocupă un loc privilegiat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
viitor liber, socialist și comunist, în deplină libertate și independență". Mulțimea aplaudă și scandează "România, stima noastră și mîndria", "Ceaușescu eroism, România comunism". Șeful statului este fotografiat alături de Elena Ceaușescu zîmbind unor pionieri care aduc flori. Se înmulțesc telegramele de omagiu trimise de brigadieri, de cooperative agricole, de comitetele județene care anunță propria autonomie energetică. Acest stil emfatic este contrariul declarațiilor sovietice care acceptă să vorbească despre eșec, despre erorile trecutului, despre dificultățile ivite odată cu perestroika după 1985. Sînt ignorate imaginile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
anterior, toate regăsite în mostrele lui. Dar aceste mostre sînt uneori deconstructive (ca atunci cînd un cîntec pop liric este introdus într-un context violent care îi subminează ethosul), deși folosirea mostrelor poate fi și pozitivă, ca în cazul frecventelor omagii la adresa lui James Brown și a altor clasici ori R & B-ului, ori omagiul adus celor de la Public Enemy de către tinerii raperi, ca și introducerea unor mostre din discursurile lui Malcolm X. În orice caz, fie că această folosire a mostrelor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atunci cînd un cîntec pop liric este introdus într-un context violent care îi subminează ethosul), deși folosirea mostrelor poate fi și pozitivă, ca în cazul frecventelor omagii la adresa lui James Brown și a altor clasici ori R & B-ului, ori omagiul adus celor de la Public Enemy de către tinerii raperi, ca și introducerea unor mostre din discursurile lui Malcolm X. În orice caz, fie că această folosire a mostrelor este pozitivă ori negativă, ea tinde să recontextualizeze rapul în cadrul noile configurații de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]