18,249 matches
-
vedere”. Nimic ascuns. La el nu găsim încifrări idioate cu pretenții de enigme, nu găsim șarade a căror rezolvare nu există. Găsim un poet a cărui metaforă mângâie, durerea lui doare ca o durere de sfânt cuibărit într-un suflet omenesc, veșnic aflat într-o nesfârșită horă a simțirilor. Să nu facem greșeala de a-l cataloga, să-l ascundem într-un curent literar, în vreo orientare artistică. Poezia lui va scoate la iveală tot timpul mereu altceva. Și nu numai
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
stirpea poeților care au abordat în poezie religiozitatea, cum ar fi: Arghezi, N. Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Traian Dorz etc, dar “degetele “talentului său au apăsat pe multiple claviaturi, care au rezonat în acorduri sublime mai toată gama sufletului omenesc. El convorbește cu Ziditorul, chemând alături prietenii, cititorii. Citind cărțile acestui poet am ajuns la concluzia lui Thomas D`Aquino:”Credința este o pregustare a cunoașterii, care ne va face fericiți în viața viitoare. “ Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Teofil
TEOFIL MÂNDRUȚIU-POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340279_a_341608]
-
nu le-am arătat și nu le-am citit nimănui. Multe au rămas pierdute în tunelul timpului. După doi- trei ani, am început să scriu ceva mai mult, din care am păstrat căteva, la imboldul că pot aduce alinare sufletului omenesc și reda bucuria de a trăi. Nu am o tradiție literară, iar darul de a scrie își are rădăcinile la bunicul matern care avea și o voce superbă și era un bun povestitor oral, inspirăndu-se din viața satului sau trăirile
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
în universul moral al lumii supralunare, omul a adus cu sine pe Pământ și acel germene atotomenesc de inspirație divină, ce poartă numele de cauzalitate psihică. Adică, ne spune P.P.Negulescu în Destinul omenirii, cauzalitatea psihică ce guvernează lumea faptelor omenești, nu numai că - spre deosebire de cauzalitatea fizică (cauzalitatea lumii neînsuflețite: Aceleași cauze produc întotdeauna aceleași efecte!) - nu este fatală așa ca cealaltă, dar ea chiar permite prevederea efectelor, drept urmare are capacitatea conștientă și deliberativă de-a influența anumite cauze (teoretic toate
DEŞI-S REFORME CU DUIUMUL, PUTERE N-AU SĂ SCHIMBE-N BINE OMUL... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340318_a_341647]
-
Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului LUNĂ PLINĂ Lună plină, lună plină, Adu-mi viața în lumină! Între cetini binevenită Adu-mi în viață ursită! Adu-mi raiul cel ceresc Peste traiul omenesc! Fii lumina cea mai pură Peste inima cea bună! Fii al Anului destin De rod pur și trai senin! 24 XII 2015 LUMINIȚĂ, LUMINIȚĂ Luminiță, luminiță, Te-ai aprins în poieniță, Ne dai harul cel senin De la Domnul din grădini
LUNĂ PLINĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340355_a_341684]
-
nedenumit aici, pentru că nu are nimic în dreptul de a o merita. Antonimia remarcată privește cuvintele „tot” și „nimic”. În nimic se definește descompunerea jurnalismului în vulgar, violent și visceral de către subom, iar în tot se dezvăluie profunzimile bunătății, solidarității, iubirii, omenescului dovedit concomitent cu faptele subomului, de către scriitoarea Oana Georgescu. El s-a aruncat sălbatic asupra maestrului Alexandru Arșinel atunci când zilele maestrului erau puse la sorți de o boală severă și depindeau de șansa transplantului renal care i se făcuse, iar
ALEXANDRU ARŞINEL. CARTEA OANEI GEORGESCU, O DOCTORIE SPIRITUALĂ ÎN MÂNA CITITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340384_a_341713]
-
la sorți de o boală severă și depindeau de șansa transplantului renal care i se făcuse, iar Oana Georgescu a scris cartea „Alexandru Arșinel. Și a fost mâna Lui Dumnezeu”. El făurea invective glăsuite din incitare demonică, Oana Georgescu punea omenescul în literă. El și Oana Georgescu au lucrat sub ochii aceluiași timp care au văzut tot și vor mărturisi două acte de amintire și reținere a ordinei în care oamenii sunt așezați de propriile fapte. Și la miază-noapte, și la
ALEXANDRU ARŞINEL. CARTEA OANEI GEORGESCU, O DOCTORIE SPIRITUALĂ ÎN MÂNA CITITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340384_a_341713]
-
particularizantă în bine, într-o vreme înădușită de politica strâmbă și inversă binelui, în mare parte! Astfel de ocazii, rezultate ale talentului Oanei Georgescu, prelungit din scris în comunicare și organizare de lansări, înlesnesc întâlniri cu oameni pentru care apologia omenescului e diferită de a subomului, precum albul de negru! Faptul de a scrie această carte închinată maestrului Alexandru Arșinel și oamenilor din viața sa e argument ca oricare locutor ce nu știe ce spune, să tacă și să afle adevărul
ALEXANDRU ARŞINEL. CARTEA OANEI GEORGESCU, O DOCTORIE SPIRITUALĂ ÎN MÂNA CITITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340384_a_341713]
-
judecării fostului ministru Lucrețiu Pătrășcanu, când sala era umplută până la refuz de activiști cu simbrie la partid - și care primiseră de dinainte “ordinul să râdă.” (Lena Constante), iar ei, punctează soția lui H. Brauner, “Orbi, surzi, goliți de orice sentiment omenesc, umflați de isterie colectivă, de frazeologie goală, de ură, de lăcomie și de frică ( ... ).”, tocmai asta și făceau fără scrupul -, se pare că asistăm acum la desfășurarea unei forme asemănătoare de teatru al iraționalului contondent, emițându-se, exact ca pe
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
grup, univers pe care acesta nu l-a deținut, de fapt, niciodată în mod exclusiv decât la nivelul unor subiectivități izolate, de unde au și purces, până la urmă, înspre perimetrul faunei societale, aidoma razelor de cerc, liniile de forță ale trăirilor omenești înălțătoare. Cu alte cuvinte, cadavrul din deșert este omul postmodern plecat în exil din propria lui umanitate, undeva, în largul unei hiperindividualități agresive și extrem de periculoase, individul epidermic desprins totalmente de pe orbita profunzimilor sacre și închinător cu fervoare unui dumnezeu
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
ci energia „extrasă” din surse supuse epuizării. Sau. Sau orice în afară de conștiință, în afară de caracter, în afară de spirit - valori fără formă și consistență materială, fără forță fizică, numai bune de etichetat ca inodore și insipide, invizibile, fără nicio rezonanță (sonoritate) în înțelegerea omenească. Ziua a treia e ziua dinamicii fecunde (trezirea vegetației). Se face și omul... vegetativ, perfecționându-și, invers, neparticiparea. Aparatele „fac” în locul lui, ajungând să și „fie” în locul lui. Era roboților. Ziua a patra e rezervată discernământului pentru că e ziua „deosebirii
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
îl jertfește foarte ușor pe altul , scăpându-i și aici un amănunt: omenia presupune, ea, jertfă, dar jertfă de sine (nu ucidere și altceva decât sinucidere): renunțare în favoarea altuia, risc în scop salvator, înalt eroism. Amintindu-și, totuși, uneori, de omeneasca milă, omul omoară și din acest sentiment. Dispune și prin eutanasiere de viața asupra căreia nu are vreun drept. Dar nu-i nimic. Își suflecă mânecile și face în loc (în loc de om - că-i ziua a șasea - a cărui viață a
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
să aflu ce simte fluturele ieșit din învelișul crisalidei, direct în baia de culori și parfum floral? Nu vom cunoaște niciodată aceste taine dumnezeiești. Deși, le observăm și le intuim, apreciem aceste stări inefabile doar trecute prin filtrul simțirilor noastre omenești. Sau, poate, prin sofisticatele aparate de măsurat sentimentele. Însă și omul trece prin stări inefabile, pe care tot încercăm să le explicăm, fie științific, fie literar, deși se știe că poezia nu „explică”, ci cutreeră tărâmul simțirii și emoțiilor. Așa
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
ritmurile inimii bătând în același timp, erau un singur corp, o singură dorință, era iubirea în stare pură, era clipa înălțătoare când oamenii trăiesc undeva deasupra aproape de divinitate, când actul în sine devenea divin, iubirea era starea supremă a simțămintelor omenești. Nu dorința de sex îi unise, ci dorința de împărtășire a iubirii pure, a iubiri ca stare metafizică. Fiorul simțit de trupul ei, când buzele lui fierbinți l-a atins, a fost ca un foc lăuntric, revărsat prin toți porii
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
calea spre împlinirea vocației Neîncetând nici o clipă să fie autentică, dimpotrivă, beneficiind de o marcă inefabilă. Antropologia clasică situează omul deasupra fiarelor în virtutea înzestrării sale cu rațiune, adică cu discurs rațional. Tot aici se operează și distincția dintre barbar, ființă omenească, e drept, dar incapabilă de gândire articulată și deci, discurs logic, și om în toată puterea cuvântului, homo humanus. Pe acest edificiu, antropologia medievală și, apoi, cea renascentistă așază idealul ultim al umanității, ce presupune, pe lângă capacitatea de gândire, corecta
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
pe cei din jur, decât am învățat să ne prețuim pe noi înșine. Însă, în mod cert ne putem subjuga emoțional și relațional (renunțând la noi de dragul altora); îi putem judeca și critica pe oameni pentru vulnerabilitățile și greșelile lor omenești (dar din păcate, critica și judecata nu se opresc la granița dintre noi și ceilalți, acestea sunt ca rugina și ne acoperă inclusiv pe noi) și putemsă vorbim inutil despre cât de perfectă este lumea noastră. Revenind la așa-zis
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
doar să evidențiez ce nu a fost ok și care sunt greșelile din care avem de învățat, pentru a nu lăsa trauma să călătorească în timp. Mai sunt frecvente și cazurile în care părinții aveau față de ei înșiși așteptări „supra omenești” și acest model de manifestare adultă le-a fost lăsat zestre copiilor. Dar și situații de sărăcie extremă, din care copiii și-au dorit să „scape” sub orice formă și să-și depășească condiția socială. Acești sunt aceea dintre noi
Nemulțumirea de propriul corp și de propria imagine, boala majorității în lumea minorității perfecte () [Corola-blog/BlogPost/338411_a_339740]
-
să fie mâzgălite la fiecare sfârșit de semestru nu sunt o meteahnă neaoșă. Fapt care nu ne împiedică să spunem că excesul acesta este moartea lentă a performanței sistemului, scopul lui este aplatizarea oricăror forme de excelență și hipopotamizarea minții omenești. Profesor ești sau nu ești. Dacă ești, se întâmplă în virtutea vocației tale lăuntrice. Nu poți fi puțin profesor. Asemenea practici, pe care ministerul, inspectoratele și maeștrii pedagogi le pot însăila la nesfârșit contribuie mai mult decât orice la pierderea reperelor
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
să le respectăm. Acum discuția este despre dezinfectanți. Foarte scumpi și diluați. Dar nu sunt singurul lucru care se cumpără la suprapreț în România. Și ne costă pe noi, contribuabilii. Tot așa, renovările făcute prost costă bani și costă vieți omenești”.
locul din România unde infecțiile intraspitalicești sunt minime. „TINN este o secție ieșită din comun, este cea mai modernă din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/338477_a_339806]
-
am putea să vorbim de Căminul Cultural „Mihail Kogălniceanu” și Biblioteca „G.F. Tașcă” pe strada „Alexandru Ioan Cuza”, de Dispensar „Prof. Dr. Ion Chiricuță” pe strada „Prof. Dr. Nicolae Paulescu” - cercetător a cărui descoperire(insulina), a salvat milioane de vieți omenești sau pe strada „Prof. Dr. Carol Davila” - cercetător român(de origine italiană) care, de niciunde, a creat un sistem sanitar românesc incoruptibil(bazat pe performanță și cercetare) într-o epoca când eram considerați de occidentali înapoiați, incompatibili cu însușirea practicilor
„Au uitat” () [Corola-blog/BlogPost/339943_a_341272]
-
cei ce au urmat. De la toți aceștia am moștenit bucuria așteptării lui Iisus, cea care freamătă acum, ca un codru uriaș, ca o orgă imensă înlăuntrul nostru! Simțim, iată, că bucuria aceasta a Crăciunului este bucuria împărtășită de întregul neam omenesc: bucuria bucuriilor! Frații mei [...], totuși aș putea să adaug că toate aceste motive, pe care vi le-am spus aici, nu constituie încă întreaga pricină a bucuriei noastre. Și am să vă rog foarte stăruitor ca fiecare dintre voi să
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
nec plus ultra, cum ar decreta cel care a tăiat în munte strâmtoarea Gibraltar, astfel unind Atlanticul cu Mediterana...Cu alte cuvinte, unind Veșnicia cu Viața, florile de colț cu florile de câmp...și milostenia cu spovedania întru iertarea păcatelor omenești. Dincolo de lăcomie și lux E gata. S-o cred eu că-i gata! E bine. S-o cred eu că-i bine! E cum vreau să fie. Sigur că da! Nu poate fi altfel...mai ales că toate îmi sunt
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
Orice ființă omenească / Orice suflare pământească / Ce chipul și-arată spre soare / Se naște, trăiește și moare Când viața-ți inundă trupul / Cât inima nu-și pierde ritmul / Continui să simți că trăiești / Să mergi, să te-nfrupți, să gândești Dar ce e
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
în/depărtările și uitarea. De foame și de durere, de frică și de deznădejde, își mănâncă unghiile și-și roagă moartea, se privesc unii pe alții cu niște ochi care (aproape) nu mai sunt. Aici are să vadă badea Ion cruzimea omenească exemplară! Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nici o șansă de scăpare din ceastă “libertate” cu zăpezi enorme și friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
bani, avere și iarăș avere să-și agonisească, să grămădească, fără a ține seama că și altul trebuie să trăiască. Mulți, chiar foarte mulți și-au pervertit conștiințele să speculeze nu numai avutul și pe cei bogați, dar chiar mizeria omenească. Pe când asupra unora nenorocirile răsboiului au venit potop, i-au copleșit și doborât în mizerie, distrugându-le până și speranța celui mai modest culcuș; alții, stând impasibili, ba chiar așteptând ca acești nenorociți să le cadă pradă, au împins, prin
Legea Nicolae Titulescu () [Corola-blog/BlogPost/339982_a_341311]