5,154 matches
-
creatoare și transformatoare. Este imposibil să urmăm natura în sens artefactual, ceea ce înseamnă că nu o putem dubla prin acțiunile noastre. Creațiile omenești se plasează în afara naturii, ele sunt opere de artă sau opere tehnice caracterizate prin noutate și diferență ontologică față de entitățile naturale. A urma natura în sens relativ. În acest sens putem discuta despre opțiuni comportamentale care țin de noi ca ființă naturală sau de considerarea naturii ca model, de la alimentație și petrecerea timpului liber, la naturalețea unor artefacte
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
natura nu este considerată o valoare intrinsecă. Dar și o etică a virtuții este compatibilă cu antropocentrismul. Mai mult decât atât, dacă ne reamintim de gândirea vechilor greci, o asemenea etică poate admite chiar și sclavia prin reconsiderări la nivel ontologic. Altfel spus, teoria etică a virtuților poate fi compatibilă cu o ontologie în care demnitatea ontică a ființelor umane este diferențiată în funcție de anumite situări teoretice externe. Din punct de vedere utilitarist, așa cum am precizat deja, putem să luăm în considerare
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
incluziune echilibrat prin asumarea unei ierarhii. Un asemenea antropocentrism axiologic admite așadar extinderea sferei moralității, se deschide spre diverse versiuni ale ecocentrismului, inclusiv spre biocentrism, dar și spre o perspectivă holistă, fără a renunța însă, în ultimă instanță, la angajamentul ontologic față de antropocentrism, adică la recunoașterea unei diferențe ontologice între ființa umană și natură. În finalul acestui paragraf, un scurt comentariu asupra unei distincții formulată de pe pozițiile individualismului și antropocentrismului. Callicott 119 formulează distincția dintre umanismul etic și moralismul uman. În timp ce
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
antropocentrism axiologic admite așadar extinderea sferei moralității, se deschide spre diverse versiuni ale ecocentrismului, inclusiv spre biocentrism, dar și spre o perspectivă holistă, fără a renunța însă, în ultimă instanță, la angajamentul ontologic față de antropocentrism, adică la recunoașterea unei diferențe ontologice între ființa umană și natură. În finalul acestui paragraf, un scurt comentariu asupra unei distincții formulată de pe pozițiile individualismului și antropocentrismului. Callicott 119 formulează distincția dintre umanismul etic și moralismul uman. În timp ce umanismului etic îi este specifică centrarea pe acele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
îi diferențiază de alte viețuitoare, pe când din perspectivă ecocentrică vom lua în considerare o caracteristică pe care o au în comun toate ființele vii, aceea de a fi membrii ai comunității vieții. 4.4. Un argument antropologic bazat pe "diferența ontologică" Consider că ideea lui Blaga 160 cu privire la "diferența ontologică" dintre orizontul specific uman, caracterizat prin aspirația spre cultură și deschidere spre mister și revelare și orizontul imediatului, specific vieții animale, caracterizat prin centrarea pe instinct și supraviețuire, exprimă în mod
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
vom lua în considerare o caracteristică pe care o au în comun toate ființele vii, aceea de a fi membrii ai comunității vieții. 4.4. Un argument antropologic bazat pe "diferența ontologică" Consider că ideea lui Blaga 160 cu privire la "diferența ontologică" dintre orizontul specific uman, caracterizat prin aspirația spre cultură și deschidere spre mister și revelare și orizontul imediatului, specific vieții animale, caracterizat prin centrarea pe instinct și supraviețuire, exprimă în mod adecvat diverse formulări și accente pe care le regăsim
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
exprimă în mod adecvat diverse formulări și accente pe care le regăsim în literatura de specialitate în susținerea unui argument de sorginte antropocentrică în favoarea eticii mediului. Un asemenea argument este în ultimă instanță antropocentric în sensul că prin recunoașterea "diferenței ontologice" i se acordă omului un loc privilegiat în lume și se trasează o graniță între cultură și natură. Aceasta înseamnă că natura merită să fie luată în considerare numai în măsura în care ea are o anumită însemnătate culturală pentru om și umanitate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
interese și se caracterizează prin viață sufletească și spiritualitate. Leopold nu respinge vreunul dintre aceste atribute, ci propune o altă abordare morală a restului lumii, abordare care nu fetișizează aceste caracteristici ale ființei umane. • Regândirea naturii umane și a diferenței ontologice, punerea în discuție a ceea ce înseamnă să fii om. Poziția dominantă în filosofia occidentală este aceea că oamenii sunt diferiți și superiori celorlalte ființe și naturii în general, tocmai pentru că oamenii sunt raționali, au personalitate individuală și își cunosc interesele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de celelalte animale deoarece nu au o natură, divină sau superioară, care să le facă distincte. • Ființele umane sunt constrânse moral să nu folosească animalele în propriile scopuri egoiste. Prima propoziție poate fi respinsă pornind de la un argument privind diferența ontologică dintre om și animal. Drept urmare, ca ființă înzestrată cu conștiință, omul este superior animalelor și, în consecință, nu putem să-l subsumăm etic în aceeași categorie astfel încât să acordăm aceleași drepturi oamenilor și animalelor. Omul este superior animalelor prin modul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aceste constrângeri, în sensul că ele nu au capacitatea de a le aproba, dacă le convin, ori de a le respinge, dacă nu le convin. Animalele nu sunt capabile să-și dea acordul față de o normă morală. Ca urmare, diferența ontologică duce la constituirea domeniului moralității doar la nivelul speciei umane. Putem răspunde la această obiecție prin mai multe căi de atac. Una ar fi aceea că oamenii stabilesc constrângeri și pentru oameni care nu sunt capabili să-și dea acordul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
la o simplă critică a cartesianismului și la o resuscitare a interesului pentru spiritualitatea orientală. Ecologia profundă este o teorie complexă, cu mai multe nivele de construcție: • Nivelul metafizic. Omul este parte a naturii, iar toate părțile au aceeași demnitate ontologică. În ontologia socială nu contează individualitatea autonomă, ci sinele și țesătura naturii. • Nivelul epistemologic. Este necesară o perspectivă holistă. Sesizarea întregului și a interdependențelor se realizează intuitiv. Moralitatea se poate constitui intuitiv. • Nivelul etic. Natura are valoare intrinsecă. Ecologia profundă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
care nu conține nimic mistic. În condițiile în care acceptăm că relația de interconectivitate este constitutivă lumii ca întreg, atunci orice parte a întregului va fi definită relațional, prin interdependențele cu celelalte părți, în condițiile în care întregul are prioritate ontologică. Din punct de vedere etic rezultă că grija față de sine este grijă față de întregul cu care s-a produs identificarea. Așadar, dintr-o perspectivă metafizică ne situăm în condiții de similaritate cu panteismul imanentist propus de Spinoza și recunoaștem totalitățile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
posibilități pentru a-și realiza diversele aspirații și nevoi. Dreptatea între generații devine o componentă esențială a dezvoltării durabile. 2.3.2. Controverse și aprofundări Principalele obiecții formulate față de teoria dreptății între generații pot fi clasificate în trei categorii: • Obiecția ontologică. Generațiile viitoare nu există. Mai mult decât atât, nu există în general generații întrucât nu putem accepta existența unor asemenea entități colective. Nu putem avea datorii față de generații care nu există și nu putem avea în general obligații față de generații
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
colective. Nu putem avea datorii față de generații care nu există și nu putem avea în general obligații față de generații, ci numai față de indivizi. Campionul acestei obiecții este Parfit cu a sa lucrare Persons and Reasons 321. • Obiecția epistemologică. Chiar dacă obiecția ontologică ar putea fi evitată, apare o altă problemă: nu putem știi nimic despre generațiile viitoare în privința scopurilor și nevoilor acestora, așa că nu putem lua acum decizii bazate pe ipoteze cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor. • Obiecția morală. Chiar dacă primele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
se află în clădire, nefiind exclusă ipoteza ca în clădire să nu se afle nimeni. Altfel spus, cel ce sesizează un incendiu are responsabilitatea de a acționa, deși putem vorbi doar despre posibilitatea prezenței unor oameni. Dar chiar această posibilitate ontologică și epistemologică este suficientă pentru a asigura asumarea de responsabilități. Simpla credință că ar putea exista oameni, chiar dacă nu există temeiuri sigure că așa stau lucrurile, este o condiție suficientă pentru a acționa ca și cum ar exista oameni. Acest tip de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
arată nu în sine, ci în chipul în care se dă vederii? Dar ființarea înaintează nu atât spre ființă, cât în ființă; străbătând distanța, ea se in-formează în imaginea distanței, în trecerea invizibilă a non-manifestatului în posibilul în-ființării. Aici diferența ontologică nu mai e operantă, în sensul ei uzual, întrucât ea se resoarbe în conciliere și, în ultimă instanță, în in-diferența trecerii înseși a imaginii poetale în imagine poetică. Nicio contradicție nu lucrează în această fulgerătoare transformare prin care ceea ce tinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ecranul invizibilului tocmai în virtutea eclipsării sensibilului. Tot ce era ecranat prin irealizare, învăluit prin desensibilizare dobândește o nouă realitate, cealaltă realitate posibilă a epifaniei invizibilului în vizibil. Funcționează aici o tehnică de vitraliu, întrucât ceea ce pare ocultat, pus în absență ontologică, transpare nu prin sine, ci prin filtrul luminii care îl pune în evidență. Nu e non-manifestatul absolut, nevăzutul inaccesibil; ceea ce începe să semnifice se arată - ca începutul însuși al semnificării - doar în posibilitatea întrupării sale luminoase, a iradierii sale diafane
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cufundarea în tristețe "și-n spaimă de sufletul meu". Dar tristețea aparține sufletului captiv în materia lumii, acolo unde el nu poate fi măsură, ci e măsurat de "patima tristei viețe", cade sub măsura propriilor limite 44. Or, condiția sa ontologică definitorie este să existe nu în măsura în care e degradare a esenței, "nu în măsura în care e cutremurat de vântul sălbatec al lucrurilor lumii, ci în măsura în care el e armonie, formă cristalină a totului, zâmbet răsfrânt al unității"45. Atunci însă când vede lumina doar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n ou"38, ascunde în sine zboruri lăuntrice.39 Inima prin care se vede cerul Locul de generare a frumuseții e lumina pe care o degajă reflectarea cerului în suflet. Ea încolțește și se susține prin toate cele care - deși ontologic inferioare - îi garantează existența și menirea. Coborârea "în neagra vale-a inimii fertile", "până-n fund la sacra origină"40, echivalează cu străbaterea - în amonte - a curgerii spre izvoare, în ritmul biunitar al inspirației și expirației, laolaltă cu lumina care intră
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Zborul înalt de aripi nu e consecința teleologică a unui act cauzal; el e păstrat ca posibilitate pură, preexistentă actului ca atare, în disponibilitatea deschiderii și a creației. Sosirea timpului se află cu netimpul eternității într-un raport de coincludere ontologică. A ne întreba când și de unde sosește timpul ar însemna să rămânem în cuprinsul închis al logicii nefertile. Timpul kairotic sosește din chiar interiorul păstrării a ceea ce e însămânțat, din eternitatea nezborului care - în clipa ce va veni și care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin aptitudinea unei subiectivități de a sesiza acest sens"2. Realul nu e subzistent și existent prin sine, cu alte cuvinte nu are natura unei existențe fără a fi totodată adevărat, iluminat de un sens care îl impune ca valoare ontologică incontestabilă. Nu doar că realul conține acest sens iluminator, dar e luminat și transfigurat de el, iar ceea ce trebuie sesizat - intuit și înțeles - este tocmai semnificabilul care face realul posibil, un a priori al prezenței care conferă un sens, căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere, îi adună pe toți în lumina înțelegerii. Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a-fi-ca Transferul în prefăcut Dacă a-vedea-ca (fenomenologic) îl presupune pe a-fi-ca (ontologic), înseamnă că inclusiv problema referinței se pune în alți termeni decât în cei ai discursului comun. Putem vorbi, în cazul transferului metaforic, de o referință reală, adică de o trimitere fără echivoc la datele imediate ale unei realități care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fel cum, pentru a ieși în perspectiva nevăzutului, vederea intră în nevedere. "Poate că numai nefiind poți fi", " Numai nefiind aici,/ Ne-ntoarcem la izvoare"61. Întoarcerea nu este ieșire decât cu prețul acestei lepădări, al dezgolirii de toate atributele ontologice care împovărează ființa. Astfel golită, ușoară, imponderabilă, vederea nu mai atârnă de cele văzute, nu mai depinde de ceea ce vede; fără obiect, căzută în orbire, ea se lasă văzută, pătrunde în golul care o absoarbe, află "izvorul tainic/ Din pustie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret în Vămile pustiei se dezlănțuie acum drept adorare nemărginită a nevăzutului, vedere extaziată de penuria vizibilului, de sărăcia ființei redusă la limita subzistenței ontologice. "Văd liniștea luminilor dintâi/ Și liniștea luminii de pe urmă", " Văd miezul cum e veșnic miez" - spune ochiul; e însă doar un fel de a spune că vederii îi e dat să vadă altă imagine decât cea care se profilează pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atunci, aceea/ adevărată, dinainte ca ea să ne fi creat". Ființă nu imaginară (a imaginarului), ci reală, adică ceea ce este în orice experiență posibilă, desemnând posibilitatea de a fi. Este ființa cu adevărat în clipa de atunci, în afirmarea actului ontologic ce dă ființă unui lucru care, participând la ceea ce este, ia ființă? Ființa nu ni se dezvăluie însă decât în experiența existenței, ființă și existență participând la același act de co-naștere. Or, în ființa de imagine, ființa e despărțită de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]