5,724 matches
-
scos toate paturile din celule... Ne-au rămas numai saltelele, care erau vai de capul lor, că erau numai paie, numai pleavă, după atâția care s-au culcat pe ele... Și le-adunam ziua și le puneam la perete, puneam păturile peste ele, care erau mizerabile... Și n-aveam voie să stăm pe saltele ziua. Aveam o bancă de patru persoane și pe aia numa’ stăteam. În celulă făceam de servici fiecare Într-o zi. Adică ce Însemna asta: luam gamelele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
El avea singur dreptul... și bătea În ușă, și venea imediat gardianul, și-i dădea drumul. Atunci a fost foarte supărat... Mă uitam pe fața lui și era agitat, era... Și, În sfârșit, au venit, l-au pus Într-o pătură, l-au luat, l-au dus. S-a terminat... În seara aia nu s-a mai bătut... Dar a doua zi dimineață a venit Țurcanu de la administrație și-a spus: „Bă, calc pe cadavrele voastre, nu mă interesează. Puteți să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu un pat din beton, cu o saltea În care era mai multă pleavă decât paie. Atât cât permitea lumina, se vedea că salteaua era impregnată cu transpirație, cu sânge, cu urină și, probabil, cu lacrimi. Și mai era o pătură din asta cazonă... Da’ este greu să descrii ce senzație poți să Încerci, ca venind de sub cerul liber, deodată să te găsești În dosul unor pereți... Să vezi un pat de beton, să te vezi singur... la 17 ani... Prima
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe ea, Îmi puneam paltonul pe cap și ațipeam așa... Nu se poate vorbi de somn și totuși nervos, adormeam... Primul moment de cumpănă l-am avut În acea primă noapte... Nu puteam să mă Întind pe pat, am luat pătura aceea și am Împachetat-o În câteva, am pus-o puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, În fund. M-au trezit Însă niște țipete care au făcut ca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat..., din contră, Îmi ofereau niște condiții. Sigur, foame și tortura, regulamentele și celelalte erau aceleași. Chiar și securiștii erau aceiași. S-a desființat locația veche și s-au mutat. Deci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă dă afară!” Și după șapte zile și șapte nopți, gata. M-a scos la ora la care mă băgase și m-a mutat În celulă. Bineînțeles că au tăbărât băieții, că eram semiînghețat, și m-au frecat cu o pătură și pe față, și pe spate... Au Început să glumească, mi-am revenit și-au mers lucrurile În continuare... Dar ce vreau să menționez la plutonierul ăsta Victor..., cum l-o mai fi chemând nu știu..., de câte ori ne prindea că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unul sau doi Într-o celulă. Celula era goală, nu exista nimic În ea, nici masă, nici scaun, nici pat, numai dușumeaua... Era cu dușumele atuncea... Și dormeam cu hainele de pe noi jos pe dușumele, că altceva n-aveam, nici pătură... Și În noiembrie a venit frigul... Ne-a adunat atunci pe toți Într-o singură celulă, o cameră mai mare, și-așa am stat până În luna mai, când ne-a transferat la Satu Mare, iar de acolo la Cluj, pentru proces
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am făcut un plan de aeromodel... Așa mai trecea ziua, că mă sculam dimineața și stăteam și fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am Înnebunit. Caraliu’ se uita pe vizetă... Și-ntr-o zi, după o perioadă de vreo două săptămâni de liniște, sunt chemat la anchetă. Și mă Întreabă anchetatoru’: „Ce faci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care le-a tras... că o prins ricoșeu din tavan și o lovit În perete. Atunci i-a lovit pe doi care erau În geam... Eram la chirurgie și, la un moment dat, mă trezesc cu patru caralii, cu o pătură, mi-l aduc pe unu’. Nu se-așteptau să mă vadă, au crezut că-s la baie, și ăia de la baie au fost scoși și duși În cameră toți, și eu am rămas singur aicea. Și când m-au văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cert că Drohobeczky Attila și Hájek au trecut prin reeducare la penitenciarul Gherla. Iar Dezméri și eu la Pitești. În ce cameră ați fost repartizat la Pitești? La camera 2 lagăr. Era o cameră mare și foarte comodă: paturi cu păturile aranjate... Mă rog, geamurile erau mari, câteodată ne-am simțit ca Într-un cămin studențesc... Mai țineți minte cine era pe acolo? Da’ cum să nu. Ionescu, numele lui de botez... mi se pare Mircea, nu mai știu sigur... Ghiță
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu pedeapsă mică, și tânăr, și necopt la cap... Oameni de valoare, la Aiud și la Gherla, și peste tot... Și vă spun așa: toată jertfa asta a fost inutilă, au stat degeaba, i-o omorât, i-o distrus... O pătură Întreagă de intelectuali. Inutil! Inutil! Care-i rezultatul? Dac-o să mergeți la Aiud și-o să intrați În monumentul ăla, În mausoleu, sunt acolo table de marmură cu care-s placați pereții și scrie acolo vreo 600 de nume... Da’ au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a adresat la cele de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zile numa’, primeai hrană caldă, Încolo primeai numa’ mămăligă sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic, nici sobă, nici Încălzire, nimic. Iar vara Îți dădea numa’ o rogojină, nici măcar o saltea. Am fost și eu pedepsită, vă spun, de patru ori. Dar de ce v-au pedepsit? O dată m-au pedepsit de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de două ori... În cinci zile mânca o dată. Restul bea apă sărată, că de-aia ne da. Dumneavoastră ați fost la izolare? Da, am fost și eu. Vine Într-o dimineață un sergent-major și zice: „Care Îi Pop Ioan?”. „Eu.” „Pătura și la izolare!” „Domn major, nu vă supărați, da’ eu n-am fost Întrebat de când sunt aici, nici ce condamnare am, nici numele nu mi l-o Întrebat, nici tata, nici mama, nici câți ani am, nici nimic.” „Da’ tu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
destul de precare, fiindcă nu era Încă nimic organizat atunci... Să circula din celulă-n celulă, nu erau paturi, așa că s-au adus niște paie În curte, și d-acolo le-am dus noi În celule, ni s-au dat niște pături pe care le-am pus peste paie și am stat așa câteva luni de zile... Nu ne-a Întrebat nimeni nimic, n-a stat nimeni de vorbă cu noi, eram numai noi Între noi, deținuții... Așa au fost primele arestări
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muncă numit Strâmba... Acolo era mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari, de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toți. Pentru mine era bine, că venea ăsta cu câte un castron de varză pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că n-ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toată zâua așa... Ce făceam? Că noi facem curățenie În dormitoare..., dacă mâncăm și noi omenește În dormitor.” Și, În fine, s-a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare, că Îți lăsa numai cămașa și zeghea aia pe tine și pătura care o foloseai noaptea. Și... v-am spus... am făcut 193 de zile de izolare În cei cinci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare, că Îți lăsa numai cămașa și zeghea aia pe tine și pătura care o foloseai noaptea. Și... v-am spus... am făcut 193 de zile de izolare În cei cinci ani de pușcărie... Am făcut izolare două săptămâni că m-a prins cu un ac din sârmă pe care Îl făcusem cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Te număra, te lua În primire și, la poartă, dacă nu ieșea vreunul la socoteală, că dormea sau ceva, iar te ducea afară, iar alinierea, până le ieșea lor... O dată pe lună făceam baie... Ne ducea la 12 noaptea, cu pătura În cap, așa, ca deținuții periculoși... Când ajungeai acolo, Îți dădeau o coajă de săpun, dădea drumul la duș și te băgai prin duș, și afară te aștepta cu ghioaga, și iar sus... Acolo erau mulți de drept comun... Eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când am venit în București. Iată de pildă o satiră scrisă pe la 1838 de către C. Bălăcescu, care avusese mare răsunet la vremea ei și care era încă citată de către cei mai în vârstă. Această satiră era o șarjă împotriva noii pături de ciocoi care se ridica, ciocoi cari, ca toți parveniții din toate epocile, erau nesuferiți. Fiindcă fiecare transformare socială și fiecare revoluțiune ridică la întâietate pături noi nefasonate îndestul pentru exercițiul noii lor funcțiuni. Satira lui C. Bălăcescu este intitulată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reforme inițiate de liberali, nuanțându-și concepțiile politice, mai ales sub influența junimiștilor. De aceea momentul 1876 poate fi socotit într-adevăr ca unul de triumf al burgheziei asupra moșierimii conservatoare, așa cum sesizează judicios Bacalbașa 307. Fanarioții făceau parte din păturile înstărite ale orașelor grecești, ei impunându-se treptat, începând din secolul al XVI-lea, în viața economică și politică a Imperiului Viața publică fiind cu mult mai puțin dezvoltată decât astăzi, se înțelege că viața de familie era mai strânsă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
erau foarte puțini în epoca aceea. Într-o formulă populară, pot spune că Bolliac era ziaristul care scria mai bine. Dacă Cezar Bolliac n-avea însă o prea mare influență asupra tinerelor generațiuni și dacă n avea credit asupra vreunei pături sociale este pentru că nu era omul unei convingeri și nu avusese statornicie de credințe. Căci un ziarist mare nu este acela care știe numai să scrie frumos, ori să scrie mult, ori să varieze subiectele, dar mare și cu înrâurire
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Deșliu, ce a fost Deșliu?... Neantul. A fost numai un opozant de modă veche, un opozant sistematic care combătea toate actele guvernului, toate proiectele de legi, tot ce venea de la adversar. Bineînțeles, popularitatea lui Ion Deșliu era numai de suprafață, păturile adânci ale poporului nu-l cunoșteau. Un orator apreciat de public și de tinerime era George Brătianu, deputat conservator disident din Pitești, om de talent, care vorbea frumos. Faima lui n-a durat mult.349 176 bucureștii de altădată conservatoare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dar era, mai ales, lupta între două tendințe, între două lumi antagonice. Guvernul lui Lascăr Catargiu reprezenta ultima guvernare a unei oligarhii care nu mai era înțeleasă și primită de noile generațiuni. Învățământul public rodise prea mulți oameni străini de pătura privilegiaților cari se împuținau văzând cu ochii, așa că nu numai o schimbare de guvern se prevedea, dar se simțea că altă pătură socială se așază la suprafață. Cu toate acestea nu în alegerile din 1875 trebuia să se facă schimbare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]