7,232 matches
-
nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post-mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara ei pune o problemă: comunitatea o rezolvă, oferind aici și acum o soluție viabilă. Grădina trimite la paradisul terestru, situat pentru unii antici în zona Tigrului și Eufratului. Rezumat al lumii, ea propune un laborator, un exemplu, ceea ce ar putea fi o societate, o cetate, o planetă inspirate de acest model. Dacă ea exista în mitologie - Zeus se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
originea multor temeri ale omului. Trebuie să murim: și atunci, la ce bun să mai trăim? Și cum? Ce este după moarte? Ce pot spera? De ce trebuie să mă tem? Și după ce criterii? Există un infern sau un fel de paradis? Trebuie să dorim o mântuire ori să ne temem de o damnare? Dumnezeu sau zeii dispun de vreo putere? Dacă da, care este aceasta? Sunt eu răspunzător pe acest pământ de devenirea mea de după moarte? Există aici niște mijloace de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează - și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul este infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
zidul său filosofic dărâmat servește drept carieră de piatră pentru fortificarea cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenoanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cetății în secolul al III-lea... O parte le permite lycienilor să construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenoanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? Își transformă ura față de ei înșiși
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302 infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191, 238, 275, 300 paradis - post-mortem 187, 274; terestru 211, 301 politeism. Vezi zei teologie - a lui Democrit 54; a lui Epicur 186, 190-192; a lui Philodem 221, 238-239 zei - excluși de atomism 38, 52; ființe sexuate 238-239; a nu avea frică de ei 64
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fel camera, clic, clic, clic, și fără rollfilm. Hai, că știi. Dar tu ești altfel, Faulques. Ochii tăi, prea plini de funcții defensive, vor să-I ceară socoteală lui Dumnezeu cu propriile lor reguli. Ori arme. Vor să intre În Paradis, nu la Începutul Facerii, ci la sfârșit, chiar pe buza prăpastiei. Deși la asta n-ai să ajungi nicicând cu o poză mizerabilă.” Locul acesta se numește golful Arráez și a fost ascunzătoarea corsarilor berberi.... Vocea femeii, vuietul motoarelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mult decît este strict necesar. Fie că a fost dualist, fie că nu, creștinismul se deosebește de gnosticism prin aceea că n-a considerat niciodată că lumea aceasta ar fi fost creată de altcineva decît Dumnezeu Însuși. Un poem ca Paradisul pierdut al lui Milton, care accentuează, Într-o anumită măsură, grandoarea Potrivnicului și a Încercărilor acestuia de a submina creația lui Dumnezeu, nu pierde niciodată din vedere că Satan este doar un subordonat. Unui mare cunoscător al dualismului, Harold Bloom
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a revenit În Iran sub Shapur I (242-272). A ajuns pînă În orașul Rew-Ardashir de la Golful Persic, apoi În Babilonia, după aceea la Messena și Suziana. La Messena l-a convertit pe nobilul Mihrshah, făcîndu-l să viziteze, În transă, tărîmul Paradisului de Lumină 34. Prezentat lui Shapur I, ajunge În anturajul acestuia datorită unei Întîmplări incerte: e vorba fie de spaima care l-a cuprins pe Împărat la vederea lui, fie de vindecarea unei tinere fete din suită 35. După moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
copac cu rădăcinile În cer. Nicăieri Însă nu vorbesc gnosticii - care, altfel, speculează pe larg - despre Dumnezeu, despre lume, despre Anthropos sau despre cei asemenea lui În termenii unui arbore de eoni, cu toate că, evident, dezvoltă teorii contradictorii cu privire la arborii din Paradis. Atributele sau puterile lui Dumnezeu (middoth) nu sînt eoni gnostici mai mult decît neoplatonica dynameis. Iar urmele a „două Sophii” - una superioară și una inferioară - sînt iluzorii. Acestea fiind zise, nu este de mirare să găsim În școala kabbalistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
două trupuri; „femeie pînă la mijloc, iar mai jos șarpe”22. Elohim și Eden, atrași unul către altul de dorință reciprocă, se Împreunează și dau naștere la două Dodecade de Îngeri, una aparținînd Tatălui și cealaltă Mamei. Îngerii sînt Arborii Paradisului. Arborele Vieții este Baruh, al treilea Înger al Tatălui, iar Arborele Cunoașterii este al treilea Înger al Mamei, Naas Șarpele (din ebraicul nahash). În rezumatul făcut de Ipolit 23, episodul creației perechii umane primordiale, ale cărei trupuri sînt plămădite de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
său60. Adam este lipsit și de suflet, și de spirit. În a patruzecea zi de la plăsmuirea lui, Zoe Îi trimite sufletul ei, făcîndu-l astfel capabil să se miște, Însă nu și să stea pe propriile picioare. Arhonții Îl așează În Paradis, unde Sophia o trimite pe Eva de Lumină să-l ridice și să-i dea vedere. Îndată ce o zărește pe Povățuitoare, Adam Îi aduce slavă. Duplicarea episoadelor și dedublarea ființelor divine răspund În narațiunea confuză din HA unei logici obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Ialdabaot, Mama Îl trimite pe Șarpe, care o instigă pe Eva să-l convingă pe Adam să mănînce din fructul oprit al Pomului Cunoașterii; săvîrșind aceasta, cele două ființe omenești află de existența Pleromei acosmice. Ialdabaot Îi alungă din Paradis, și pe Șarpe Împreună cu ei; Șarpele se dovedește a fi rău, căci se instalează În Abis și formează acolo o Hebdomadă malefică, după asemănarea celor șapte Arhonți. Între timp, În lume, Adam și Eva, ale căror trupuri fuseseră Înainte „ușoare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inspirați În principal de Arhonți, dar Sophia Îi folosește și ea pentru a transmite mesaje cu privire la venirea lui Cristos pe pămînt 122. Narațiunea din AJ urmează o schemă similară 123. Pentru a-l Înșela pe Adam, Ialdabaot Îl duce În Paradis, pretinzînd că-i va oferi desfătare (tryphe), dar, În realitate, amăgindu-l cu iluzii provenind de la Arhonți: „Căci hrana lor e amară, iar frumusețea lor perversiune, desfătarea lor Înșelăciune și arborele lor nelegiuire”124. Misterul așa-numitului Arbore al Vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu sînt Încă altceva decît „cadavre de ignoranță”127. Inteligența-Lumină În formă de vultur (aetos) Îi Învață să mănînce fructul Arborelui Cunoașterii, după care cuplul omenesc se Îndepărtează de Ialdabaot, care Îi blestemă (Gen. 3:14 sq), Îi alungă din Paradis și Îi Învăluie În Întuneric 128. Necazurile lor nu se Încheie aici. Lui Ialdabaot i se aprinde imaginația la vederea fecioarei Eva, o fecundează, iar ea Îi naște doi fii: pe Iahve cel cu chip de urs, care este nedrept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spiritul contrafăcut, iar inimile lor sînt Întunecate pe veci130. Narațiunile din SST și HA, În care ipostazele apar dedublate și chiar dedublate dincolo de necesar (Pistis/Sophia/Zoe/Eva de Lumină), prezintă o intrigă ușor diferită. CÎnd Arhonții Îl așează În Paradis pe Adam, care se tîrăște dar nu se poate ridica În picioare, Sophia o trimite pe Eva de Lumină-Povățuitoarea să-l ridice și să-i deschidă ochii. Adam o glorifică pe strălucitoarea femeie de la prima vedere, Însă și Arhonții o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
am menționat, este chiar Arborele cu pricina, li se arată sub chipul Șarpelui și o convinge pe Eva carnală să guste din fructe 132. Gelos pe strămoșii neamului omenesc, care le sînt superiori de acum Înainte, Arhonții Îi alungă din Paradis. Zoe le răspunde alungîndu-i, la rîndul ei, din cer pe pămînt. Acești Îngeri căzuți creează demoni, care Îi Învață de oameni toate meșteșugurile rele și toate religiile rele. Prima povestire din HA133 oscilează Între variantele conținute În AJ și SST
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la rîndul ei, din cer pe pămînt. Acești Îngeri căzuți creează demoni, care Îi Învață de oameni toate meșteșugurile rele și toate religiile rele. Prima povestire din HA133 oscilează Între variantele conținute În AJ și SST. După ce Îl instalează În Paradis, Arhonții Îi poruncesc lui Adam să nu mănînce din Arborele Cunoașterii, Însă Tatăl din Înalturi dorește ca el să se Înfrupte din Arbore 134. Ca să-și răpească Spiritul ce-i fusese deja trimis În trup, de pe Pămîntul Adamandin, Arhonții Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lăsînd În locul ei o umbră. Arhonții pîngăresc umbra 136. Femeia Spirituală pătrunde În Povățuitor (Șarpele) și o Învață pe Eva carnală să mănînce din Arborele Cunoașterii 137. Samael Îi blestemă pe femeie și pe Șarpe, iar Arhonții alungă afară din Paradis cuplul primordial 138. Însărcinată de pe urma Arhonților, Eva Îl naște pe Cain, produsul colectiv al acestora. Abel Însă se trage din relația ei cu Adam139. În sfîrșit, Eva Îi naște pe Seth și pe Norea 140, cu care Începe neamul gnosticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secvențele mitului gnostic prezintă transformări ale unui mit, respectiv ale mitului creației prezent În Cartea Genezei. Într-adevăr, gnosticii doresc să stabilească o Geneză revizuită, În cadrul căreia Arhonții Îl creează pe om (Gen. 1:26; 2:7), Îl așează În Paradis (2:8), Îi interzic să mănînce din fructul Arborelui Cunoașterii (2:18), creează femeia (2:21-23); apoi, pentru că intervine Șarpele (3:1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gen. 1:26; 2:7), Îl așează În Paradis (2:8), Îi interzic să mănînce din fructul Arborelui Cunoașterii (2:18), creează femeia (2:21-23); apoi, pentru că intervine Șarpele (3:1-5) și interdicția este ignorată (3:6), Demiurgul alungă din Paradis cuplul omenesc (3:23) și așa mai departe. 12. Principiul „exegezei inverse” Dacă punctul de plecare a mitului gnostic este exegeza Cărții Facerii, nu este vorba aici de o exegeză inocentă. Dimpotrivă, această exegeză răstoarnă, În mod constant și sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numele: he poietike, agathotes, charistike, euergetis. La rîndul ei, Justiția este numită Domn (kyrios), he basilike, arche, exousia, he nomothetike, he kolastike. Bunătatea și Justiția sînt cei doi arhangheli ai lui Dumnezeu, identificați cu cei doi heruvimi care păzesc porțile Paradisului 221 și cu cei doi Îngeri care au intrat În Sodoma. Fiind atribute ale lui Dumnezeu, cele două Puteri nu există separat de acesta 222. S-a făcut deseori observația că Filon utilizează nediferențiat cuvintele Logos și Sophia În aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a fost episcopul Teofil al Antiohiei, care a Încercat să interpreteze literal pasajul din Geneză. Ca detaliu semnificativ, Teofil nu credea că Dumnezeu Însuși, Părintele universului, care „este nemărginit și nu se află Într-un loc”, ar putea umbla prin Paradis. Cel care a stat de vorbă cu Adam ar fi fost Logosul lui Dumnezeu (pe care Teofil Îl numește alternativ Sophia)269. Pentru gnostici, episodul nu putea avea altă semnificație decît că Demiurgul nu este omniscient și omnipotent. El se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stat de vorbă cu Adam ar fi fost Logosul lui Dumnezeu (pe care Teofil Îl numește alternativ Sophia)269. Pentru gnostici, episodul nu putea avea altă semnificație decît că Demiurgul nu este omniscient și omnipotent. El se preumblă liniștit prin Paradis și ignoră nu numai unde se află Adam, ci și faptul că acesta a gustat din fructul oprit 270. Dacă Demiurgul este cu adevărat ignorant, atunci, chiar dacă s-ar putea ca el să fi crezut că Arborele Cunoașterii nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]