5,057 matches
-
ei, Michel Le Tellier și Lionne. Într-adevăr, frondeurii sînt foarte curînd incapabili să se înțeleagă. Retz se apropie de regentă, Turenne, frondeur pentru un moment, se supune; Condé se ceartă cu parlamentarii și părăsește Parisul pentru a se alătura partizanilor săi, în guvernul său din provincia Guyenne, în momentul în care Ludovic al XIV-lea este proclamat major (septembrie 1651). Fronda condeană. Așa începe ultima fază a Frondei, cea mai lungă, cea mai anarhică, dar cea mai dezastoasă pentru regat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar neagă orice valoare Bisericilor și dogmelor; deismul lui Rousseau este însoțit de un același refuz al Bisericilor instaurate, dar se deschide către o religiozitate mai profundă și mai sinceră. Pe plan politic, ei sînt favorabili monarhiei (cu excepția lui Rousseau, partizan al democrației și al republicii), dar o monarhie limitată în care cele trei puteri să fie separate și în care monarhul, inspirîndu-se din principiile filosofice, să respecte libertățile fundamentale: libertate individuală, libertate în gîndire, libertate de expresie. Ei se împart
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmează, corvoada regală și corporațiile sînt restabilite. Atunci Maurepas sugerează să se apeleze la bancherul de origine geneveză Jacques Necker. Este un tehnician abil, care se bucură de un credit larg în mediile bancare; este, pe de altă parte, un partizan al colbertismului tradițional și un adversar al liberalismului economic. El se mulțumește să înmulțească împrumuturile cu dobînzi interesante, ceea ce aduce milioane de livre în trezoreriile statului, dar agravează și mai mult datoria publică. Or, în 1778, la instigarea lui Vergennes
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
25 mai, îi prezintă regelui demisia sa. Către stările generale. Necker, numit ministru de stat sub presiunea maselor, recheamă parlamentele și abandonează reformele lui Lamoignon. Dar marea problemă care se pune este cea a reformei viitoarelor stări generale. În timp ce patrioții, partizani ai unor reforme profunde și nu numai fiscale, cer ca starea a treia să aibă tot atîția deputați cît celelalte două grupări reunite și ca votul să fie pe persoană și nu pe grupare, parlamentul de la Paris cere, la 25
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
circumscriu realitatea acestei funcții prefectorale, care a caracterizat administrația Franței pînă în zilele noastre. DOCUMENT 2 Războiul Spaniei din 1811 văzut de comandantul Parquin "Detașamentul se puse în mișcare din nou, în direcția Valladolidului; noi făceam tot aceeași meserie de partizan și dușmanul era în mod constant prevenit de marșul nostru. Totuși, într-o zi, înainte de a ajunge în satul Neva del Rey, avurăm o bătălie scurtă cu banda din Lampessinado pe care am pus-o pe fugă. Făcurăm cîțiva prizonieri
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou al campaniilor napoleoniene, este comdamnat de Camera pairilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și o politică externă activă. Șefii partidului rezistenței, ducele de Broglie, Thiers, Guizot, uniți după moartea lui Casimir Périer, se divizează mai tîrziu. Lui Ludovic-Filip nu-i rămîne decît să-și impună mai bine voința sa de guvernare personală în fața partizanilor guvernării parlamentare, provenită de la majoritatea Camerei. Din octombrie 1840 pînă la sfîrșitul regimului, Guizot este principalul ministru. Acest universitar protestant, de doctrină liberală cu vederi din ce în ce mai conservatoare, guvernează în armonie cu regele. El se dedică dezvoltării instrucției primare (document 1
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aprobă propunerea ingenios redactată: "Poporul aprobă reformele liberale operate în Constituția din 1860 de către împărat...". Spre marea disperare a republicanilor, Imperiul pare din nou fondat. Dar Franța declară război Prusiei la 19 iulie 1870; cedînd unei provocări a lui Bismarck, partizanii Imperiului autoritar speră, grație unei victorii, să-și recapete influența. Eșecul reformei militare, propusă în 1867, nu a permis reînnoirea unei armate prost pregătite și prost comandate. Înfrîngerile franceze se succed în Alsacia, apoi în Lorena. La 1 septembrie, împăratul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care dorește un veritabil interlocutor cu ocazia tratatului de pace, alegerile pentru Adunarea națională au loc la 8 februarie 1871. Campania pentru pace a notabililor locali conservatori înseamnă pentru ei un succes zdrobitor asupra republicanilor și mai ales asupra gambettiștilor, partizani ai luptei înverșunate. Omul "libertăților necesare" și al opoziției față de război, Thiers, pe atunci în culmea popularității sale, este ales "șef al puterii executive a Republicii". El semnează la 26 februarie, la Versailles, preliminariile de pace, ratificate de adunare la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar ea obține dreptul de a fi ereditară. În definitiv, criza din 1840 nu pune sub semnul întrebării locul Franței în Orient. Realizările celui de-al Doilea Imperiu. Sub cel de-al Doilea Imperiu sînt puse bazele expansiunii. Împins de partizanii colonizării, misionari, militari și marinari, anumite cercuri de afaceri, saint-simoniștii de care se simte legat, împăratul duce o politică colonială mai ambițioasă și mai coerentă decît cea a predecesorilor săi. Guvernator al Senegalului din 1854 pînă în 1861 și din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Expozițiile Universale din 1889 și 1900, și de naționalismul difuz. Publicat în 1874, Eseu despre colonizare la popoarele moderne de P. Leroy-Beaulieu cunoaște cinci reeditări pînă în 1908: dovadă a unei audiențe certe. Politica colonială a avut totuși adversari crînceni. Partizani ai "reculegerii", Clemenceau și radicalii se ridică în 1885 împotriva "acestor expediții coloniale care ne iau aurul nostru și cel mai bun sînge al nostru", slăbesc armata necesară pentru apărarea națională, sînt contrare "drepturilor omului". Monarhiștii avansează motive analoge. Dar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Germania prin blocadă. Acest "război caraghios" afectează moralul maselor, care ajung într-o oarecare măsură să se întrebe care este rostul conflictului. În jurul lui Pierre Laval, al unor radicali, al unor socialiști pacifiști, se avansează ideea unei păci de compromis. Partizanii fermității, la dreapta ca și la stînga, obțin demisia cabinetului Daladier, considerat nehotărît. Paul Reynaud îl înlocuiește, dar nu reușește să obțină decît strîns o majoritate și trebuie să-l păstreze pe Daladier la Ministerul de război. Socialiștii apropiați lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu perspectiva unei Europe dominate de al III-lea Reich, Vichy practică colaborarea de stat cu Germania, impusă, în ochii săi, de împrejurări și de grija de a apăra interesele franceze. Această atitudine nu oprește, în ochii unei părți a partizanilor regimului, pregătirea în umbra unei redresări naționale, a unei revanșe, așa cum făcuse Prusia învinsă de Napoleon. Acesta este sentimentul unui Weygand, delegat general în Africa de nord. Alții, și aceasta ar fi atitudinea unui Pétain sau a unui Maurras, sînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oameni de afaceri, înalți funcționari care găsesc în noul regim ocazia de a duce la bun sfîrșit proiecte pînă atunci nerealizate. De aceea, prin unele dintre inițiativele sale, Vichy anunță modernizarea celei de-a IV-a Republici. Iluzia comună tuturor partizanilor regimului de la Vichy este de a considera posibile reforme de anvengură fără a ține cont de contextul internațional, în timp ce Germania ocupă o mare parte a țării. În pofida convenției de armistițiu, ea a anexat de fapt departamentele din Alsacia și La
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ani Noul regim. Guvernul format la 1 iunie de generalul de Gaulle, ultimul președinte al Consiliului celei de-a IV-a Republici, surprinde prin prezența pesonalităților provenite din marile partide de guvernămînt ale acestei a IV-a Republici, prin absența partizanilor celor mai cunoscuți ai Algeriei franceze, prin apelul la înalți funcționari. El obține pentru șase luni dreptul de a acționa prin ordonanțe. Mai ales, legea din 3 iunie 1958 îi dă puterea de a elabora, după avizul unui Comitet consultativ
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regim nu ar putea deci să fie un regim prezidențial după modelul american. Prezentat în mod solemn de către generalul de Gaulle, la data simbolică de 4 septembrie, în Place de la République, textul Constituției este supus unui referendum la 28 septembrie. Partizanii lui nu sînt, pe de o parte, anumite grupuri de extremă dreaptă, pe de altă parte, Partidul Comunist și Uniunea forțelor democratice, reunite în jurul lui Pierre Mendès France și a lui François Mitterrand din partea stîngii necomuniste care nu accepta nici
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la autodeterminare. Trei soluții vor fi propuse populației: secesiunea, atribuirea cetățeniei franceze, "guvernarea algerienilor de algerieni, cu sprijinul Franței și în strînsă uniune cu ea". De Gaulle se află de acum încolo în fața unei opoziții dintre cele mai hotărîte a partizanilor Algeriei franceze. Ea se afirmă cu ocazia "săptămînii baricadelor Algerului" (24 ianuarie-1 februarie 1960) și mai ales cu ocazia puciului generalilor (22-25 aprilie 1961). Dar de Gaulle este sigur de sprijinul populației: la 8 ianuarie 1961, 75,2% din sufragiile
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
referendumul din 28 octombrie și alegerile legislative din 18 și 25 noiembrie decid viitorul instituțiilor celei de-V-a Republici. Da obține 61,76% din voturile exprimate, 46,44% din înscriși. Este sfîrșitul cvasi-unanimismului referendumurilor precedente, dar o înfrîngere pentru partizanii lui nu, care pierd mai mult de jumătate din alegătorii lor din 1958. De Gaulle, spre deosebire de 1958, intervine în campania în vederea alegerilor legislative. La primul tur, UNR și aliații săi progresează, cîștigînd aproximativ 2.400.000 de voturi, cu 36
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
martie 1967 sînt marcate la primul tur printr-un puseu al candidaților care se reclamă din a V-a Republică, dar, la al doilea tur, abținerea sau votul pentru stînga a alegătorilor centriști, în cele 331 de dueluri care opun partizanii celei de-a V-a Republici și stînga, antrenează o creștere a numărului de mandate ale stîngii. Majoritatea cîștigă la limită. Din acel moment, guvernul cere să acționeze prin ordonanțe, pentru a lua măsurile necesare pentru a pregăti Franța în vederea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Direcția nouă, 1872 ăîn poezia și proza romînăî. 3 "Steaua Dunării", 11, p. 5. 4 Cugetări, "Romînia literară" ă1855î, p. 119. discordant se sfârșesc, în iune, io, înt etc.; al doilea, ce s-ar putea numi eclectică, are mai mulți partizani în Moldova; aceasta este școala celor ce doresc mai înainte de toate a scrie pentru români și românește și a face o literatură numai din vițele noastre, iar nu din limba franțezilor, a italienilor și a jargonului neînțeles din Ardeal." În
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ocîrmuire"; și tot așa și revoluționarii din Iași, care au tulburat "liniștea de care, zice el, capitala noastră neîntrerupt se bucurase de la întronarea Prea Înaltului Domn Mihail C. Sturdza..." Iar față cu publicarea unui oarecare "ofis" al lui Mihail Sturdza, partizanul intereselor politice rusești, Asachi scrie: "Rusia a luat toate măsurile să nu răzbată anarhia în... provințiile otomane"1, adică în principate! Dar acest om vechi în politică a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai introducerii culturii apusene
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
atitudinea lui C. Negruzzi. El nu dă atât de mare importanță la ceea ce se numește "deprindere", uz. Să nu se vorbească de deprindere, zice el: "N-am schimbat papucii?" (Scrisoarea XIV-a1) Și are mai cu seamă antipatie pentru "slavonisme", declarîndu-se partizan al înlăturării lor. Să se compare această atitudine cu aceea a lui A. Russo, care zice că o limbă se naște "pe decompoziția altor limbi", că cuvintele, de orice origine, se împămîntenesc și că gramaticii trebuie să constate, nu să
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lor nu sunt recunoscute), cu atât tendința junimistă din el crește în dauna celeilalte: acum, societatea românească îi acordase lui și clasei sale tot ce dorise; era vorba să se acorde și mulțimii, și atunci el începe să ridiculizeze pe partizanii drepturilor mulțimii: junimismul este, cum am mai spus, pentru ținerea mulțimii departe de viața publică, împotriva participării ei la trebile statului. Și de aceea Alecsandri reușește atât de bine să ridiculizeze, când scrie pe Clevetici, Ultrademagogul 1 (compus în aceeași
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
p. 70-71. culturale ale vremii. Iată cum se exprimă el la începutul articolului din care am citat mai sus: " După faimoasele critice, în sine bine scrise, ale dlui Maiorescu, trebuia neapărat să iasă la lumină o școală a sa de partizani, care, minus spiritul de o finețe feminină și minus stilul bun și limpede al d-sale, să aibă și ea aceleași defecte ce le are părintele, aceeași ridicare la nivelul secolului al XIX-lea, același aer de civilizațiune și gravitate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
vorbeau de "conservativi", "juste-milieu" și "radicali" etc. în limbă - și Eminescu și-a dat seamă de legătura dintre tendințele politice și sistemele lingvistice: el constată că acei care au fost "unioniști" în politică au fost "unioniști" și-n limbă, adică partizani ai unei limbi literare făcută pe baza ambelor dialecte 1. Cu această ocazie, Eminescu citează România literară - încă o dovadă că, și după dispariția ei, ea era cunoscută. (Numai dl Maiorescu să n-o fi cunoscut?) 2 Despre literatură - lucru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]