34,654 matches
-
Stoian era puțin numeros și, de cele mai multe ori, tolerat. Crăciunul lui 1949 a fost ținut de elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
elevi, care l-au colindat până și pe directorul închisorii fără să pățească nimic, lucru imposibil mai târziu la Pitești ori Gherla. Evadarea. Evacuarea penitenciarului În jurul datei de 1 mai 1950, Stoian și ceilalți suceveni au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar singurii care au cedat insistențelor au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Măzăreanu, spre surprinderea colegilor. La începutul lui iulie 1950, Spirea Dumitrescu a fost înlocuit cu un alt director, Negulescu, după ce Burada dispăruse și el din Târgșor. În curând avea să fie schimbată întreaga administrație, cu mare întârziere totuși față de celelalte penitenciare din țară. În octombrie 1950, elevii cu pedepse între 3 și 10 ani au fost transferați la Canal, rămânând în Târgșor doar vreo 150 de deținuți. În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1950, a avut loc un eveniment care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bătăi a durat însă doar o lună de zile, până pe 6 decembrie 1950, când toți cei care nu aveau pedeapsa expirată au fost duși la Gherla. La Târgșor au rămas doar 29 de elevi, care au mai fost ținuți la penitenciarul Ploiești și eliberați în două tranșe: pe 12 februarie, respectiv la sfârșitul lui martie 1951. Acțiunea sucevenilor a fost cu totul diferită față de ceea ce urma să se întâmple la Pitești, din mai multe motive. În primul rând, la momentul plecării
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Securitate, au fost obligați în unele momente să fie mai duri ori să sprijine inițiativele sucevenilor, a fost vorba doar de gesturi conjuncturale și sporadice. 3. Pitești Pregătirea terenului: mutări, convorbiri secrete, primele încercări Deținuții politici au fost repartizați în penitenciare în funcție de categoria socială din care făceau parte, iar studenții au fost trimiși în închisoarea din Pitești încă din 1948, când au fost transferați aici legionarii arestați în 1941, cum erau Valeriu Gafencu și Ioan Ianolide. Lotul studenților de la Cluj, condus
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se arătau ferm antilegionari. Pătrășcanu l-a sfătuit să nu mai meargă pe la ei, dar Soroiu s-a încăpățânat și, în perioada următoare, a avut mai multe discuții în contradictoriu cu sucevenii. Eugen Țurcanu era hotărât să colaboreze cu administrația penitenciarului, astfel că a căutat să discute cu directorul închisorii, Alexandru Dumitrescu, încă din primele zile. El cerea zilnic să fie scos la raportul directorului, însă 1. Închisoarea din Pitești era împărțită în mai multe secții, în funcție de cuantumul pedepsei celor închiși
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
15 mai 1949, Țurcanu s-a întâlnit cu colonelul Mihail Nedelcu și se pare că a reușit să îl convingă pe acesta că poate fi util Securității, întrucât Nedelcu i-a cerut lui Dumitrescu să îl utilizeze ca informator în cadrul penitenciarului. Mai mult decât atât, i-a sugerat ca în cazul în care și alți deținuți vor fi dispuși să dea informații, să le ceară în scris, urmând ca denunțurile să le păstreze pentru a le putea preda organelor competente. Timp
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mod clar că a acționat 'din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție', și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din penitenciar, sublocotenentul Mircea Mihai și ajutorul lui Mihai, locotenentul Marin Iagăru. Desigur, lista se referă la toți cei cu care el a colaborat de-a lungul șederii sale în Pitești, însă în afara directorului, ceilalți aveau să apară mai târziu în închisoare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era scos deseori la raport și trimitea pe Gebac ori Negură în diferite camere, probabil pentru a obține informații. Nu întâmplător primise Țurcanu această libertate totală pentru el și acoliții săi, ci pentru a afla cine sunt liderii deținuților din penitenciar și a obține informații despre aceștia. Se pregătea astfel identificarea și izolarea vârfurilor studenților. Soroiu le-a transmis colegilor săi de celulă că sucevenii erau deciși să înceapă o activitate de 'reeducare' și doreau să îi consulte în privința modalității în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
organizarea legionară' din jurul lui Popescu, văzut ca șef. Toate acestea demonstrează legăturile puternice pe care Țurcanu reușise să și le stabilească cu administrația închisorii la doar câteva săptămâni de la sosirea sa în Pitești. E semnificativă și prezența lui Nemeș în penitenciar exact în aceste momente în care se iau primele măsuri, după ce purtase deja discuții cu Țurcanu la Suceava. Nemeș fusese informat de cei de la Securitatea Pitești cu privire la activitatea lui Țurcanu și l-a impulsionat pe Dumitrescu să se folosească de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Dumitrescu să se folosească de el, întrucât se bucura de sprijinul regimului. De asemenea, i-a transmis că el este însărcinat cu problema informațiilor, cerându-i lui Dumitrescu toate notele strânse, și că, în câteva zile, va sosi în penitenciar o persoană care se va ocupa în locul său de toată activitatea. Într-adevăr, la scurtă vreme a apărut ofițerul politic Ion Marina, care a început o strânsă colaborare cu Țurcanu, alături de care se plimba prin închisoare, observând comportamentul diverșilor deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
alături de care se plimba prin închisoare, observând comportamentul diverșilor deținuți. Dumitrescu notează că atitudinea lui Țurcanu s-a modificat radical după întâlnirile cu Nemeș și Marina, transformându-se dintr-un deținut supus și retras într-unul cu puteri maxime în penitenciar, ceea ce înseamnă că a primit asigurări certe din partea celor doi referitor la faptul că va fi sprijinit în tot ceea ce va face. O altă măsură importantă pentru ceea ce a urmat s-a luat prin iulie 1949, odată cu izolarea vârfurilor, când
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
transmițându-le că au fost anchetați din cauza unei note informative date de Țurcanu, prevenindu-i să fie atenți. Soroiu a fost bătut pentru aceasta de către directorul Dumitrescu, iar pe 6 august 1949 au fost mutați într-o altă secție a penitenciarului, cunoscută ca SSI. În zilele următoare au fost aduși pe secție și lideri ai altor loturi din închisoare: Chirică Balanișcu, Octavian Voinea, Traian Popescu, Vasile Pătrașcu, Constantin Ambrozie ori Cezar Stănescu. Sesizând din aceste izolări și restricții că se pregătește
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se făceau ultimele pregătiri pentru începerea acțiunii, Nemeș sosind într-o a două vizită la Pitești pe la sfârșitul lui octombrie 1949 și explicându-i foarte clar directorului închisorii că nu are voie să raporteze nimănui măsurile care se luau în penitenciar, nici măcar partidului ori Direcției Generale a Penitenciarelor, întrucât tot ce urma să se întâmple respecta ordinul direct al ministrului adjunct Marin Jianu. Mai mult decât atât, Țurcanu s-a deplasat la Jilava, unde a avut probabil mai multe întâlniri cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nemeș sosind într-o a două vizită la Pitești pe la sfârșitul lui octombrie 1949 și explicându-i foarte clar directorului închisorii că nu are voie să raporteze nimănui măsurile care se luau în penitenciar, nici măcar partidului ori Direcției Generale a Penitenciarelor, întrucât tot ce urma să se întâmple respecta ordinul direct al ministrului adjunct Marin Jianu. Mai mult decât atât, Țurcanu s-a deplasat la Jilava, unde a avut probabil mai multe întâlniri cu reprezentanți ai oficialităților pentru a primi instrucțiuni
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
este relatat de același Pafnutie Pătrășcanu și a avut loc pe 11 sau 12 decembrie 1949, când el și Țurcanu l-au bătut pe Aurel Tacu, care nu cedase după primele torturi. Tacu a făcut o criză nervoasă, iar doctorul penitenciarului l-a întrebat pe Țurcanu ce s-a întâmplat, arătând astfel că nu era informat asupra torturilor din închisoare. Țurcanu a recunoscut că numai una sau două persoane din administrație erau la curent cu evenimentele, ceea ce înseamnă că regimul nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decembrie 1949 s-a pus la punct și sistemul după care avea să se desfășoare întreaga acțiune violentă atât în Pitești, cât și, mai târziu, în Gherla, Târgu Ocna, Brașov și Canal, cu mici variații, în funcție de condițiile existente în respectivele penitenciare. În urma repetatelor discuții ale lui Țurcanu cu înalți oficiali ai Securității și cu administrația penitenciarului, s-a convenit că, pentru a obține toate informațiile posibile de la deținuți, majoritatea ascunse în cadrul anchetelor premergătoare proceselor în care aceștia erau condamnați, trebuia folosită
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întreaga acțiune violentă atât în Pitești, cât și, mai târziu, în Gherla, Târgu Ocna, Brașov și Canal, cu mici variații, în funcție de condițiile existente în respectivele penitenciare. În urma repetatelor discuții ale lui Țurcanu cu înalți oficiali ai Securității și cu administrația penitenciarului, s-a convenit că, pentru a obține toate informațiile posibile de la deținuți, majoritatea ascunse în cadrul anchetelor premergătoare proceselor în care aceștia erau condamnați, trebuia folosită o stratagemă. Întrucât aproape toți cei închiși fuseseră bătuți în anchetă și mulți dintre ei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
s-au ferit să intre în discuții ori în prea multe detalii cu cei din cameră, însă acestea au fost puține. Motivele erau diferite: unii fuseseră anunțați prin codul Morse bătut în ziduri (cazuri extrem de rare, date fiind restricțiile din penitenciar și supravegherea permanentă), alții erau puși în gardă de expresii sau gesturi atipice ale foștilor prieteni, iar după ce primele loturi fuseseră torturate deja, erau vizibile urme de bătăi la mulți dintre cei din cameră. În rest, marea majoritate a victimelor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din Pitești, în general convenindu-se asupra cifrei patru, chiar dacă etapele în sine variază destul de mult de la un autor la altul. În ceea ce ne privește, considerăm că treptele încep nu doar din momentul încetării agresiunii fizice, ci odată cu sosirea în penitenciar. Eliminând condițiile de înfometare și celelalte care țin de regimul dur de închisoare pe considerentul că-deși au avut un rol important în slăbirea rezistenței victimelor și au fost accentuate îndeosebi la Pitești-ele au existat în toate penitenciarele și lagărele din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
odată cu sosirea în penitenciar. Eliminând condițiile de înfometare și celelalte care țin de regimul dur de închisoare pe considerentul că-deși au avut un rol important în slăbirea rezistenței victimelor și au fost accentuate îndeosebi la Pitești-ele au existat în toate penitenciarele și lagărele din România comunistă, putem distinge următoarele stadii prin care victimele au fost forțate să treacă: I. câștigarea încrederii și obținerea de informații despre activitatea politică; II. torturarea; III. autodenunțul acțiunilor anticomuniste din exteriorul, dar și din interiorul închisorii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
torturilor din aceste etape ni se pare a fi o gravă eroare, având în vedere faptul că întreaga acțiune gravitează în jurul constrângerii victimelor la participare prin schingiuiri. Răspândirea acțiunii. Date, loturi, agresori Planul acțiunii prevedea ca bătăile să cuprindă întreg penitenciarul. Astfel că, în seara lui 19 decembrie 1949, Dumitrescu i-a mutat, la cererea lui Țurcanu, pe Pătrășcanu, Sobolevschi, Gherman, Burculeț și Andronache la camera 4-spital, cea mai mare din penitenciar, care servise drept infirmerie. Sobolevschi a mers direct la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
agresori Planul acțiunii prevedea ca bătăile să cuprindă întreg penitenciarul. Astfel că, în seara lui 19 decembrie 1949, Dumitrescu i-a mutat, la cererea lui Țurcanu, pe Pătrășcanu, Sobolevschi, Gherman, Burculeț și Andronache la camera 4-spital, cea mai mare din penitenciar, care servise drept infirmerie. Sobolevschi a mers direct la moldovenii Gheorghe Roșca, Vasile Pușcașu, Constantin (probabil Adrian) Prisăcaru și Vasile Badale cu instrucțiuni din partea lui Țurcanu, în timp ce restul s-au amestecat printre ceilalți deținuți pentru a obține informații. În primele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Aiud, unde vă sunt șefii, să-i luați de beregată și să le cereți socoteală pentru ceea ce au făcut din voi. Uitați-vă la Nuty ['Nutti' Pătrășcanu-n.n.]: a făcut ce-a făcut afară, a făcut ce-a făcut în penitenciar, dar s-a rupt hotărât de trecut și a avut o atitudine frumoasă; de așa oameni are regimul nevoie.... Alt participant la evenimente, Maximilian Sobolevschi, relatează în anchetă felul în care a fost instruit de Țurcanu. Acesta tocmai fusese la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui Țurcanu: Pătrășcanu, Pușcașu, Prisăcaru, dar și Bogdanovici. Cât timp s-au dat aceste declarații, între 27 și 30 decembrie, Țurcanu a fost plecat din camera 4-spital pe timpul zilei (încă un semn al trecerii deosebite de care se bucura în penitenciar), lăsând conducerea celulei în seama lui Pătrășcanu și Coriolan Gherman. Pe 30 decembrie 1949 a plecat o primă serie de deținuți din camera 4-spital, în frunte cu Alexandru Popa, Prisăcaru și Sobolevschi, cu indicația, venită de la Țurcanu, de a continua
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]