10,156 matches
-
căte o floare. Aia, dragul meu, e fericirea!Cand ma voi preda? “Cănd magnoliile unei primăveri eterne se vor ofili, îmi voi pierde conturul; voi pieri în brațele nimicului meu, dar voi scăpa de moartea voastră monocromă. Sfărșitul meu e pictat în culori vii.” Pată de iubire Îmi plăcea atăt de mult să o privesc, încăt mă uitam benevol pe fotoliul cu pata cafea pe spătar, ore întregi, doar contemplănd-o. Mă fascina prin simpla prezență, prin modul în care își dădea
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
știe că însuși creatul este condiția creației sale. Și, prin definiție, creatul nu poate fi cunoscut dinainte. Iminența, chiar urgența muncii creatoare ar consta în asta: mulți pictori nu știu dinainte ce le va ieși din mâini, ce "se" va picta pe pânză, dar au întotdeauna nevoie, pentru a crea, de acest sentiment inițial de tabula rasa (Passeron, L'Œuvre picturale et ses fonctions de l'apparence, Vrin, Paris, 1986). Tocmai acest sentiment de tabula rasa îl apropie pe artist de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
secole, are drept consecință poziționarea artistului ca autodidact în fața școlilor oficiale și a stilurilor dominante care transmit conținuturile și reproduc valorile tradiției clasice. El părăsește sistemul corporațiilor. Impresioniștii și neoimpresioniștii, ca Édouard Manet, Claude Monet, Paul Signac, simbolizează această trecere. Pictând în aer liber, după tehnici inedite până atunci, ei nu ezită să contrarieze normele de lucru și regularitatea formelor pe care școlile și academiile continuau să le transmită. Monet, de exemplu, alătură pete și tușe de culoare cu scopul de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
secund sunt ceea ce se înțelege în general prin cultură. Artistul, după Balzac sau Cézanne, nu se mulțumește să fie un animal cultivat, el își asumă cultura de la început și o întemeiază din nou, vorbește cum a vorbit primul om și pictează cum nu s-a mai pictat niciodată". Maurice Merleau-Ponty, "Le doute de Cézanne", în Sens et Non Sens, Nagel, Paris, 1963, p. 33. Moduri de viață singulare Modalitățile de rezistență nu se limitează la discursuri și reprezentări. Ele influențează în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
general prin cultură. Artistul, după Balzac sau Cézanne, nu se mulțumește să fie un animal cultivat, el își asumă cultura de la început și o întemeiază din nou, vorbește cum a vorbit primul om și pictează cum nu s-a mai pictat niciodată". Maurice Merleau-Ponty, "Le doute de Cézanne", în Sens et Non Sens, Nagel, Paris, 1963, p. 33. Moduri de viață singulare Modalitățile de rezistență nu se limitează la discursuri și reprezentări. Ele influențează în ansamblu stilul și modul de viață
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
acest tablou, pot fi văzute femei foarte frumoase, luminoase, trandafirii, generoase, planturoase, cu o minunată transparență a cărnii. Sânii sunt generoși, bazinul amplu, mâinile și picioarele, fermecătoare. Pierre Auguste Renoir (1841-1919) este, în mod definitoriu, un pictor al femeii. Femeile pictate de Renoir sunt la adăpostul oricăror vi-ziuni degradante. Ele exprimă bucuria, inocența, plăcerea, adică idealul artistului, care credea că misiunea femeilor pe Pământ este înfrumusețarea vieții. Pentru acest artist nudul este un ideal de voluptate și frumusețe naturală. El mărturisise
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
curent pentru a se întoarce spre izvoarele clasice. Frumoasele rotunjimi netede se echilibrează și se suprapun asemenea unor lumini personificate. Nudul a fost elementul tematic central în creația lui Renoir. Nimic nu îi conferea o plăcere mai mare decât să picteze femeile, chiar dacă, într-un fel, concepția despre frumusețe s-a mai schimbat. Privind tablourile sale, rămâi încântat. Amedeo Modigliani (1884-1920) este unul dintre cei mai mari maeștri europeni ai primei jumătăți ai secolului XX. A evitat cu ardoare apartenența la
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sale sunt imagini ale artei occidentale definite fără echivoc, erotice. Conturul corpurilor este realizat cu inegalabila finețe a desenului de sorginte florentină, favorizând redarea unei senzualități reale și palpitante. Modigliani este legat de o tradiție istorică prin modul de a picta, prin compoziție. El este apropiat unui capitol de istorie a artei, anterior academismului. Nudurile nu interesează decât prin goliciunea lor, prin voluptate, erotism, frumusețe, calități prin care diferă radical de un nud academic. Modigliani tratează nudurile într-o încercare de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
binecuvântare. O să-l îndemn să-și reia și teologia, deși știu că studiul organizat nu-i place. La mânăstire a cunoscut un învățămînt oral, dublat de o libertate a preocupărilor, deci de lipsa oricărui sistem. Știe să repare mașini, zidărește, pictează, are un prieten electrician excelent dotat cultural, cu care discută mult cultură orientală. Totul făcut cu gratuitate." Îl întreb dacă Răzvan îi cunoaște cărțile. "Nu cred." Joi, 4 octombrie 1979 Plec mâine, așa încît întrevederea de astă-seară a avut un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am un "urmaș", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că trebuie să am o funcție și putere și bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să însemn "ceva" pentru semenii mei, că gesturile mele pot influența sau schimba în vreun fel "cursul lumii". Toată viața stă și crește pe acest țesut de iluzii. Dar de ce trebuie numite toate acestea "iluzii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor, a figurilor umane. Apoi, deschizând televizorul, o emisiune întreagă despre el, un film cu vernisaje, cu locurile unde picta, cu mai vechi interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă, cu ctitoria lui de la Muzeul Țăranului. Ce repede devenim arhivă! În cazul în care ajungem să "supraviețuim", supraviețuim așa, ca arhivă. Când și când, la o dată rotundă (ani
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la ficțiunea unei origini, ci la un spațiu mediteranean perfect coerent? Nu e aceasta singura explicație a faptului că nici o stridență nu rezultă din alăturarea a ceea ce Bernea a văzut și a fotografiat "acolo" și ceea ce, "independent" de asta, a pictat? Căci altminteri cum se face că lumea imaginilor sale alunecă atât de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsîndu-se integrată și absorbită de ele? Și ce straniu că nimeni nu a simțit că aici e șocul cărții, enigma și nebunia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mâncare și băutură ca să facă "ceramică de Cucuteni", la "Lăptăria lui Enache" de pe terasa Teatrului Național, s-a organizat o expoziție cu chef mare, cu primarul Băsescu și cu sute de invitați. Ca happening, un "episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de ceea ce văzuse și trăise
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sufrageria doamnei Grollfeuer; totul e întunecat, vechi și scump. Peste toi sunt împrăștiate sticle începute de șnaps și pahare. Limbajul Ei, totul e o unitate de comando în materie de probleme lingvistice 1. Actul întâi Herrmann stă la masă și pictează cu râvnă un tablou. Este adâncit în lucru și își mușcă limba de jur împrejur. Pe cutia cu culori, o cană cu apă. pensule și o sticlă de șnaps, alături un pahar. Încurcă totul, brusc înmoaie pensula în șnaps și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îți îmbeți trupul cu arta falsă a picturii? Până și la băut ești mult prea neîndemântec. O să scoți din nou din sărite culorile picturii normale. Acum iar ți-ai pus un pahar cu tărie de casă lângă apa incoloră de pictat, cu toate că anume am interzis alcoolul corpului tău. Se pare că trupul nu vrea să te asculte, iar omul din tine nu vrea nici atât să mă asculte. Numai eu trebuie să ascult mereu marea morală, cum că viața ta va fi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tăi prăjiți înmuiați în urina aia sfințită, și niciodată n-o să mai trebuiască să aud că eu sunt pentru tine o pedeapsă a sexului din cauza puterii de seducție a tatălui meu, și niciodată n-o să mi se mai interzică să pictez noaptea pentru că e păcat de curentul electric... și poate că piciorul meu beteag o să se poată îndrepta, pentru că deodată voi putea descoperi viața cu trupul... și la sfârșit te pomenești că ar fi posibil să devin un mic zeu regenerat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a dreptul perversă, ca și cum acest țipar feminin mi-ar dori o viață frumoasă. (Către Herrmann) Vino-ncoace, micul meu idiot! (Herrmann îngenunchează în fața ei și suspină în rochia ei) Iar te-au torturat? Iar nu te-au lăsat să-ți pictezi tablourile oribile...? Sărmanul meu schilozel, bietul meu viermișor scos din serviciu. Vor putrezi fiecare în ei, dar pe tine te vor răsputrezi. Și nimeni n-o să te poată ajuta, pentru că toți or să vrea să te ajute. Or să te
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunt peisaje, pentru că sunt o privire dintr-o depărtare nemaipomenită. Imaginarea unui peisaj este sfârșitul apocalipsului uman. Un peisaj veritabil economisește orice naștere, orice viață și firește și mai presus de toate, moartea celui care folosește peisajul. Atunci când un om pictează un peisaj din viață, atunci acel om iese la terminarea peisajului, suspendat dintre oameni ca și dintr-un servici care trebuie să chinuie, și care îl ridică pe omul gata terminat de consumat. Noi privim înălțimea ca depărtare, o înălțime
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un accident, care a tras după el un mort în cauză. Îmi închipui în fața ochilor cum îți lași să atârne capul înspre acea desemnată podea, cu dorința morții crescută în tine străbați mai departe că tu de ani tot îți pictezi în minte cum eu împreună cu tine ocup o sufragerie și pe de altă parte așa cum am vorbit, o să am și un iubit, către care între timpul așa de omenesc ne atrage, dacă ei între timp se află doi mai mult
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lecturi anterioare fără valoare?”. Iată Însă că Boethos, geometrul, luă cuvântul și spuse așa (cunoști persoana, care acum se declară epicureu): (E) „Auzit-ai tu zise el, ce-a făcut pictorul Pauson?2 Primind o comandă, după cât se pare, ca să picteze un cal care se rostogolea pe pământ, el l-a pictat alergând. Cum comanditarul s-a supărat, Pauson a Început să râdă și a Întors tabloul. Partea inferioară a tabloului devenea astfel partea de sus și calul apărea de astă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și spuse așa (cunoști persoana, care acum se declară epicureu): (E) „Auzit-ai tu zise el, ce-a făcut pictorul Pauson?2 Primind o comandă, după cât se pare, ca să picteze un cal care se rostogolea pe pământ, el l-a pictat alergând. Cum comanditarul s-a supărat, Pauson a Început să râdă și a Întors tabloul. Partea inferioară a tabloului devenea astfel partea de sus și calul apărea de astă dată rostogolindu-se la pământ, și nu În plină goană. După
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
redus. 3. Cei aflați atunci de față se arătară foarte uimiți, Însă Demetrios spuse că (C) e ridicol să se pornească de la asemenea mărunțișuri pentru a se afla adevărul În probleme majore. După părerea lui, acești preoți nu doar că „pictează leul, Începând de la gheară”, cum zicea Alceu 1, ci, mai mult, pentru o lampă și un fitil vor să răstoarne de-a-ndoaselea bolta cerească, eventualtot universul, și dau peste cap pe de-a-ntregul științele matematice. La care Cleombrotos replică: „- Nimic din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
meșteșugul ștechneț și inteligența șlogosț artizanului. Amândouă stau la baza operei de artă. De altfel, (B) orice lucrare de acest gen, precum și toate obiectele de artă poartă semnătura autorului și a creatorului lor: «Polignot din Thasos, fiul lui Aghaophon, a pictat ruina Ilionului». Se poate constata ușor că, Într-adevăr, el a fost cel care a pictat-o. Nu Încape vorbă că, fără culorile pe care le-a pisat și le-a amestecat, n-ar fi putut realiza nici compoziția, nici
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
orice lucrare de acest gen, precum și toate obiectele de artă poartă semnătura autorului și a creatorului lor: «Polignot din Thasos, fiul lui Aghaophon, a pictat ruina Ilionului». Se poate constata ușor că, Într-adevăr, el a fost cel care a pictat-o. Nu Încape vorbă că, fără culorile pe care le-a pisat și le-a amestecat, n-ar fi putut realiza nici compoziția, nici opera de artă. Dacă cineva, să zicem, ar fi interesat să Înțeleagă În ce constă partea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
brânzică”. În rest „piticuțul papă din castronel” ceea ce e valabil doar pentru „bebei peste 7 luni”. Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: „Dacă îi dai lui bebe mâncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele”. Rețetele culinare sunt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Târgu Secuiesc trimite
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]