5,550 matches
-
intre, să vadă ce fac, așa c-am strâns repede soldatul de plumb între coapse și mi-am luat creionul în mână și am început să scriu titlul: temă de casă, și atunci am auzit-o pe mama izbucnind în plâns, dar preț de o secundă numai, apoi și-a astupat probabil gura cu mâna, pentru că se făcuse liniște, dar și așa, în liniștea aceea, am auzit că mama plânge, m-am trezit strângând creionul cu atâta putere, că mă dureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi făcut decât să strige la mine, ca după aceea, noaptea, să plângă din nou, cel mai bine ar fi să nici nu știe c-am auzit-o, dar știam că oricum n-o să reziste, oricum va izbucni iarăși în plâns, și se va supăra după aceea pe mine, fiindcă am auzit-o, și cu toate că eu n-am nici o vină, tot pe mine o să mă certe, mă gândeam că cel mai bine ar fi să pun la loc, în sertar, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâna stângă, și fără să-l scot dintre coapse, în mâna dreaptă țineam în continuare creionul, de parcă mi-aș fi făcut temele, desfăcând între timp cârpa pătată de ulei, și atunci am auzit că într-adevăr, mama a izbucnit în plâns, atât de violent și sfâșietor, ca niciodată până acum, și atunci am tras o sperietură, mâna mi-a tresărit și vârful creionului s-a rupt de cât de tare îl apăsasem pe hârtie, și am auzit cum mama împinge scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de unde provin, nici la ce folosesc ele, mă uitam de parcă, pur și simplu, aș fi căutat ceva anume și toate celelalte lucruri ar fi fost inutile, între timp am mai auzit cum, în camera mare, mama plânge înăbușit și, după plânsul ăsta, mi-am dat seama că împachetează hainele tatei, și atunci m-am aplecat și am scos de sub pat cutia goală de carton din care aveam de gând să-mi confecționez o armură de cavaler pentru balul mascat, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și caporalul o bucată, apoi și-a dus borcanul la gură, a băut pe nerăsuflate tot spirtul din el, după care l-a trântit de peretele barăcii, de țăndări s-a făcut, și a strigat că e-n regulă, de plâns, am plâns destul, acum să petrecem, să nu privim în urmă, numai spre viitor, tot înainte, apoi a luat o placă din maldărul de lucruri, a pus-o la gramofon, zicând că ăsta fusese cântecul preferat al lui taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă îndoisem, fie și doar o clipă, de tatăl meu. Până atunci, nu mai mi-adusesem aminte întâmplarea cu ceața și cu tata, deși o dată răspunsesem din Amundsen la geografie, de parcă n-aș fi vrut să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea a început să unduiască iarăși și să se tulbure ca apa, apoi s-a tot încețoșat, și n-am mai văzut decât lumina și oglinda, iar păpușa cu aripi se făcuse nevăzută de pe masă, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după el nu putea să plângă așa, ci de dorul tatei care, de aproape doi ani, era la Canal, iar de foarte multă vreme nu mai aveam nici o veste de la el, și atunci era cât pe ce să m-apuce plânsul și pe mine, totuși nu tata mi-a venit în gând, ci bunicu’, și nu chipul lui, numai mâinile lui și gestul cu care obișnuia să-mi deschidă portiera Renault-ului, împingând cu degetul în geam ca să se deschidă ușa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și mult mai bătrână, nu știam cine e, dar se pare că ea ne cunoștea, i-a spus mamei, servus, draga mea, și s-a aplecat și a pupat-o, s-a dat un pas înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
negru, și am știut că dacă m-aș apropia mai mult de el, aș putea să-mi văd fața cum se oglindește în luciul său, și mi s-a pus un nod în gât și am simțit că mă apucă plânsul și mi-am băgat mâna în buzunarul hainei de uniformă ca să scot batista proaspăt călcată pe care, înainte de-a pleca, mi-o pusese mama acolo. Era una dintre batistele festive ale tatei, și când am atins-o, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atins-o, mi-am adus aminte ce-i spusese taximetristul mamei, cum că auzise el că o să-l aducă pe tata la înmormântare, și am înghițit în sec, și mi-am spus că numai de-al dracu’ o să-mi stăpânesc plânsul, așa, ca un adevărat bărbat. Deodată, la jumătatea unei măsuri, marșul funebru s-a întrerupt, amplificatoarele au mai zumzăit câteva secunde, apoi s-a făcut liniște, și atunci s-a deschis din nou ușa mascată și a intrat în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-o îmbrățișeze și pe mama, să nu mai stea acolo așa inert, să-și revină, să-și revină în simțiri, numaidecât, și am auzit-o iar scâncind pe mama și respirând precipitat, și știam că încearcă să-și stăpânească plânsul, să-și țină lacrimile, fiindcă nu vrea ca tata s-o vadă plângând, și știam că acuși o să strig, acuși o să urlu la tata, și atunci nările tatei au început să fremete, a luat de două ori aer, horcăind, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Numărul patru e adevăratul intrus. E cea mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită a paranoiei, a furiei și plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai vrea să mi le pot alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lași să intre în tine, orice-ar fi. * Și totuși, cum rămâne cu Caduta? Dacă, și ține cont de asta, crezi că s-a purtat ciudat, ar fi trebuit să mă vezi pe mine. Am avut un incredibil acces de plâns. La fel Caduta. La fel doi dintre copii și una din cele două sărmane femei. După o vreme, tații au dat buzna înăuntru. Toți zâmbeau fericiți și plângeau la vederea scenei, ca o dovadă a bogăției sentimentelor omenești. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atunci îmi dau seama că eram - că animalul din mine, pentru că, John, lumea în care trăim e îngrozitoare, John, e o lume... cu adevărat nebună, cumplită. Deci, Butch și Caduta mă trag deoparte. Sunt pe punctul de a izbucni în plâns pentru ce i-am făcut tânărului. Apoi gunoiul ăsta tânăr vine pe la spate și mă pocnește în cap cu o cheie de mașină, John? Ce spui? — Lorne? Vedem noi! — Nu, nu. Tu o să vezi. Da, da o să vezi. Clac. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o înclinare a capului în timp ce trecea spre coridor în salopeta lui albastră, Alec, omul pentru care îmbrăcămintea conta atât. M-am întors pe același drum pe care venisem. Criminalii își îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți și făcuți să tacă cu amenințări proaspete. Am trecut pe la punctul de control, prin vestiarul cu bănci înșirate pe margini, până dincolo de lăzile de gunoi pline și de clemenții de calorifere vechi. Următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dai seama cât de mult ofer aici, John? Asta îmi spunea Rod, fotograful, John. Așa îmi tot spunea: «Dăruiește, Vron, dăruiește!»“... Am plecat o jumătate de oră mai târziu. În momentul acela Vron și Barry plângeau din nou, era un plâns fericit, consolator, dăruit unul în brațele celuilalt. Și să ții minte asta. Nu o voi spune decât o singură dată. Acum trei ani, când am început să fac cu adevărat bani, în comparație cu toate celelalte afaceri pe care le încercasem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
amintesc doar de degetele ei, de atingerea acelor degete, de unghiile rupte și de urma butonului de la manșeta albă. Probabil că nu puteam să-mi strâng singur butonii. Probabil că aveam nevoie de contactul uman. Sunt gata să izbucnesc în plâns, dar nu o voi face. De fapt, asta nu mi s-a întâmplat niciodată și nici nu se va întâmpla vreodată. Am avut nevoie de ceva care să-mi fi adus aminte de ea, și ce am obținut? Doar degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
I. INT. NOAPTE“, am citit eu și i-am dat înainte, simțindu-mă periculos de implicat. Cititor înnăscut, cunoscător al tuturor șmecheriilor legate de lectură, am trecut prin Good Money în mai puțin de două ore. Apoi am izbucnit în plâns, am făcut praf un scaun cu spetează, am dat cu o cafetieră plină de ușă și am dat un șut în postamentul patului cu atâta putere încât a trebuit să alerg prin cameră cu o pernă îndopată în gură până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, nu. Nu mai rezist. Iar începe să plângă. — Eu nu... Martin mi-a reumplut grijuliu paharul. Noaptea trecută am fost cu o gagică pe străzi. Eu n-am făcut nimic. Doar am vorbit. Am avut o altă partidă de plâns. I-am lăsat cincizeci de lire. Alaltăieri noaptea am fost în crailâc. Am ieșit din Pizza Pouch la ora unsprezece. Am văzut că Ladbroke Grove era tot timpul numai scântei și sclipiri. Am cumpărat o sticlă de rom de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
camera de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui fluid, plânsul sugrumat în pernă. Pe suferință nu o interesează dimensiunile celorlalte suferințe. Ea nu are sentimentul familiei, nu-i așa? Nu se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pahar de vin alb nu prinzi prea mult curaj. — Spune-mi tu mai întâi, i-am cerut eu. — La pierderea lucrurilor. A tăcut. Am crezut că se gândea la pierderea lucrurilor. Am privit în albul întunecat al ochilor ei. Mușchii plânsului îi erau bine dezvoltați: ochii aceia pompaseră multă suferință la vremea lor. Apoi începu iar să vorbească. Se referea la pierderea de oameni, nu de lucruri. De la o vreme începuse să piardă oameni, cu o rată de cam unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-ai căutat peste tot, dar nu m-ai mai găsit nicăieri. Parcă intrasem în pământ. Pe când făceai drumul îna poi, gata să izbucnești în plâns, ți-a apărut în cale o doamnă de o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]