5,205 matches
-
cu seamă el este un poet al ierburilor tari de bărăgan pe care le evoacă în toate tonurile și al vieții aspre cîmpenești: Da: am crescut cu macii și strugurii pe câmp. Da: mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape rouă. Da: m-am scăldat în râul cu cânepi la topit. Da: mi-am julit genunchii în vișini și-n cireși. Capitolul XXVII ORTODOXIȘTII NICHIFOR CRAINIC Deși nuanțări mistice ale tradiționalismului se văd la mulți contemporani, Nichifor Crainic e acela
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tratează sobru, nu fără gravități, sentimentul eredității: Străbunii mei din vremuri legendare, Al vostru suflet de umili țărani A dormitat sub secolii tirani Ca sub un greu de lespezi funerare. De reținut de asemeni o îmbarcare mistică: Voi sfărâma sub pleoape tot spațiul din jur Și-mi voi culca suspinul pe norul meu: șalupă Ritmată de arhangheli, la proră și la pupă, Cu aripile vâsle prin valul de azur. Oceane de văzduhuri s-or lumina rotund Prin stele-arhipelaguri șalupa mea să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a lui Whitman și a lui Esenin. Emil Giurgiuca are sentimentul viguros al lanului: Înfig într-un snop galben secerea. Plesnit de soare-n umere cu bice Mă culc în ierbi de smalț sub cocostârci de spice, Seninul fulguie pe pleoapa mea. Grigore Popa, "cel dintâi poet din satul lui", cântă muntele, sora lui pădurea, pe mama, pe tata, fundamentalele aspecte ale naturii, cu o deosebită religie în fața marilor forțe vegetale: Cântau ierburile sure ca liane, a netrăire, În amurgul mort
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de 20 de zile. După ieșirea din comă, el a avut parte de o boala neurologică foarte rară, Sindromul blocat, în care, deși era perfect conștient, corpul său era paralizat din cap până în picioare. El nu-și putea mișca decât pleoapa stângă. în ciuda condiției sale, ziaristul a fost capabil să scrie cartea “Scafandrul și fluturele” clipind din ochi pentru fiecare literă a alfabetului. John Nash, matematician cu schizofrenie. John Nash este un laureat al premiului Nobel pentru Economie, ale cărui teorii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
datorie imperioasă, ce nu putea suferi nicio amânare, și că trebuia onorată, punctual, orice s-ar fi întâmplat, în aceeași zi, cu orice sacrificiu. Aceasta era, doară, dorința expresă a nefericitului poet, de a „spune” acest nume „pe închisele-i pleoape”: „Și eu aș vrea ca unul, venind de mine aproape, Să-mi spuie al tău nume pe închisele-mi pleoape”. Și, băieții, s-au ținut de cuvânt. înmormântarea s-a făcut abia, în ziua de 17 iunie, într-o sâmbătă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
zi, cu orice sacrificiu. Aceasta era, doară, dorința expresă a nefericitului poet, de a „spune” acest nume „pe închisele-i pleoape”: „Și eu aș vrea ca unul, venind de mine aproape, Să-mi spuie al tău nume pe închisele-mi pleoape”. Și, băieții, s-au ținut de cuvânt. înmormântarea s-a făcut abia, în ziua de 17 iunie, într-o sâmbătă, pe la orele 4 după amiaza, din cauza marei și sufocantei arșițe, ce se lăsase asupra orașului. Cheltuielile le-a suportat ministerul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul Caratănase Ion. Fiecare din cei de față au în amintire imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman îmblănit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
această listă pot fi preluate, pe rând, mai multe analogii care vor duce, prin prelucrare, la diferite soluții. Iată trei exemple: Prima analogie reținută: Ochiul, care în natură se curăță singur. Se realizeză analiza ochiului: formă, structură, rolul și funcționarea pleoapelor, ale genelor, glandelor și canalelor lacrimale ... Soluție posibilă: fereastră ușor convexă, cu: * un sistem de jet de lichid curățitor (apă + alcool); * un sistem de curățire (în genul ștergătorului de parbriz) cu deplasare verticală; * un sistem de recuperare al deșeurilor pentru
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de corp. Pentru stângaci situația se inversează. Individul închide ochii și își destinde toate grupele musculare ale corpului pornind de la cap până la picioare, prin contractări și decontractări succesive. Își imaginează o scenă agreabilă, liniștită, pentru introducerea unei relaxări profunde. Cu pleoapele închise își poziționează ochii deasupra, la un unghi de 20o, în porțiunea care a primit denumirea ecran interior. Acea zonă este foarte importantă permițând instalarea undelor alpha și dinamizând emisfera dreaptă a creierului. Apoi numără mintal de la 100 spre 1
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
oricare poziție. Dacă subiectul stă în fotoliu mâinile se țin în poală, cu palmele orientate în sus (pentru dreptaci, palma stângă deasupra, dreapta dedesubt). Urmează relaxarea corpului în aceeași ordine, după care privirea se poziționează la 45o deasupra orizontalei. Când pleoapele devin grele, ochii se închid și se începe numărătoarea de la 50 la 1. În rest se procedează ca la prima etapă. În următoarele stadii (c, d, e), tot de câte 10 zile fiecare, se procedează la fel, numai că numărătoarea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să-nfulecăm./ Un timp e tăcere. Doar când/ învelește oasele toate la loc,/ grijuliu, cu o minerală răbdare,/ se-aude un foșnet. Și-n vreme ce toți/ adormim, în noaptea difuză,/ oasele păsării se încheagă la loc, prind contur,/ printre pleoapele-ntredeschise se mai văd/ bătrânul și pasărea șchiopătând,/ iar femurul subțire/ ce-l aruncase pe geam/ la răsărit luminează” (Călătorie de noapte). Apropiindu-se de Ileana Mălăncioiu prin prezența filonului moral și de Gabriela Melinescu prin impulsul vitalist, T. se
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig, peisajul e totuși de iarnă. Cînd am trecut prin parc, spre redacție, copacii erau încărcați de zăpadă. Am tras de vreo două crengi, s-o simt pe pleoape, pe față... *După o bătaie în ușă, în camera mea de redactor a intrat profesorul I.D. Lăudat. Venit la rudele băcăuane, a trecut să-mi lase o culegere din studiile sale despre Dimitrie Cantemir, multiplicată la imprimeria Universității. A scos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a început să scîrțîie. Deocamdată bravează. „Filosofia” sa e că: „Sfîrșitul trebuie să înceapă de undeva”. Resemnarea tatei e de alt fel: mai profundă, acompaniată de o tristețe care aproape nu are semne exterioare, vizibilă numai în tivul înroșit al pleoapelor și în inapetența de a comunica. Ceva de genul „Lăsați-mă în pace!”, pentru a evita explicațiile care să-l arate cum e: vulnerat pînă în adîncul sufletului. Călătoria fusese comodă: singur în compartiment, reușisem să citesc aproape în întregime
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Michel Butor”, iar la Gheorghe Crăciun nu găsește viteza (așteptată) a verbului: „prea trenează”. îmi spune astea și altele cu pasiune, ca pe niște descoperiri importante, alternînd mina concentrată cu cea hlizită. Deși tînăr, vorbind, se încrețește la comisura pleoapelor și face puțină spumă la colțul buzelor, semne ale nervozității. Îmi declară, drept scuză pentru ora ce mi-a luat o, că simte nevoia de dialog. „Cei mai mulți dintre colegii mei sînt blazați, nu mai reacționează nici la idei, nici la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu adevărat memorabil. *La intrarea în expoziția lui Gheorghe Velea, m-a șocat reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai «merge» cu ștefan, cu Mihai Viteazul, cu Epistescu [Eminescu], cu Păunescu. Dac-o ții așa, în doi ani nu mai ești vedetă!” Gil (aidoma lui șeicaru și Socaciu) e un tip solid. Are o față ovală, colorată, lucioasă și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar accepta să treacă de la funcțiile deținute la altele mai modeste și mai slab retribuite. Ei vor fi „revoluționari” doar cu numele, se vor înclina după vînt, dar nu-i vor spori intensitatea. *O privesc cum își ține capul înclinat, pleoapele strînse și-și face cruce cu evlavie. Oare pentru ce și pentru cine se roagă atît de intens? Iată ceva impenetrabil! Există o categorie de autori (îndeosebi poeți) pe care îi întîlnești numai în așa numitele „numere speciale” (pentru întîmpinarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vom avea mi-a intrat în suflet ca o boală: am să mor cu ea, întrucît nu mai am posibilitatea altei opțiuni. Nu am medicamentul care să mă vindece de iluziile tinereții.” Cînd mi-a făcut această mărturisire, Sp. avea pleoapele roșii, cum i se întîmplă ori de cîte ori e sincer emoționat. Fără să i-o declar, i-am apreciat curajul de a face o asemenea analiză. Din păcate însă, acesta nu ține prea mult. Drama lui provine, de fapt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
văzul metamorfozat În cuvânt. Fastul și sonoritatea culorii, devenirea luminii, vigoarea delicată a liniei, densitățile transparențelor, voluptățile volumelor sunt descoperite sau transfigurate de un ochi desăvârșit... ochiul acesta mereu activ, niciodată sătul, Îmbătat, exact, care poate Închide tot universul Între pleoape, pare ochiul vast și unic al unui rafinat, gingaș ciclop”, scria Paul Georgescu despre prietenul nostru. Cuvintele sunt valabile, firește, și pentru Sinuciderea din Grădina Botanică. Scrisul lui Radu Petrescu mă atrăsese de la Început prin eleganța și transparența stilului, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cam ciudată. I-a ținut vârful în flacără vreo zece minute, apoi a stins focul și l-a lăsat să se răcească. Îți fac un semn cu ăsta. Să nu-ți fie frică. Nu doare, spuse Paznicul. Mi-a ridicat pleoapa dreaptă cu degetele și mi-a înfipt vârful cuțitului în globul ocular. Paznicul avusese dreptate. Nu m-a durut și ce mi s-a părut ciudat e că nu mi-a fost frică. Cuțitul s-a afundat ca într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a încetat telefonul să mai sune, am băut dintr-o înghițitură ce mai rămăsese în pahar, am stins veioza și am închis ochii. Somnul s-a lăsat brusc peste pleoapele mele, de parcă ar fi stat tot timpul la pândă. Am avut doar o clipă la dispoziție să mă întreb dacă era cazul să înțeleg ce mi se întâmplă. Când m-am trezit, se crăpase deja de ziuă. Ceasul arăta șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în viața mea. Era îmbrăcat cu o cămășă hawaiană și pantaloni militari kaki, pătați pe ici-colo cu grăsime și o pereche de teniși albi, imenși, care arătau ca niște flotoare. Avea capul ras, nasul plat, gâtul gros ca de taur. Pleoapele arătau ca un strat dens de metal cenușiu, albul ochilor ieșind în evidență în mod dizgrațios. Mi-a trecut o clipă prin minte că erau ochi de sticlă, dar mișcarea pupilelor adeverea că nu erau. Cred că avea un metru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plutit tot felul de linii și forme ciudate. Ore-n șir. La ora zece, Colonelul a bătut la ușă. Avea în mână o tavă cu două cești de cafea. M-a găsit cu fața-n jos, pe pat, tamponându-mi pleoapele cu un prosop rece. Simțeam încă o durere care îmi pulsa după urechi, dar măcar încetaseră lacrimile. Ce s-a întâmplat? întrebă bătrânul. Lumina dimineții este mult prea puternică pentru tine. Doar știai și tu că un cititor-de-vise nu suportă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fereastră. Apoi tot el a rupt tăcerea. — O să ajungi să înțelegi lucrul acesta dacă mai citești vise. N-am voie să-ți explic eu. Tu ești cititorul-de-vise și trebuie să-ți dai singur răspunsul la această întrebare. Mi-am șters pleoapele cu prosopul și am deschis ochii. Îi vedeam silueta ca prin ceață. — O să ți se lămurească multe lucruri peste iarnă, continuă Colonelul. Fie că-ți place, fie că nu. N-ai încotro. Va continua să ningă și vor tot muri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]