5,260 matches
-
și hatmanii Iablonovski și Potoțki, ajung în fața cetății. În fortăreață se aflau în acel moment 19 plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. Dorind să pună mâna pe averile pe care bănuia că domnitorul le-a trimis aici, Sobieski poruncește asedierea cetății. După cinci zile de lupte, timp în care au murit zece plăieși, iar în cetate se terminaseră merindele și praful de pușcă, străjerii predau cetatea și primesc făgăduința de a fi lăsați liberi să plece la casele lor
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
dus la domnitorul Grigore Alexandru Ghica și i-a zis că este ""păcat să se dărâme cetățile bătrânești, și să-și facă nevrednicii de azi crâșme din ele"". Domnitorul i-a dat la mână un document către isprăvnicie în care poruncea ispravnicului să scoată oamenii din toate satele dimprejurul cetății și să îngrădească cetatea. Pe aici a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin Munții Neamțului. În povestirea ""Spre mânăstiri"" din volumul "Pe drumuri de munte" (1912), el descrie
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Această versiune pare puțin plauzibilă deoarece Petrișul și Satu Nou au fost în perioada feudala sate libere, spre deosebire de Orhei care a fost un sat de iobagi. Prima atestare documentara datează din anul 1311, cănd regele Ungariei, Carol Robert de Anjou poruncește în luna martie Capitlului de Albă Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul sau, să hătărnicească satul Petriș pe care il donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Bisericuța din lemn, ctitorită de C. Bașotă, este cerută de locuitorii satelor Corjăuți și Hliboca, ambele situație pe moșia Bașotă. Iscându-se ceartă între aceste două sate cu privire la biserica de lemn, proprietarul de atunci Ioniță Bașotă, are cuvânt hotărâtor și poruncește ca de îndată corjăuțenii să-și ridice biserica. Aceștia, în mare grabă, desfac biserica și în timpul nopții o transportă la Corjăuți, unde o reclădesc. Temelia și soclul acestei biserici sunt din piatră, pereții din bârne de stejar, iar acoperișul inițial
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
oricine, pe cine îl va alege Dumnezeu să fie, acela să nu clintească dania noastră, ci să o întărească, pentru că le-am dat pentru credincioasa lor slujbă. Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor de mai sus scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, pan Oancea logofăt să atârne pecetea noastră la această carte a noastră. A scris Sima, în târgul Vasluiului, în anul 6345 -1437 luna mai. 15.” Numele de "Cursec" l-a purtat satul multă vreme și după aceea
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
a dezhămat caii, și le-a dat drumul să pască, iar el se făcea că e stricată o roată. Starețul, l-a observat și a trimis doi oameni care l-au adus pe sus până la schit. Băgați-l la beci, porunci starețul. A doua zi cere călugărilor; „Ia, duceți-vă și-i dați drumul să vedem cine este ". Și Cuza Vodă lepădându-și sumanul, iese îmbrăcat în hainele de „Domn al Moldovei cu sabia la brâu”. Starețul, când vede pe cine
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
romana, se pare că ar fi vorba de anul 376) datorită prezenței vizigoților (goții din vest; popor germanic păgân) conduși de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric). Acesta a dezlănțuit o persecuție împotriva confraților săi vizigoți, care îmbrățișaseră religia creștină; a poruncit să se construiască un șanț de apărare, cunoscut ca valul lui Athanaric. C. Giurescu bănuiește că toponimul "Ploscuțeni" provine de la numele principelui sau viceregelui brodnic Ploskuzeny, stabilit în zonă după bătălia de pe râul Kalka (1239), unde rușii au fost învinși
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
anul 1865. Nu se cunosc împrejurările prin care această parte a satului a devenit proprietatea Mănăstirii Cozia. "Legenda, depănându-și povestirea, arată că mănăstirii i-a fost dăruit un clopot imens care se auzea la mari distanțe. Vodă ar fi poruncit ca întreg ținutul în care se aude sunetul clopotului să fie al acestei mănăstiri. Atestarea documentară a satului Bratovești reiese dintr-un document din anul 1519 (7027 de la Facerea Lumii): ""... 1519 (7027) Ianuarie - August 10 Pitești - Neagoe Basarab V. V. fiul
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
Muntele Dosul Mogăi..."" Vechimea satului este cu mult mai mare de cât cea prezentată mai sus. Dania domnitorului Neagoe Basarab este întărită prin hrisovul domnesc dat de domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1689 (7197) din 13 Iulie: ""... Constantin Brâncoveanu V. V. poruncește căpitanului din Alexandru din Loviște să dea înapoi Mănăstirii Cozia bucatele luate din satul Bratovești, care aparțineau Mănăstirii Cozia și să nu se mai atingă în viitor de ceea ce aparține mănăstirii, astfel vor fii pedepsiti de domnitor...""
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
Katterburg". În anul 1569, împăratul Maximilian al II-lea a cumpărat o întinsă luncă inundabilă a râului Wien aflată sub un deal situat între Meidling și Hietzing, în care fostul proprietar construise în 1548 un conac numit "Katterburg". Împăratul a poruncit ca zona să fie împrejmuită și a dispus să se aducă acolo fazani, rațe, cerbi și mistreți, pentru a se organiza acolo vânători de agrement. Într-o parte separată mai mică a zonei, au fost aduse păsări "exotice", păuni și
Palatul Schönbrunn () [Corola-website/Science/296755_a_298084]
-
de la primii pași a cunoscut oroarea, violența, minciuna. Doar mama sa, care îl înconjoară cu multă dragoste are chip curat și nevinovat dar trăiește ca într-un vis iar el simte o nevoie mistuitoare de a se mișca, de a porunci. Ca și sora lui vitregă, Sofia, de care se teme și pe care o urăște. Regenta ia o hotărâre de neclintit : fratele său, Ivan va rămâne alături de ea la palat, în vreme ce Petru și mama lui vor fi trimiși în satul
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
nascut Sinchi Rocă (fiul lui Manco și Ocllo), si acesta i-a îndrumat spre Valea Cuzco unde și-au fondat noul oraș. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut că Manco Capac. În alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac și Mama Ocllo să se ridice din adâncurile Lacului Tititaca și să găsească orașul Cuzco. Ei au mers prin peșteri subterane până au găsit Cuzco fondând aici Hurin Cuzco, prima dinastie a Regatului din Cuzco. În cel
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
silnice sub soarele strălucitor al Egiptului, ori se duceau spre mare, riscând să se înece - ocolitul ei nu mai era posibil, le-ar fi luat prea mult timp. Are loc însă un miracol salvator prin voia la Dumnezeu - Domnul îi poruncește lui Moise să ridice toiagul spre mare. Se porni un vânt năprasnic și foarte puternic, iar Marea Roșie se despărți în două ziduri de apă - un lucru ce nimeni nu mai văzuse. Apoi, mulțimea de evrei împreună cu animalele și cu toate
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). Nu mult după aceasta, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Teodor a fost rânduită în calendar în prima sâmbătă a
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
Cantemir, în Descriptio Moldaviae (1716), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta (1439), așadar, încă mai mult de 400 de ani după schisma de la 1054. Domnul Alexandru cel Bun , sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză la 1838, în revista Alăuta Românească. De remarcat faptul că
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Ajungând la locul amintit, unul dintre ofițeri a ordonat evreilor să iasă în față și astfel au ieșit cinci persoane, care au fost îndrumate, sub pază, pe celălalt versant al dealului. Apoi celor 59 de români rămași li s-a poruncit să fugă pe deal în jos. Soldații, la ordinul ofițerului, au deschis focul asupra grupului care alerga. Norocul celor proscriși în acest fel la moarte a fost că au reușit să se ascundă la timp prin râpele și cutele de
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
genul parcurilor engleze și are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Știrbei Vodă. Este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu . În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cișmele în București. Prima cișmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Știrbei Vodă. Balta apărută era un focar de infecție în mijlocul orașului. În vecinătatea acestei cișmele și-a ridicat o reședință Dumitru
Parcul Cișmigiu () [Corola-website/Science/299121_a_300450]
-
tradiții creștine sunt numiți Gaspar, Melchior și Baltazar și care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Isus. Aflând regele Iudeei, Irod cel Mare, despre nașterea lui Isus, și de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toți pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Isus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, și s-a întors în Nazaret după câțiva ani, conform cu . Însă conform cu , ei
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
E știut că îngerii n-au putere să învie morții, ci doar Dumnezeu. Glasul de arhanghel este glasul dătătorului vieții, care are puterea să restaureze viața. (Expresia greacă ἐν φωνῇ ἀρχαγγέλου se traduce: „cu glas de arhanghel", adică glasul care poruncește îngerilor, sau „cu glas arhanghelesc”.) Ioan 5,25-29: „.. vine ceasul... când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și... vor învia... Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele...” Ioan
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
adultă și în cadrul altor grupări neo-evanghelice. Euharistia, numită și Cina Domnului (mulți baptiști evită folosirea cuvântului "euharistie" datorită folosirii sale mai ales în Biserica Ortodoxă) este un simbol modelat după Cina cea de Taină relatată în Evanghelii, în care Isus poruncește "să faceți lucrul acesta spre pomenirea mea" [Luca 22:19]. Participanții laolaltă mănâncă pâinea și beau vinul reprezentând trupul și sângele lui Isus. Baptiștii accentuează că elementele doar simbolizează trupul lui Cristos și resping, pe baza textului din Ioan 6
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
atenționat pe papă că este vorba de o învățătură contrară celei oficiale, pe de o parte o învățătură nouă, anume justificarea(mântuirea) prin credință, pe de altă parte contestarea noțiunii de merit și a magisteriului infailibil al Bisericii. Roma a poruncit atunci lui Staupitz să-l determine pe Luther să retracteze. Chemat la ordine, în februarie 1518, Luther a refuzat să retracteze ceva și s-a adresat cu un memoriu Romei, cerând în continuare expunerea adevărului despre indulgențe. El își mărturisea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
să-mi ajute!. Deși condamnat, a fost răpit de prietenii săi, pe drumul de întoarcere către Wittenberg, și dus la castelul Wartburg, unde a rămas până în anul 1522. După plecarea sa de la Worms, dieta a dat un edict prin care poruncea tuturor supușilor imperiali să-l prindă pe Luther și să-l predea autorităților. Era de asemenea interzisă citirea scrierilor lui. În timpul cât a stat ascuns, la Wartburg, Luther, cunoscut sub numele de cavalerul Jorg, a tradus Noul Testament, după originalul grecesc
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
la Iași. Curtea domnească din Iași este menționată documentar pentru prima dată într-un document din 8 octombrie 1434. Orașul Iași a început să se dezvolte în vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a refăcut curțile și a poruncit construirea unei biserici cu hramul „Sfântul Nicolae”, în preajma curții domnești, înspre est. În zidul bisericii, în dreapta intrării, se află o placă cu următoarea pisanie în limba slavonă: În cronicile moldovenești există divergențe cu privire la anii construirii acestui lăcaș de cult. Grigore
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
relatează evanghelia lui Ioan. Acestui moment îi urmează ispitirea lui Iisus. Ioan îndemna noroadele să facă pomeni cu tot prisosul lor de haine și mâncare, arată evanghelistul Luca, vameșilor le spunea să nu ceară nimic peste ceea ce le-a fost poruncit să ia iar ostașilor romani să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări, să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu lefurile lor. Ioan este tipul auster care a plecat în pustie unde a stat până în
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
și a întrebat-o pe maică-sa ce să ceară iar Irodiada i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. Ucenicii au ridicat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt. Scena decapitării lui Ioan Botezătorul este descrisă în "Noul Testament" (Marcu, cap.6, 17-29), constituind tema a numeroase tablouri. Faima lui Ioan Botezătorul era așa
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]