5,162 matches
-
ori, din public, și Nicolae Prelipceanu, care are o franceză foarte bună. Georgi Pashov, „recuperat” între timp, nu urcă pe scenă, ci are de pus câteva întrebări din sală. De exemplu, vrea să știe cum e să fii „scriitor tânăr postmodern” în Republica Moldova. „O postură deloc confortabilă. Te simți liber sufletește, dar privit cu suspiciune de un anturaj primitiv și conservator” - răspunde VITALIE CIOBANU. Dacă l-ar auzi acum „patrioții” de la Chișinău... VITALIE CIOBANU: La Bordeaux, primar e Alain Juppé, fostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne alegem noi înșine o identitate, să aparținem lumii în care am fi dorit să trăim: să nu mai fim estici, ci occidentali; nu ortodocși, ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și individualiști; nu prosovietici și comuniști, ci postmoderni și europeniști. Să transportăm în Basarabia o părticică din universul reperelor noastre politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici cu traiul este însă mai greu decât a-ți imagina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în toate limbile, suferințele și absurditatea morții sunt aceleași... Un muzeu postmodern, o istorie din perspectivă multiculturală, în care vechi inamici își dau mâna pentru a edifica o operă de resuscitare a memoriei și pentru a lăsa urmașilor o învățătură de minte. Semnificativ pentru valorile noii Europe. Dar ceea ce pentru occidentali s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Prelipceanu și Andrei Bodiu, care au fost mai ordonați decât mine, ulterior îmi vor spune că a meritat: a fost o incursiune incredibilă prin câteva întreprinderi și cocserii dezafectate, reconvertite în spații ale Naturii și Artei. Un soi de revanșă postmodernă a creativității umane împotriva ofensivei boante a industrializării de la începutul secolului. Pentru a-mi stinge cumva frustrarea, mă alătur unui alt grup, format mai mult din colegi ex-iugoslavi (din „plavi”, cu alte cuvinte!), la un meci de fotbal Est-Vest între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
microfon, pentru ca persoana „de la capătul firului” să-și dea seama că e pe bune. („De la capătul firului” - iată o sintagmă deja caducă. Evoluția rapidă a mijloacelor de comunicare „scot pe necarosabil” o grămadă de expresii până mai ieri uzuale. Epoca postmodernă produce o „metaforizare” accelerată a limbajului, transformând termeni și locuțiuni consacrate în bibelouri cu valoare muzeistică: „la celălalt capăt al firului”... Ce „fir”, domnule, la telefoanele mobile?!) VASILE GÂRNEȚ: Prima stație pe teritoriul Lituaniei se cheamă Kybartay (am o obsesie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus cu trăsături mongoloide. Se interpretează o piesă dodecafonică pe mai multe voci. O partitură decadentă, din recuzita postmodernă, în mare contrast cu fanfarele militare și ansamblurile de muzică populară rusească de la Kaliningrad. Sunt voci - mai ales rușii și belarușii - care ironizează, întrebând: „Ați înțeles mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii, cu o „lectură” mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ales rușii și belarușii - care ironizează, întrebând: „Ați înțeles mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii, cu o „lectură” mai artistică, sunt încântați. Poate că e prea bruscă, radicală, trecerea de la un cadru folcloric rusesc la decorul postmodern, de ultimă oră, pe care ni-l oferă lituanienii, dar asta nu e deloc vina gazdelor, ci problema celor ce întrețin asemenea contraste. „Multiculturalismul” formației care evoluează în fața noastră e în nota „multiculturalismului” pe care Trenul Literaturii îl poartă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
emigreze - Gorbaciov tocmai slăbise șuruburile, iar imperiul scârțâia din toate încheieturile precum o corabie mâncată de cari, una care începea să ia apă la bord. Costică Mămăligă - fiu de țărani basarabeni din „sudul bolnav de insolație” (ca să citez un poet postmodern de la noi) - prinsese și el „trendul” momentului, și după cum ne-a mărturisit spre finalul cursurilor, care ținuseră cam o lună, avea același scop: să emigreze în State, ceea ce a și făcut până la urmă, dar nu înainte de a poposi, pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
emoție”, cum îi spun eu, mă roagă „să-l trag” într-o fotografie, deși altă dată ținuse să afirme că refuză „să se eternizeze în postura turistului care consumă în neștire cultură”. Ce face un castel medieval cu principiile omului postmodern?! Tot la Trakai ne întâlnim și cu niște editori lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie a cedat și pe aici teren în fața angoaselor supraviețuirii prin scris. Semn că viața merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Letonia”. Foarte impresionant Muzeul Ocupației Letoniei - 1940-1991, fondat în 1993 și amplasat lângă Casa Capetelor Negre - denumirea istorică a vechii primării. Un edificiu rectangular, care administrează memoria recentă a letonilor într-o manieră apropiată locuitorilor din Ypres, dar fără detașare postmodernă - nu este deocamdată cazul într-o fostă republică sovietică. Muzeul Ocupației din Riga adună probe cutremurătoare - în imagini și documente - ale crimelor comise în Letonia de cele două totalitarisme: nazismul și comunismul. O instituție susținută financiar de letonii din străinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a catedralei, de unde se deschide o nouă perspectivă asupra orașului. Mai ales, e de admirat vederea spre Ermitaj și Neva, cu podurile-i arcuite... Plouă din nou, și Vitalie și-a pierdut umbrela la Riga (exact ca într-o poezie „postmodernă” de Grigore Vieru). Și-a uitat-o în Biblioteca Națională, unde am avut o întâlnire cu publicul, moderată de Leons Briedis. Așadar, întrerupem excursia culturală și căutăm o umbrelă. Toate sunt de proastă calitate și foarte scumpe... VITALIE CIOBANU: Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu legendele și textele colorate din pliantele turistice. Mă rezum doar să urmăresc reacția lor... Un popas pe o colină de unde se vede Stadionul Lujniki. Tarabe ale comercianților. Andrei Bodiu cumpără un tricou cu inscripția „McLenin’s” (o pastișă comercială postmodernă) pentru fratele său, Mihai, angajat la Palatul Cotroceni. O scenă de tot hazul cu attendent-ul turc, care cumpără suvenire de la ruși. „De ce, Ivan, vinzi atât de scump? Cred că 5$ îți ajung.“ (Rusul cerea 8$.) Fără să mai aștepte răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vedere axiologic. O demonstrează succesul occidental al lui Pelevin. I s-au publicat până acum patru sau cinci cărți. O literatură în spiritul vremii. Comunismul și postcomunismul în Est constituie o mină de aur ce trebuie exploatată. Cu unelte noi, postmoderne. Un postmodernism lax, deloc dogmatic, extensiv. 7 iulie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Ratez în dimineața acesta o plimbare cu vaporul pe râul Moscova. O fac intenționat, pentru că am mai participat la asemenea plimbări și altă dată. Merg la vernisajul unei expoziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să se implice, răfuiala naziștilor cu Varșovia răsculată” - ține să precizeze un ghid polonez, din a cărui relatare, exagerat de amănunțită, pentru că e făcută spre uzul unor turiști din Indochina, reușesc să prind câteva crâmpeie. Acum, întreaga clădire e „populată postmodern”: muzee, săli de concert și de cinema, teatre, centre de agrement, cluburi de noapte și cazinouri. Plătesc 10 zloți și urc cu un lift rapid la platforma de la etajul 30, de unde se deschide, așa cum scrie în prospectul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Charlottenburg, Potsdamer Platz, Alexanderplatz, Under den Linden, Porțile Brandenburg, clădirea Reichstagului... Obosit, pe la 18.30 ajung la hotel. În librăria din apropiere, care e închisă la această oră, văd cartea de proză a lui Felicitas Hoppe, Pigafetta, despre un aventurier postmodern, care face o călătorie în jurul lumii, notând scrupulos în jurnalul său cele văzute. Pigafetta este de fapt un alter ego al autoarei, care chiar a întreprins o asemenea călătorie acum câțiva ani. N-am mai ajuns, din păcate, așa cum intenționam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca o categorie majoră de creație altădată, deoarece, cum o spuneam mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Cuvîntul "postmodernism" face parte din argoul dâmbovițean, dar s-a răspândit în generația '80 ca o gripă. Prin el încearcă să se legitimeze mai ales "noii" scriitori din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
această aroganță de prost gust, există printre ei și scriitori adevărați. Tot cu această monedă calpă se legitimează mai nou și grafomanii, care au descoperit în postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică a tradiției. Cred însă că postmodernismul nu este cu nimic mai legitim decât alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a ajuns, într-adevăr, la noi un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e să-i vezi pe postmoderniștii români, obligați la toleranță de concept, practicând inclemențe radicale, de tip proletcultist, și trăind dintr-un fel de refulată, dar actualizată, teorie a celor "două culturi". Numai că azi nu proletară și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea, să-i impună un aggiornamento și să se lamenteze de retardare. Propaganda postmodernă de la noi și-a luat însă misia prea în patetic. Ea vrea să instaureze o nouă dictatură, dictatura postmodernă, și lucrează la un nou fundamentalism. Fundamentalismul îți spune (și apoi, dacă are ocazia, te obligă) să fii într-un singur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea, să-i impună un aggiornamento și să se lamenteze de retardare. Propaganda postmodernă de la noi și-a luat însă misia prea în patetic. Ea vrea să instaureze o nouă dictatură, dictatura postmodernă, și lucrează la un nou fundamentalism. Fundamentalismul îți spune (și apoi, dacă are ocazia, te obligă) să fii într-un singur fel. Cine nu e postmodern, nu există. Sau, și mai grav, e caz de patologie a retardării. La o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luat însă misia prea în patetic. Ea vrea să instaureze o nouă dictatură, dictatura postmodernă, și lucrează la un nou fundamentalism. Fundamentalismul îți spune (și apoi, dacă are ocazia, te obligă) să fii într-un singur fel. Cine nu e postmodern, nu există. Sau, și mai grav, e caz de patologie a retardării. La o astfel de șmecherie bizantină, pusă în folosul hegemoniei postmodernismului, a recurs chiar și un scriitor care n-are nevoie de șmecherii pentru că talentul lui e fulminant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu recunosc cu toată jena că nu prea știu ce este postmodernismul românesc. Am încercat să aflu din cărțile regretatului Gheorghe Crăciun, ale lui Cărtărescu, ale lui Daniel Corbu și n-am prea reușit. E și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]